Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU IESE LA SPĂLAT
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 126 pentru NU IESE LA SPĂLAT.
Ion Luca Caragiale - O scrisoare pierdută
... ați numărat, coane Fănică?... Ei? așa e? patruzeci și patru... TIPĂTESCU: Vreo paispce... cinspce. PRISTANDA: Apoi să le numărăm, coane Fănică; să le numărăm: două la prefectură. TIPĂTESCU: Două... PRISTANDA: Două pe piața lui 11 Fevruarie... TIPĂTESCU: Patru... PRISTANDA (căutând în gând): Două la primărie... TIPĂTESCU: Șase... PRISTANDA (același joc): Unul la școala de băieți... TIPĂTESCU: Șapte... PRISTANDA: Unul... la școala de fete... TIPĂTESCU: Opt... PRISTANDA: Unul la spital... TIPĂTESCU: Nouă... PRISTANDA: Două... la catrindală, la Sf. Niculae... TIPĂTESCU: Unsprezece. PRISTANDA: Două la prefectură... paispce... TIPĂTESCU (râzând): Le-ai mai numărat pe ale de la prefectură. PRISTANDA: Nu, coane Fănică, să trăiți! (continuă repede, pe nerăsuflate) Două la primărie, optspce, patru la școli, douăzeci și patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci... TIPĂTESCU (râzând): Le-ai mai numărat o dată pe toate astea și aduni rău... PRISTANDA: Doamne păzește, coane Fănică, să trăiți, patruzeci ... fund pe un scaun la o parte) Scena III ZAHARIA TRAHANACHE, GHIȚĂ PRISTANDA, apoi TIPĂTESCU și ZOE TRAHANACHE (intră prin fund, fără să ia seama la Ghiță, care se ridică repede la intrare. Trahanache e mișcat) : A! ce coruptă soțietate!... Nu mai e moral,
Duiliu Zamfirescu - Tănase Scatiu
... Caii, asudați, mergeau prin șleau, sunând dintelencele lor monotone: erau patru înaintași, toți tineri, deprinși cu vremea rea și cu noroaiele, fiindcă erau născuțiîn herghelie, la țară. Văzuseră ei multe, de când erau la grajd:pripoare, zăpezi, ape mari, și mai cu seamă țăpoiul lui Stoicavizitiul; așa că greutățile de acum nu i-ar fi oprit din mers, dacă nu-i opreau hățurile. În adevăr, Stoica, beat mort, ca să-și țină cumpăna pe capră, se rezema în hățuri. Atunci trăsura se oprea. La fiecare popas, se auzea stăpânul înjurând: — Mă bețivule, mă, nu te-ai mai trezit! ?... Mă! Și la fiecare "mă", răsuna câte un ghiont în spinarea vizitiului, dar fără nici un câștig: pe dinafară cojocul gros, pedinăuntru rachiul tare, îl puneau mai presus ... mă, să n-am!... Că doar toate sunt din belșug. — Și de post și de dulce, ca la otel, zise el. Că de aia nu mai plouă la vreme. Tincuța tușea din când în când, o tuse seacă, urâtă. La fiecare observație a bărbatu-său, își pleca ochii în farfurie:se ținea cât putea să nu ...
... au petrecut cu Mirabeau și vor cunoaște dintr-acelea toate părerile mele în asemenea materie. S-apuc dar lucrurile ce mă privesc pe mine de la căpătâiul lor. La 25 ale lunii februarie s-a jucat pentru întâia oară Provincialul la Teatrul Național . Sala era plină... aplaudări din toate părțile, numai autorul nu aplauda... mai întâi de modestie, apoi fiindcă nu era mulțumit nici de bucată, nici mai ales de actori, care, cei mai mulți, nu-și cunoșteau rolurile, și în sfârșit, nici de cenzură, care ștersese aproape a treia parte din bucată. Subiectul, dacă voiți să-l știți ... lui. Petrecusem seara vorbind despre poezie și literatură, precum arareori se petrece în frumoasele adunări ale frumoasei noastre capitale, și dau peste o invitație de la aga; contrastul era ciudat... dar fie!... Intru în trăsură și mă duc la domnul aga, deși nu știam să fi avut vreo daraveră cu pristavii agiei... Nu-l găsesc însă acasă... dar crezând că poate să fie ziua dlui aga, las slujitorului un bilet de vizită, zicându-mi că poate să prindă ... eu nu ies din această dilemă; ori este cenzură, ori
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Domnița Voichița
... astfel de sfârșit doresc să-mi fie hărăzit și mie! Căci mult mai bun mi-ar fi ca traiul trândav al patimei lumești În care nu poți să-ntâlnești decât trădarea, putregaiul Și amici din cei cu două fețe, cu suflet sterp și venetic, nesimțitori la frumusețe, vicleni și lași și de nimic. Rănit în bătălie, Radu cu câți oșteni i-au mai rămas, trecându-i Dâmboviței vadul, Înfrânt spre țara ... fără de prihană nădejdea toată-n Cel-de-Sus. Acum ea zace zăvorâtă Într-o chilie mohorâtă de dorul patriei tânjește Și-n nimeni milă nu trezește. O vorbă nimeni nu-i să-i spuie că-n preajma ei un altul nu e decât străjerul de la ușă, ursuz, cu chipul de cenușă, tăcut și fără de privire, Într-o cumplită-ncremenire. Ci Ștefan către turn cutează Și-n prag ajuns, se ... n vremi trecute când încă neamul moldovean Își mai păstra a sa virtute de neânduplecat Roman robiei neplătindu-i biruri, erau petreceri și la noi Și se făceau și-aici turniruri În care se-ntreceau eroi. Și toți atunci pe-aceeași treaptă, de la păstori pân- ...
