Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MORALĂ
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 207 pentru MORALĂ.
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Neoiobăgia
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Neoiobăgia Neoiobăgia (Studiu economico-sociologic al problemei noastre agrare) de Constantin Dobrogeanu-Gherea 1910 Prefață Introducere - Din evoluția societăților moderne Instituțiile liberalo-burgheze în țara noastră Liberarea și împroprietărirea țărani În neoiobăgie Rezultatele economice ale neoiobăgiei Problema ilegalismului și rezultatele morale, culturale, juridice și politice ale neoiobăgiei Revoltele țărănești Curente de idei și opinii în legătură cu neoiobăgia Remediile sociale paliative Băncile populare Casa rurală Obștile sătești Legislația neoiobagă cvasisocialistă de la 1907 Cât ne costă neoiobăgia și legiuirea cvasisocialistă de la 1907 Soluția problemei agrare Probleme
Constantin Negruzzi - Satire și alte poetice compuneri
Constantin Negruzzi - Satire şi alte poetice compuneri Satire și alte poetice compuneri de Antioh Cantemir traduceri realizate de Alecu Donici în colaborare cu Constantin Negruzzi (1844) Prefața autorului Satiră se poate numi acea compunere care prin un stil vesel, luând în râs demoralizația, stăruiește a îndrepta năravurile omenești; pentru aceasta ea în scopul său e potrivită cu orice altă alcătuire morală, dar stilul ei fiind mai simplu și vesel, se citește cu plăcere, și dezvălirile ei sunt mai nimerite pentru că de luarea în râs noi ne temem mai mult decât de orice pedeapsă. Satira și-a luat începutul său în priveliștile populare unde între actele tragediilor se vâra, pentru înveselirea privitorilor, reprezentații comice, în care fețele în chip de satiri prin glume grosiere și cu totul populare, prihăneau năravurile și relele deprinderi ale cetățenilor. Aceste înfățoșeri, romanii urmând grecilor le introduseră în priveliștile lor, iar apoi afară de priveliști începură a face verse satirice. Un oarecare Luțilie deschise drumul lui Orație, Pers și Iuvenal, și aceștia satiricilor italieni, franțezi și de alte nații. Eu în compunerile mele am urmat mai ales pre Orație și pre franțezul Boileau de la carii multe am ...
Constantin Stamati - Aslanaș cel bogat și momița lui
... el o au cumpărat; Momița, însă, firește, deși este prea isteață, Și hazlie, șugubață, Însă este pizmătară, Vicleană și râzătoare Neamului ei semănând; Și alt moral neavând, Decât pe oameni scuipând, Dacă nu o dezmierda. Iar cu cei ce-o netezea, O gâdilea după cap și cu dânsa șuguia, Sau glumea ...
Dimitrie Anghel - Pe un volum de Charles Perrault
Dimitrie Anghel - Pe un volum de Charles Perrault Pe un volum de Charles Perrault de Dimitrie Anghel Publicată în Viața românească , V, 11 nov. 1910, p. 236—238. Poveștile sunt o lume alături de a noastră. Vechi de cînd timpul, ele trebuie să fi legănat copilăria omului și de aceea farmecă și desfată și astăzi pe copii. Frica ori urîtul și monotonia lungilor nopți a trebuit să împrospăteze necunoscutul. În sunetele și zvonurile care rătăcesc fără de hodină, în natură, fantazia primitivă a trebuit să închipuiască ființi nevăzute, care grăiesc, își spun durerile ori bucuriile, furtunoasele patimi ori nostalgicele reverii, ca să ne înduioșeze sufletul. Iar cei ce le ascultau au căutat să deie trup negurelor ușoare și diafane ce se ridică și joacă peste ape, și le-au numit elfe, să întrevadă în contururile fantastice pe care le fac și le desfac nourii o lume întreagă de zei, un cer întreg de ființi supranaturale, pe care l-au numit Olimp, Walhalla sau altfel, au împoporat pădurile întunecate cu un întreg norod de fauni, nimfe și silvani, au îngropat în fiecare albie de rîu o sirenă și au înfăptuit din nou Universul, ca ...
Dimitrie Bolintineanu - Veneticii
... orpitalității? Dintr-înșii izvorăște pârâul nedreptății, Corupții, trădării și tristei umilinți. Vedeți aceste triste și palide credinți. Ce fac din fiecare să nege ce-i moral Șin interesul public la acel personal. Cinci posturi nu ajunge la unul și hrăpirea, Trădarea și minciuna, calomnia, lovirea, Ei le întrebuințează, p-ai Românii ...
Garabet Ibrăileanu - Addenda la privind viața
Garabet Ibrăileanu - Addenda la privind viaţa Addenda la Privind viața de Garabet Ibrăileanu Nu imaginea vieții pe care avem s-o mai trăim de-acum înainte ne inspiră groaza de moarte, ci viața pe care am trăit-o până acuma. Când ne gândim la moarte nu ni se răzvrătește ființa din cauza planurilor pentru viitor, ci din cauza cântecului duios al amintirilor. Toți acei care au fost rând pe rând noi, îi purtăm în fundul sufletului nostru ca într-un mormânt. Dispariția acestui mormânt viu, în care zac cei ce au fost noi, ne inspiră groaza de moarte. De aceea oamenii lipsiți de sentimentul trecutului sunt mai bravi în fața morții. În viață fiecare purtăm un steag pe care e scris cu litere mari: Eu ! Culmea discreției este să știi să-ți ascunzi discreția. Animalele casnice devin pentru unii din noi persoane, față cu care simțim că avem îndatoriri sociale și morale. Sufletele de rând dau altora tocmai contrariul de ceea ce cer de la alții. Realist în observație și idealist în aspirații -- este fizionomia sufletelor bine organizate. Nu clădi pe nisip, nu clădi pe ipoteza sentimentelor altora pentru tine, bune sau rele. Nu ofensa nici pe cea mai ...
