Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru UN PLAN AL
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 182 pentru UN PLAN AL.
... dumneei. Eu simt cum mă năvălesc, din ce în ce mai irezistibile, ideile negre. - A propos - zic eu - madam, vorbeați adineaori de Bismarck... al... - Al ofițerului Papadopolinii... - Ei! Ce e Bismarck? - Un dulău de curte... Era să mi-l omoare pe Bubico... Papadopolina are o cățelușă, Zambilica, foarte frumușică! șade alături de mine; suntem prietene; și dumnealui ... inspirație infernală; a! simte pe cine-l iubește... vrea să ne-mprietenim!... Bravo! Și pe când cățelul se apropie să mă miroasă, iau un pachețel de bonboane, pe cari le duc în provincie, la un prietin; îl deschid, scot un bonbon și, întinzându-l în jos, cu multă blândețe: - Cuțu, cuțu! Bubico băiatul! Bubi! Bubico, dând din coadă, se apropie mai întâi cu oarecare sfială ... se lasă să-l iau în brațe. Simt că mi se bate inima de teamă ca nu cumva, printr-o mișcare, ori privire, să trădez un plan mare ce l-am croit în adâncul conștiinței mele. Cocoana nu se poate mira îndestul de prietenia ce-mi arată Bubico, pe când eu cultiv ... lui Bubico. Scoate limba și respiră din adânc. - Să nu-l scapi pe fereastră!... pentru Dumn... Dar n-apucă mamițica să rostească-ntreg sfântul nume
... pe a cărei oțele albul lunii scria o dungă înghețată, cel ce mă păzea, cu fața întoarsă către mortul astru ce călătorea ca un balon pierdut în înălțimi, adormise demult, cu un braț adus subt cap, iar cu celălalt întins spre arma așezată lîngă el. Să fi fost o părere numai, un joc capricios de umbre și de lumini, o închipuire pricinuită de spaima ce ți-o dă marile tăceri — dar fața celui ce dormea în ... rele prin somn. Pe masca aceea bătută de lună, peste care șuvițele de păr negru șerpuiau, părea că o voință lăuntrică luptă contra cuiva, că un imbold obscur încearcă să învingă, că un gînd sălbatic își face loc și o întețește să se trezească, spre a aduce la îndeplinire un plan pus la cale înaintea somnului, dar că o putere biruitoare o ținea locului și n-o lăsa să se deștepte. Dincolo de marginea gardului și ... îndurerată rugăciune să se înalțe zadarnic și singur somnul acestui om, ce-și destăinuia fără să vrea gîndurile, ținea legata încă moartea. Și-atunci, ca un răspuns dat gîndurilor mele, ...
Ion Luca Caragiale - Arheologie
... urme de fântâni și de conducte de apă; că erau deștepți, adică foarte puțin iubitori de somn, pentru că în interiorul caselor n-ar găsi un perete nespart, unde să presupună că s-ar fi putut convenabil alătura un culcuș omenesc; i-ar rămâne însă îndoiala că poate dormeau în mijlocul odăii. Din arhitectura domestică ar constata cele privitoare la moravurile private ale oamenilor ... și artele, pe cari prin eufemism le numim frumoase în loc de inutile. Așa, ar constata că nu prea se-nnebunea după teatru, fiindcă într-un oraș așa de vast n-ar găsi decât o clădire cu așa numire. În schimb, însă, ar vedea cât era acest popor de religios, după ... mai constata la epoca noastră o deosebită repulsiune pentru monotonia liniei drepte, o pronunțată pornire contra calapoadelor simetrice demodate, ci, dimpotrivă, o mare înclinare, aproape un cult pentru liniile și formele capricioase, adică strâmbe. Ar constata indiscutabil această dragoste de strâmb după mersul stradelor, după fizionomia piețelor, după toate locuințele particulare ... În adevăr, acest monument, clădit într-o epocă anterioară, când gustul nostru nu era destul de format și educat, fusese drept dintru început; astfel, făcea
Gheorghe Asachi - Momița la bal masche
... Gheorghe Asachi - Momiţa la bal masche Momița la bal masche de Gheorghe Asachi Un filozof, ce aflasă A științelor secret, De pe lume adunasă, Pentru public cabinet, Dupre sistematic plan: Scoice, pești din ocean, Fiare, paseri cu verzi pene, Bolovani și buruiene, Crocodili de pe la Nil Și tablo de Rafail. Iar apoi cel învățat ... Intră unde-i îndesat; Unul altuia în pripă Sub nas, la ureche țipă; Multe masce sunt frumoase, Dar ca lumea-s minciunoase; Aici vezi pe un nălban, Având portul și organ Unui doftor la consult, Latinește vorbind mult. Vezi din școală un băiet Cu cunună de poet; Dama care-o lume-nșală Vezi cu hohot de vestală; Jidovul din Podul-Vechi, Îmbrăcat ca erou grec; Ș-advocatul ... umple de mirare, Încât sună întrebare Cine masca cea să fie? Și idei s-aud o mie. Cu respect unii se-nchin, Crezând că-i un prinț străin. Unul zice: L-am aflat, Il arăt a sale-odoare Al Ungariei magnat. Altu-apoi: O, frățioare, Din tăcerea sa nu vezi Că-i un ...
Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... Calea e alunecoasă și-anevoie s-o ținem; Puțin de ne vom abate, îndată ne rătăcim; Drumul rației e unul, dintr-însul să nu ieșim. Un autor câteodată, plin d-un plan ce și-a făcut, Până când nu și-l deșartă, nu mai tace un minut. De e palat ce-ntâlnește, începe a ți-l descri Și te poartă pretutindeni, până când te-o ameți Ici, aproape, e ... ce-ascultă a mulțumi dacă vreți, O ureche ce nu iartă de cadență să aveți; Înțelesul totdauna vorbele-n versuri curmând, Să-nsemneze un repaos, semistihul arătând; Îngrijiți ca o vocală, repede într-al său drum Alergând, p-altă vocală să nu-mpingă nicidecum. Fericiți când orice termen l-alegeți armonios; Fugiți d-al asprelor sonuri întâmpin prea urâcios. Un cuget oricât de nobil, versul cel mai bun făcut Minții nu mai pot să placă când urechii-a displăcut. Dați-vă ideea clară ... scriere-a voastră pe sine vă respectați Și-n orice exces de sacră limba s-o considerați. Surda sunt pus în mirare d-un
Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... Calea e alunecoasă și-anevoie s-o ținem; Puțin de ne vom abate, îndată ne rătăcim; Drumul rației e unul, dintr-însul să nu ieșim. Un autor câteodată, plin d-un plan ce și-a făcut, Până când nu și-l deșartă, nu mai tace un minut. De e palat ce-ntâlnește, începe a ți-l descri Și te poartă pretutindeni, până când te-o ameți Ici, aproape, e ... ce-ascultă a mulțumi dacă vreți, O ureche ce nu iartă de cadență să aveți; Înțelesul totdauna vorbele-n versuri curmând, Să-nsemneze un repaos, semistihul arătând; Îngrijiți ca o vocală, repede într-al său drum Alergând, p-altă vocală să nu-mpingă nicidecum. Fericiți când orice termen l-alegeți armonios; Fugiți d-al asprelor sonuri întâmpin prea urâcios. Un cuget oricât de nobil, versul cel mai bun făcut Minții nu mai pot să placă când urechii-a displăcut. Dați-vă ideea clară ... scriere-a voastră pe sine vă respectați Și-n orice exces de sacră limba s-o considerați. Surda sunt pus în mirare d-un
Nicolae Filimon - Lucia di Lammermoor. Dramă în trei acte de Salvatore Cammarano
... a critica și, în espunerea criticei ce va face, să arate adevărul fără parțialitate sau pasiune, căci altfel el devine, poate și fără voia lui, un calomniator sau un adulator, și în loc să contribuiască la luminarea publicului, din contra, îl face să piarză și puțina cunoștință a binelui sau a ... notte e bruna [1] Cine este iarăși acela care, după ce au ascultat acest rochent (?) scris în limba angelilor, să nu se transpoarte de la un sentiment de durere la altul de bucurie și de speranță, cînd frumosul suflet al Luciei, ușurat oarecum de suferință, se avîntă pe aripile speranței către un viitor mai ferice, cîntînd acel frumos allegro scris de celebrul compozitor pe versurile: Quando rapita in estasi Del piu cocente amore? [2] Astfel ... publicului numărăm primul period în modul minore de la cavatina din primul act, scrisă pe versurile: Regnava nel silenzio, andantele de la duetul din actul al doilea ce începe cu versurile: Soffriva nel pianto… languia nel dolore [5] și aria din actul al III-lea sau scena delirului în care artista, animată de suavele note ieșite din flautul distinctului Folz, să întrecu pe sine și reuși a ...
