Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SUNTEM

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 3762 pentru SUNTEM.

Dimitrie Anghel - "Sunt lacrimae rerum"

... ca oglinda, oglinzile — ca fața apelor bătute de lună, și nu era lucru să nu fie întors, bătut, sucit, șlefuit ca și cînd ar fi trecut vreo molimă prin casă sau s-ar fi așezat moartea o clipă la căpătîiul cuiva. Fugeau gîngăniile și fluturii, și pînă și încăpățînatele furnici nu mai călcau pe acolo de atîta neliniște. Păianjen ... dînsa. Foșnind trecea rochia ei ca un val obosit, pe parchete, și pumnul acela de oase fără de astîmpăr, energia aceea, ce poate dacă ar fi avut alt scop ar fi dat cine știe ce roade, se cheltuia așa zadarnic. Pentru ea singura mobilă ce a stat nemișcată vreodată a fost desigur ...

 

Veronica Micle - Nu ești tu...

Veronica Micle - Nu eşti tu... Nu ești tu... de Veronica Micle Lui X Nu ești tu acela care mi-ai dat inimei mâhnire; Nu te măguli cu gândul că te-am plâns sau te-am iubit, Ai fost numai întruparea unei clipe ce`n neștire Mișcă sufletul și-l leagă de un dor nemărginit. Și dacă a fost durere și dacă mai sufăr încă, Nu ești tu a lor pricină, nu ești tu cel vinovat, E de vină al meu suflet, e simțirea mea adâncă Căci a mea este iubirea tu ești clipa ce-a

 

Alexandru Vlahuță - Tu ești poet

Alexandru Vlahuţă - Tu eşti poet Tu ești poet de Alexandru Vlahuță Eu vreau cântări de veselie. Că tu ești trist, ce-mi pasă mie? Nici vreu să știu de ce te doare, De grijile ce te frământă, De inima ta care moare... Tu ești poet, deci cântă. De te urăsc, de te sfâșie Vrăjmașii tăi, ce-mi pasă mie? Zâmbind, tu rănile-ți ascunde, Și-n stele sufletu-ți avântă, Cui te lovește, nu-i răspunde... Tu ești poet, deci cântă. De-ți plâng ai tăi, în sărăcie, Și-i vezi murind, ce-mi pasă mie? Tu du-mă-n alte lumi, senine, Căci singura-ți chemare sfântă E să mă-nveselești pe mine; Tu ești poet, deci cântă. Iar dac-un vânt de nebunie Peste viața ta pustie S-abate pentru totdeauna, În noaptea care te-nspăimântă Privește stelele și luna Surâzător, și

 

Alexandru Vlahuță - Sonet (Din tot ce ne-a fost drag mai înainte)

Alexandru Vlahuţă - Sonet (Din tot ce ne-a fost drag mai înainte) Sonet de Alexandru Vlahuță Din tot ce ne-a fost drag mai înainte Povești rămân și cântece-nvechite; Ne fură clipele, pe nesimțite, Din flori mirosul, sensul din cuvinte: Și-n liniștea-nserării, ce ne-nghite, Ca frunzele uscate pe morminte, Se scutură aducerile-aminte Pe inimile noastre ostenite. Ruini suntem, și orice gând ne doare, Căci e făcut din temeri și regrete. Te blestemăm, și totuși, cu ce sete Întindem buzele tremurătoare, Vrăjita-ți undă să ne mai îmbete, Viață pururea

 

Antim Ivireanul - Șapte daruri ale Duhului Sfânt, carele sunt. Isaia, cap.11, stih 2

Antim Ivireanul - Şapte daruri ale Duhului Sfânt, carele sunt. Isaia, cap.11, stih 2 Șapte daruri ale Duhului Sfânt, carele sunt. Isaia, cap.11, stih 2 de Antim Ivireanul 1. Înțelepciunea. 2. ÎnțelĂ©gerea. 3. Cunoștința. 4. Voia. 5. Blagocestiia. 6. Vitejiia. 7. Frica lui

 

Alexandru Macedonski - Tu ce ești a naște

... naște, suflet rupt din mine, Clipă dintr-o viață plină de suspine, Poate la necazuri ai să mă blestemi Și vei zice, poate, c-ar fi fost mai bine Rămânând ce fost-ai să nu-nveți să gemi, Tu ce ești a naște, suflet rupt din mine. Zi oricare ...