Garabet Ibrăileanu - Scriitori și curente
Garabet Ibrăileanu - Scriitori şi curente Scriitori și curente de Garabet Ibrăileanu Cuprins 1 Prefețe 2 Mihai Eminescu 3 Mihail Sadoveanu 4 Ioan Al. Brătescu-Voinești 5 Vasile Cârlova Prefețe Prefață (la ediția I) Prefață (la ediția a II-a) Mihai Eminescu Curentul eminescian O prelucrare a lui Eminescu Postumele lui Eminescu Mihail Sadoveanu Morala dlui Sadoveanu Amintirile căprarului Gheorghiță Mormântul unui copil La noi, în Viișoara Vremuri de bejenie Însemnările lui Neculai Manea Țara de dincolo de negură Ioan Al. Brătescu-Voinești În lumea dreptății Vasile Cârlova Vasile
Gelu Vlaşin - 16:09 â†�â†� 15:55 16:09 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 17:23 →→ un idiot a trăit în impulsuri tembele când vorbeai despre zone stindard și despre morală și viața din stele zborul a frânt urcușul în amurg peste plânsul care-i poartă numele pământul terminat (lângă conserva unchiului
George Ranetti - Sonet-Fabulă Sonet-Fabulă de George Ranetti A ars în mahala o băcănie, Jupînul cu nevasta-i stau în drum, Privind sinistrele grămezi de scrum, Pierduta lor pe veci gospodărie. Pe cînd ei plîng, o mare bucurie Simte un porc din curtea lor acum, Căci scormonind maidanul plin de fum, Descoperi cu rîtul o scrumbie. Ce-i pasă de-a stăpînilor avere? Imundul morfolește cu plăcere Cadavrul din funingeni și gunoi. Morală: A ars în mahala o băcănie, Și-i tot așa în marea Românie Cu-mbogățiții noștri de
George Topîrceanu - L. Rebreanu: Golanii
George Topîrceanu - L. Rebreanu: Golanii L. Rebreanu: Golanii de George Topîrceanu Subiectele schițelor dlui Rebreanu sunt simple și originale. În prima bucată a volumului ( Golanii ), asistăm la zbuciumul unui „întreținutâ€� care și-a făcut o carieră din josnicia lui și care, ajungând în pragul bătrâneții, se vede părăsit pentru întâia oară de amanta întâmplătoare care-l hrănește. Tot atât de impresionantă e criza sufletească prin care trece acest tip, țesută din gelozie, tristeță sfâșietoare și spaimă pentru viitor, pe cât sunt de interesante viața pe care o duce și „concepțiaâ€� lui asupra acestei vieți. Căci tipul filozofează pe alocurea. Cu această schiță (ca și cu alta, Culcușul ) dl Rebreanu ne duce într-un mediu neexplorat încă de prozatorii noștri. Întreținuții aceștia, de speța cea mai de jos, ca Gonea Bobocel, alcătuiesc un fel de breaslă aparte, certată cu morala și aproape întotdeauna și cu legile societății. Pentru ei lumea e împărțită în „șmecheriâ€� și „fraieriâ€�. Șmecherii sunt acei care au înțeles rostul acestei vieți (!), au înțeles adică, din vreme, că trebuie să trăiască fără muncă pe spinarea altora, să tragă chiulul vieții. Iar „fraieriiâ€� sunt proștii de oameni cinstiți, care ...
Gheorghe Asachi - Asupra corupției secolului
Gheorghe Asachi - Asupra corupţiei secolului Asupra corupției secolului de Gheorghe Asachi Iertat oare celor tineri și bătrânilor să fie Ca să facă-n toate zile scandaloasă nebunie? Iertat fi-va să prăzi oameni prin un nou metod ghibaci, Să te-nsori, să lași copiii, cununia s-o disfaci? Iar pe asemene nelege a tuna ori nu se poate? Să audă farizeii și a vițiilor gloate, Critico nemituită, adevărul cel curat La acii ce vreau s-asculte spune-l astăzi dizghețat. Unde-i legea cea sfințită și dreptatea nevândută, Între noi din vechi aflat-ați o petrecere plăcută, Pre voi bunii și părinții cu respect v-au onorat, Însă-n loc ca strănepoții p-urma lor să fi călcat, Derâzând simplicitatea timpurilor ce-s trecute, Pe fantoame lustruite austera-au schimbat virtute. Vorbe multe sunătoare, dar veninu-i mezul lor, Care pierde azi prezentul p-un nesigur viitor. Unde-s oameni de parolă, amici unde-s cu tărie, Unde giunii care patriei razim, vânta ei să fie? Soții giugul ce-l giurasă nu voiesc a-l mai purta, Pana nu cată alt merit decât cel a defaima; Patrioții între sine un altuia ...