Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru UMBRA

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 1012 pentru UMBRA.

Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei

... departe c-un repede avânt, Departe, unde cerul se lasă pe pământ, Pe unde munții falnici apar ca nourele, Pe unde stau de vorbă la umbră flori cu stele. M-oi duce, duce, duce, pân mi-oi găsi ursitul Ș-oi sta gură la gură cu soarele iubitul, Căci vreau să ... blânde păsărele ce cântă-n cuibul cald, Având rubine-n pliscuri și ochii de smarald. Acolo vântul serii prin frunze-alene zboară, Lovind încet de umbră aripa lui ușoară, Și iarba, chemând vântul din zori ca s-o dezmierde, Se mișcă-n vălurele precum o apă verde. El trece peste râuri ...

 

Mihai Eminescu - Scrisoarea V

Mihai Eminescu - Scrisoarea V Scrisoarea V de Mihai Eminescu Biblia ne povesteste de Samson, cum că muierea, Cînd dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea De l-au prins apoi dușmanii, l-au legat și i-au scos ochii, Ca dovadă de ce suflet stă în piepții unei rochii… Tinere, ce plin de visuri urmărești vre o femeie, Pe cînd luna, scut de aur, strălucește prin alee Și pătează umbra verde cu misterioase dungi, Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi. Te îmbeți de feeria unui mîndru vis de vară, Care-n tine se petrece… Ia întreab-o bunăoară — O să-ți spuie de panglice, de volane și de mode, Pe cînd inima ta bate ritmul sfînt al unei ode… Cînd cochetă de-al tău umăr ți se razimă copila, Dac-ai inimă și minte, te gîndește la Dalila. E frumoasă, se-nțelege… Ca copiii are haz, Și cînd rîde face încă și gropițe în obraz Și gropițe face-n unghiul ucigașei sale guri Și la degetele mînii și la orice-ncheieturi. Nu e mică, nu e mare, nu-i subțire, ci-mplinită, Încît ai ce strînge-n brațe — numai bună ...

 

Mihai Eminescu - Satira III

... Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lățește; Umbra lui cea uriașă orizonul îl cuprinde Și sub dânsul universul într-o umbră se întinde; Iar în patru părți a lumii vede șiruri munții mari, Atlasul, Caucazul, Taurul și Balcanii seculari; Vede Eufratul și Tigris, Nilul ... un uriaș covor, Vede țară lângă țară și popor lângă popor - Ca prin neguri alburie se strevăd și se prefac În întinsă-mpărăție sub o umbră de copac. Vulturii porniți la ceruri pân' la ramuri nu ajung; Dar un vânt de biruință se pornește îndelung Și lovește rânduri, rânduri în frunzișul ... vă scot din letopiseți, Și cu voi drapându-și nula, vă citează toți nerozii, Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii. Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi și voi Mușatini, Descălecători de țară, dătători de legi și datini, Ce cu plugul și cu spada ați întins moșia voastră De la ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de decembrie

... l sfâșie, Și luna-l privește cu ochi-oțelit... E-n negura nopții un alb monolit...     Și luna-l privește cu ochi oțelit. Nămeții de umbră în juru-i s-adună... Făptura de humă de mult a pierit Dar fruntea, tot mândră, rămâne în lună Chiar alba odaie în ... se-n luciul pârâului clar. Bagdadul! Bagdadul! și el e emirul... Prin aer, petale de roze plutesc... Mătasea-nflorită mărită cu firul Nuanțe, ce-n umbră, încet, veștejesc... — Havuzele cântă... — voci limpezi șoptesc... Bagdadul! Bagdadul! și el e emirul. Și el e emirul, și are-n tezaur, Movile înalte ... lacrima, clară, lucește, și pică... Din apa fântânii pe care o știe În urmă, mai cere, o dată, să bea... Curmalii-o-nfășoară c-o umbră-albăstrie... Aceeași e apa spre care venea Copil, să-și alinte blondețea în ea Și-ntreagă, fântâna, e tot cum o știe. E tot cum ... ce cotește... Pocit, șchiop și searbăd, abia se târește... Și drumu-ocolește mai mult, tot mai mult, Dar mica potecă sub pomi șerpuiește, O tânără umbră de soare-l ferește, Auzu-i se umple de-un vesel tumult, Și drumu-ocolește mai mult — tot mai mult. Iar el, el emirul ...

 

Mihai Eminescu - Împărat și proletar

Mihai Eminescu - Împărat şi proletar Împărat și proletar de Mihai Eminescu Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua printre ferești murdare, Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin? Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă și plină, Murdară este raza-i ca globul cel de tină, Asupra cărui dânsul domnește pe deplin. Spuneți-mi ce-i dreptatea? - Ce-i tari se îngrădiră Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi; Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră Contra celor ce dânșii la lucru-i osândiră Și le subjugă munca vieții lor întregi. Unii plini de plăcere petrec a lor viață, Trec zilele voioase și orele surâd. În cupe vin de ambră - iarna grădini, verdeață, Vara petreceri, Alpii cu frunțile de gheață - Ei fac din noapte ziuă ș-a zilei ochi închid. Virtutea pentru dânșii - ea nu există. Însă V-o predică, căci trebuie să fie brațe tari, A statelor greoaie cară trebuie-mpinse Și trebuiesc ...