 

Mihai Eminescu - Ușoare sunt viețele multora...

Mihai Eminescu - Uşoare sunt vieţele multora... Ușoare sunt viețele multĂ²ra... de Mihai Eminescu Ușoare sunt viețele multora. Ei prind din zbor plăcerea trecătoare, În orice timp au clipa lor cu soare Și-n orice zi le-apare aurora... Dar spune, tu, copilă visătoare, De-am fost și eu din rândul acelora, De-mi ești și mie ce le ești altora, De nu mi-ai fost o stea nemuritoare? Trăiam pierdut în umbra amorțirii, Deșarta-mi viață semăna cu spuma Și orb eram la farmecele firii... Deodată te văzui... o clipă numa Simții adânc amarul omenirii... Și iată că-l cunosc întreg

 

Mihai Eminescu - Și era ploaie cu senin...

Mihai Eminescu - Şi era ploaie cu senin... Și era ploaie cu senin... de Mihai Eminescu Și era ploaie cu senin        Senin cu ploaie, Salcâmii ramurile-nclin        Și le îndoaie. Acuma toți ei înfloresc        De primăvară Ș-un dulce miros răspândesc        În dalba sară. Un mândru soare scânteind        Pe bolta-albastră El bate ploaia șiroind        Pe-a ta fereastră. Și-n haină albă tu apari        Cu pasuri line Și numai ochii tăi cei mari        Privesc la mine. Atât de dulce și de plin        C-așa văpaie Ah, era ploaie cu senin        Senin cu

 

Mihai Eminescu - Să fie sara-n asfințit

Mihai Eminescu - Să fie sara-n asfinţit Să fie sara-n asfințit de Mihai Eminescu Să fie sara-n asfințit        Și noaptea o să înceapă; Răsaie luna liniștit        Și tremurând din apă; Și să împrăștie scântei        Cărărilor din crânguri, În ploaia florilor de tei        Să stăm în umbră singuri. Și capul meu de grije plin        De brațul tău se culce Sub raza ochiului senin        Și negrăit de dulce, Ca iar cuminte să mă fac,        Căci tu îmi prinzi tot gândul, Ca cerul ce privește-n lac        Adâncu-i cuprinzându-l. Cu farmecul luminei reci        Simțirile străbate-mi: Revarsă liniște de veci        Pe noaptea mea de patemi Și de asupra mea rămâi        Durerile de-mi curmă Și fii iubirea mea dentâi        Și visul meu din

 

Alexandru Vlahuță - Sonet (Dar tu ț-ei fi mai aducând aminte%3F...)

... Alexandru Vlahuţă - Sonet (Dar tu ţ-ei fi mai aducând aminte%3F...) Sonet de Alexandru Vlahuță Dar tu ț-ei fi mai aducând aminte?... Eram copii: primblându-ne-ntr-o sară, În umbr-a noastre mâini s-apropiară. Cum tremura mânuța ta fierbinte! Și ...

 

Alexandru Vlahuță - Sonet (M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine)

Alexandru Vlahuţă - Sonet (M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine) Sonet de Alexandru Vlahuță M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine, Copilul visător de altădată! Mă simt plutind privirea mea-nsetată Se pierde-n orizonturi largi, senine. De-acum, ispititori, în van mai cată Viclenii ochi... îi știu atât de bine! O, nu mai tremur când mă uit la tine, Și azi te iert, căci rana-i vindecată. Iar visul tău ca pânza Penelopii Se țese ziua, noaptea se distramă... Noian de întuneric ne desparte! Zădarnic zâmbitoare te apropii, Și glasul tău tremurător mă cheamă Tot mai străină-mi ești, tot mai

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>