Ion Grămadă - In Abbiategrasso
... fața lui signor Vacano se lumină, deodată, și ochii cei negri deveniră blânzi, de nerecunoscut. - Signorii-s italieni, așa-i? ne întrebă, întinzându-mi mâna. - Nu, noi suntem din Ardeal, îi răspunsei eu în italienește. - Nuuu! Signorii-s italieni, dar nu vor să spună… Vă trădează limba. Dacă sunteți italieni, vă primesc, de ce nu!? Noi am tăcut, mulțumiți fiind cu explicația lui signor Vacano. Apoi, el își duse mâinile la gură și strigă tare, de vreo două ori: - Giacomo!… Giacomo!… Din moară ieși un servitor, cu mânecile suflecate. - Giacomo, adă scaune pentru signori, căci signorii-s italieni din Austria! Și, întorcându-se către noi, ne zice râzând: Italieni ... Ea îmi răspunde că da, apoi îmi povestește cum a călătorit cu unchiul ei, Fra Sebastiano, un călugăr capucin, prin Monte Albano până la Anzio. Mergeau la neamuri, ea – călare pe catâr, iar el pe jos. Acolo, la Anzio, a văzut marea. Cu câtă însuflețire nu-mi povestea ea despre mare, despre albastra și nemărginita mare de la Anzio! Și câte flamuri, câte petreceri și cântări nu se află ...
Ion Luca Caragiale - Un pedagog de școală nouă
... Iată rezumatul acestei superioare opere didactice. Urmează conferențiarul: Pedagogul: No! ce-i grămakica? Școlerul: Grămakica iaste... Pedagogul: No că-z ce iaște? că-z doar nu iaște vun lucru mare. Școlerul numai apoi se răculeje și răspunghe: grămakica iaște o știință ghespre cum lucră limba și lejile mai apoi la cari se supune aceea lucrare, ghin toake punturile ghe veghere. Pedagogul: Bravo, mă! prostovane! (îi zic așe doară nu spre admonițiune, ci spre înghemn și încurajare). No, acuma, spune-ne tu numai cum se împart substankivele? Școlerul, la întrebarea aceasta a mea doară, musai să răspunză, nețăsare, amăsurat priceperii și rățiunii sale: Școlerul: În substankive care se văd și substankive cari ... substankivelor. Vine numai dup-aceea cheskiunea makemakică... Spune-ne tu doară, Bârsăscule! (zic eu școlerului) ce înțăleji tu prin curbă, o linie curbă? Școlerul: Care nu-i ghireaptă... Pedagogul (zâmbind cu bunătate): No! care nu-i ghireaptă, bine! da' cumu-i, dacă nu-i ghireaptă? Școlerul mai apoi vine la aceea înduplecare a rățiunii că musai va să răspundă minken: E o linie oablă, oablă, care mere și mere și mere și iarăși ... ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XI
... a o dobândi cu bani sau doară Cu mai scumpe decât bani odoară!... [11] Însă-ajungă-atâtă, pentru că toate Tainele-a spune nu să cuvine, Tocma să fie ș-adevărate, Când oamenii nu primesc de bine!... Drept aceasta, musă, lasă-aceste Și spune-a țiganilor poveste. Cum a doao zi, la răsărite, S-iviră-a soarelui călăuze, Albele zori în haine-aurite, Lin zâmbind cu rumeoare buze, Îndată deputĂ¡ția toată Fu la marele sfat adunată. Toți aștepta cu nesuferință După-a lui Janalău socoteală, Căci Slobozan cânta biruință, Când bunul Janalău să scoală Și stând ... legi. Acest temeiu puind el poate S-așeze-ori ce chip de stăpânire, Și care din toate lui îi place, Numa s-aibă totdeuna privire La împrejurări, la loc și la climă, La firea poporului și la shimă. Aceste eu vă zic nainte, Ca-întru-alegerea de stăpânire, Cumva doar' să nu vă desmânte Sau să vă-adămănească-o numire A unii sau altii forme care Ar plăcea la partea cea mai mare. [16] Deci eu
Alexandru Vlahuță - România pitorească
... Ici apa se scufundă, bolborosind, ca suptă de gura unei vâltori, colo se umflă, se burdusește și urlă făcând clăbuci, bătându-se de stânci cari nu se văd. Vaporul merge mai încet, mai cu pază. Patru oameni stau la roata de la cârmă; amândoi comandanții sunt pe punte, în picioare, cu ochii ațintiți înainte: trecem printre gherdapuri. Dunărea mugește mai tare. Cu ochii închiși, te-ai crede ... înălțimile învălite în codru. Câteva stânci curioase își mai ridică, din desișul verde, capetele pleșuve, ca și cum ar vrea să mai privească o dată la potopul acesta călător, căruia nimic nu i-a putut sta împotrivă. TURNU-SEVERIN De la Vârciorova malurile se pleacă și se netezesc. Întinse ogoare de porumb înverzesc zariștea. Linia ferată tivește drept, ca un chenar regulat, marginea apei până la ... pentru trei ani de zile. * Un chiot lung sparge tăcerea amurgului. Pe malul stâng, căsuțe albe se ivesc dintre copaci. Turme de vite se scoboară la adăpat. În fața pichetului Hinova, grănicerul nostru, cu arma la umăr, pare o statuie de bronz. Livezile satului se oglindesc în valuri. Cumpăna unei fântâni se pleacă și se înalță ca un cocostârc care bea ...