 

Titu Maiorescu - Poezii populare române

... Scoală, scoală, măi bărbate, Nu mai tot zace pe spate, Că mi-am urât zilele Mutând căpătâiele Când la cap, când la picioare, Când la umbră, când la soare. - Oh! dragă muierea mea, Nu pot, nu pot, chiar de-aș vrea. Boala mea nici că s-a duce Pân ... exprimarea ei. Îndrăznim chiar să credem că mulți poeți de salon ar fi încântați când ar putea descoperi în fantazia d-lor idei cu o umbră numai de frumusețea celor populare, precum le aflăm, d.e., în următoarele poezii: Bade trandafir Bade, trandafir frumos! Vrut-ai să te-arăți duios, Dar te ... șoimuleț, El se uită drept în soare Tot mișcând din aripioare. Jos, la trunchiul bradului, Crește floarea fagului, Ea de soare se ferește Și de umbră se lipește. - Floricică de la munte, Eu sunt șoim, șoimuț de frunte, Ieși din umbră din tulpină, Să-ți văd fața la lumină, C-a venit până la mine Miros dulce de la tine. Cât am pus în ... Și de mine iubitoare. - Șoimuleț duios la grai, Fiecare cu-al său trai. Tu ai aripi zburătoare Ca să te înalți la soare, Eu la ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Departe, departe

... miezul nopții? Cine deschidea porțile la miezul nopții? Adormisem la umbra zidului. Pe la miezul nopții, speriat de niște lovituri înfricoșate, sării în picioare. O umbră intră pe porțile înalte; și porțile se închiseră în urma ei. Apoi auzii o ușă trântindu-se, și alta, și alta, încet, mai încet, mai ... jurul măciuliei. — Dar eu am auzit... — Ți s-a părut! zise bătrâna, sculându-se în picioare. — Și am văzut o umbră... — Ti s-a părut! răspunse bătrâna, plimbându-se prin odaie. — Pe urmă, cineva plângea și se ruga, se ruga... — Taci ...

 

Mihai Eminescu - Scrisoarea III

... Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lățește; Umbra lui cea uriașă orizontul îl cuprinde Și sub dînsul universul într-o umbră se întinde; Iar în patru părți a lumii vede șiruri munții mari, Atlasul, Caucazul, Taurul și Balcanii seculari; Vede Eufratul și Tigris, Nilu ... uriaș covor, Vede țară lîngă țară și popor lîngă popor — Ca prin neguri alburie se strevăd și se prefac În întinsa-mpărăție sub o umbră de copac. Vulturii porniți la ceruri pîn’ la ramuri nu ajung; Dar un vînt de biruință se pornește îndelung Și lovește rînduri, rînduri în frunzișul ... vă scot din letopiseți, Și cu voi drapîndu-si nula, vă citează toți nerozii, Mestecînd veacul de aur în noroiul greu al prozii. Rămîneți în umbră sfîntă, Basarabi și voi Mușatini, Descălecatori de țară, dătători de legi și datini, Ce cu plugul și cu spada ați întins moșia voastră De la ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Șuer

... caier trag ursitorile firul vieților de nimic. — Și de se rupe firul tău, fusul cu tort cade; dar de s-ar rupe firul de umbră, cade și fusul de pe grinzi? Și văzând pe mă-sa dusă pe gânduri, se vârî sub o blană de urs și adormi cu mâna ...

 

Constantin Negruzzi - Melancolie (Negruzzi)

... misterioasă ce pădurile-a încins, Dulcea paserei cântare ce treptat se micșurează, Trandafirul ce s-ascunde, râul care murmurează, Șesul, câmpii ce de umbră peste tot s-au învălit, Răcoreala ce răvarsă un văzduh îmbălsămit, Luna galeșă ce-ncepe să se nalțe cu trufie, Arătându-și printre neguri a ...

 

Dimitrie Anghel - Moartea babacului

... de doliu face pată, mărginește lumina și întunecă. Noapte și zi, întuneric și lumină, neîmbinate lucruri, eternă vrăjmășie. Și cu toate aceste, funerara urzeală de umbră, neagra îmbrăcăminte ce intră în casă o dată cu moartea nu poate învinge de multe ori ridiculul vieții care lasă urme, nu poate alunga ironia ... asta nedescifrabilă, în ciuda tuturor, care îmbătrîniseră și ei acuma... Dar într-o zi, moartea, fantezista rătăcitoare ce nu mai are hodină, nici astîmpăr, ușernica umbră care colindă toată lumea și umblă toate drumurile, s-a oprit și la geamul patriarhului, să-l mai vadă ce face, și, învinsă ... mai galben dacă s-a făcut la față. Încolo, și mort așa în marele jelț, parcă urma să trăiască, singur, cu mica lui umbră care singură mai mișca, descrescînd în scurgerea orelor. Un biet sicriu și un popă, o cruce pe piept, o undă de fum ce urcă și ... rază poate căzută din naltul feșnicarilor mari. În haina lui neagră, cel ce trecuse hotarul celor o sută de ani hodinea, genele abia făceau o umbră viorie, cununa de păr alb arunca lumini argintii, mîinile palide, ca de sidef, țineau crucea, și totuși numai moartea parcă lipsea și nu era nicăirea ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>