Mihai Eminescu - Rime alegorice
... auritele pilastre. În jurul lor sunt așezate glastre, Din care cresc bogate-ntunecoase Ici roze negre, colo flori albastre Și pe ferești perdele de purpură. Un miros răcoros simțirea-mi fură; Deschisă lin e ușa unei sale Și noi minuni uimiții ochi văzură. Un pictor a-nflorit plafonul, murii, Cu basme mândre, cu frumoase hurii Și din cățui de-argint, copăr miroase Cu fum albastru formele picturii ... slabe. Cu ochi pe jumătate-nchiși surâde:  Deși privirea-mi pe cei vii ucide, Te uită lung la mine, tu, ce mort ești, Pân-al tău suflet ochii va deschide. L-al tău mormânt tu ești în pragul porții, Dar să te stingi nu este voia sorții, Ci-n fața mea să lași încet să-ți cadă ... ce, de sub gene, Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, Setoși de patimi c-ale unei hiene. Iar una stă cu ochii ei să soarbă Pe-un vechi ostaș cu-ntunecime oarbă Și degețele fine ca de ceară Și-mpleticește-n a lui neagră barbă. Un râs, un chiot, o vuire multă  Cu toții strigă, nimeni nu ascultă; Ocări frenetici sunt o dezmierdare Și dezmierdarea deveni insultă. Toți se iubesc  ș ...
Mihail Kogălniceanu - Ștefan cel Mare arhitect
... să răsplătească pe vitejii tovarăși ai strălucitelor sale biruințe, dăruindu-le moșii, el nu-și bătea capul să le măsoare cu odgonul numărul fălcilor și al stânjinilor, ci, nou inginer, se suia pe un deal și de acolo le hărăzea cât vedea cu ochii, însemnându-le de hotar zările și râurile. Precum era curios inginer, el nu era mai ... lucruri de spijă, spre a face clopotul mai mare [1]. Spre vecinică aducere-aminte, Ștefan lăsă în mănăstire arcul care-i slujise de plan, împreună cu un pahar de iaspis din care domnul obicinuia să beie apă în vremea războaielor. Acel arc, care, zice Neculce, se trăgea cu vârtej și prin urmare ... Ștefan vodă, cu niște slugi boierești ce era zlotași, și, bând mult cu acel pahar, s-a îmbătat, și fiind beți au stricat un lucru scump domnesc și de minuni ca acela". [1] Acest clopot, la anul 1793, iarăși crăpă, și la anul 1818, prin silința egumenului Filaret Bendevschi ... În starea de astăzi, el este greu de 1230 ocă și trebuiesc doi oameni pentru ca să-l tragă. Vezi în Arhiva românească , t. 2, un ...
Mihai Eminescu - Diamantul Nordului
... cu zvonul... Cu dor Cavaleriul privește balconul. Cu frunze-ncărcatu-i și trec prin ostrețe Liane-nflorite în feluri de fețe. Iar papura mișcă de-al apei cutreier. În iarba înaltă suspină un greier  Prin vânăta umbră, prin rumăna sară, În farmecul firei răsună ghitară:  Arată-te-n haina de albă mătasă, Ce pare-ncărcată c ... o lasă, Căci piatra luminei gândirea i-apasă. De ani e pe cale... Se vede în fine Cuprins de pustiuri, de negură pline, Încet poticnește al calului pas, Și-n noapte departe se pierde-al său glas. El vede munți mândri, asupra cărora Pădurile negre nu știu aurora Și toate formează clădire înaltă De stânci ce grămadă stau una pe ... În falnicii muri, Prin aspru arcate boltiri de fereastră, Priveai o lumină ca cerul albastră. Cum marea de valuri nu știe repaos, Astfel se frământă al norilor caos, O stea nu lucește pe bolta cea largă  Pornit ca de vânturi sirepul aleargă. Un tunet cutremură lumea-n temei. Venea parc-o oaste călare de zei... Cu-a lui erghelie-nspumată de cai, Vuind vine mândrul al ... ...
Mihai Eminescu - Diamantul Nordului (Capriccio)
... cu zvonul... Cu dor Cavaleriul privește balconul. Cu frunze-ncărcatu-i și trec prin ostrețe Liane-nflorite în feluri de fețe. Iar papura mișcă de-al apei cutreier. În iarba înaltă suspină un greier  Prin vânăta umbră, prin rumăna sară, În farmecul firei răsună ghitară:  Arată-te-n haina de albă mătasă, Ce pare-ncărcată c ... o lasă, Căci piatra luminei gândirea i-apasă. De ani e pe cale... Se vede în fine Cuprins de pustiuri, de negură pline, Încet poticnește al calului pas, Și-n noapte departe se pierde-al său glas. El vede munți mândri, asupra cărora Pădurile negre nu știu aurora Și toate formează clădire înaltă De stânci ce grămadă stau una pe ... În falnicii muri, Prin aspru arcate boltiri de fereastră, Priveai o lumină ca cerul albastră. Cum marea de valuri nu știe repaos, Astfel se frământă al norilor caos, O stea nu lucește pe bolta cea largă  Pornit ca de vânturi sirepul aleargă. Un tunet cutremură lumea-n temei. Venea parc-o oaste călare de zei... Cu-a lui erghelie-nspumată de cai, Vuind vine mândrul al ... ...