Nicolae Gane - Stejarul din Borzești
... Nistrului, pustiind pământul, răpind cârdurile de vite, dând foc satelor și girezilor de pâne, robind femeile și copiii. Iute Ștefan își întocmi oastea și le ieși înainte la satul Lipinți. O! de astă dată, nu mai era ca acum treizeci de ani, pe șesul Trotușului, la stejarul din Borzești; era o adevărată bătălie cu tătarii. Ștefan cel blond cu ochii albaștri gânditori, călărea, nu ca atunci pe o nuia de alun, ci un cal aprig de soi moldovenesc [3] și alerga ca un fulger la toate punctele de bătaie, vârându-se unde primejdia era mai mare. Și-n loc de săbii de lemn, se-ncrucișau acum săbii de fier, și ... peste Volga. Iar Ștefan a dat laudă lui Dumnezeu și a trimis sol de bucurie soției Evdochia, sora țarului Simeon. Apoi nu trecu mult timp după aceasta și auzind bătrânul han de peste Volga despre nimicirea oștirii sale la Lipinți trimise lui Ștefan soli încărcați cu odoare pentru răscumpărarea fiului său din robie, iar Ștefan răspunse solilor că-i va da drumul dacă se ... trecuseră cei treizeci de ani ce au gârbovit stejarul, însă din mlădița de copil crescuse acum un alt stejar mai falnic, cu ramuri întinse de la ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecu I
... privind corbiș' la toate, Urgia văzu pe ticăloase Gloatele țigănești înarmate Cu săcuri, ciocane și baroase; Precepând apĂ²i ce va să fie, Mai că nu leșină de mănie!... Căci nu rabdă năsâlnica zână Ca rând bun oamenii să păzască, Și temându-să ca să nu vină La cevaș' rând gloata țigănească, Gândi cum sfaturi să le strămută; Ș'indată, iaca, să scoală iute; Pe arepi de volburi cu fortună Încălecând, la iad să pogoară. Pe-unde mèrgere, fĂșlgeră, tĂșnă, Toate spulbără, frânge ș-oboară. Însuș' pe diavoli prinsă mirare De năpraznă-așa iute și mare ... deasă. În urmă Drăghici rostul deschisă Ș-acest chip cătră-adunare zisă: ,,Bărbați buni! Trăind eu pă-astă lume, Multe pății și bune și rele, La multe privii adinsuri și glume, Dar' (vă spun drept) din toate ahele, Ca ș-ahasta-ori adins, ori în șagă, Eu nu văzui în viața-întreagă. Noi țiganii să-avem țărișoară!... Unde să him numa noi dă noi!... Să-avem sate, căsi, grădini ș-ogoare Și dă ... aminte Ce moșul Drăghici acum vă zice: Faceți-vă bune-așezământe Și lăcuiți dăpreună-aice; Fiți purure-într-o minte ș-o voie, Mai vârtos la ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira V
... mi răspunzi, Și vei vedea în faptă că nu-s vreun fățarnic. SATIR: Nimic nu-mi trebuiește; mă-ntorc în codrii noștri, Dar pot ședea la vorbă pân-ce m-oi dezbrăca. Un ceas din mila Modei la care vă-nchinați, Abia îmi va ajunge să scap de-aceste fleacuri. Când cineva ia seama cu ce nimicuri omul Își pierde a lui ... în fluier a învățat să cânte, Și toți noi îl cunoaștem de împărat al nostru, Din fire fiind vesel acest șăgalnic zeu, El nu dorește altă decât pricini de râs. Viețuirea noastră fiind prin codri însă, Nu poate să răspundă la ast-a lui dorință. Al nostru trai e simplu; nu cautăm mai mult Decât acele care natura ne-a lăsat, Făr-a goni prisosuri și trebuinți deșerte. Deci Pan obicinuiește la ... ntâia întâlnire oricui eram plăcut, Și prea cu mulțumire mă priimea de slugă; La voi în toată vremea au trecere bufonii. Eu însă ce minciuna nu pot a suferi, Nu sunt deprins să laud ce este de hulit; Nu știu să-mi prefac chipul, și din pricina asta, Mult ...