Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru IN PAS CU
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 461 pentru IN PAS CU.
George Coșbuc - Tulnic și Lioara
... aripi de ceață, s-a pierdut În zări; turbat să clătin-a cerului rotunduri, Greu zările se mișcă, și sarbedele-afunduri Cu ceață pe-a lui urmă și neguri să-nvălesc. Iar când trei mii de mile cu zboru-i se-mplinesc, El stă pe loc, se trage sub neguri și s-ascunde Sub norul greu, cu ochii departe-n zări pătrunde Și țintă ține ochii la Stâlpeș Împărat, Pândește pe Lioara, s-o vadă prin palat Și, când va fi copila ... Și crini, ce poartă rouă pe sânul drăgălaș, În zorii zilei dalbe când cerul rumenește Noptatecile piscuri și-n aur le-nvelește, Se plimbă râzătoare cu pasul legănat Lioara, mândră fata lui Stâlpeș Împărat. Mai dis-de-dimineață ca alte dăți ea lasă Chilia și-așternutu-i cu cergă de mătasă Și perini moi, scoboară pe prag întraurit Și trece prin pridvorul de marmoră, cioplit, Cu barda și se duce de-a dreptul la portița Gradinii și-apoi intră cu zâmbet copilița Pe-o aripă de ușă, că-i ușa cu ...
Gheorghe Asachi - Momița la bal masche
... domino. În costium înaurit Contrabandu-au mistuit; A ei ceafă-i învălită Cu o freză încrețită, Pune-n capul cel flocos Un beret cu fiong tufos, Mijlocul cu brâu încinge, Și în scarpe talpa-i strânge, Brânca-ascunde în mănuși; Nasul, roș ca pipăruș, Ș-a ei bot, să nu-l ... Și momița cu-ndrăzneală, Ce cu grație cochetă Ține-n brâncă o lornetă. Aici află adunare, Mii lumini și vuiet mare, Sărituri, cacofonie, Grații date cu chirie. Fiecare, ca turbat, Intră unde-i îndesat; Unul altuia în pripă Sub nas, la ureche țipă; Multe masce sunt frumoase, Dar ca lumea-s ... portul și organ Unui doftor la consult, Latinește vorbind mult. Vezi din școală un băiet Cu cunună de poet; Dama care-o lume-nșală Vezi cu hohot de vestală; Jidovul din Podul-Vechi, Îmbrăcat ca erou grec; Ș-advocatul cel limbut Gioac-aice rol de mut. Prin astfeli de iarmaroc A ... prin desime Trece, dar nu-l caută nime; A momiței pas mărit Și străina ei figură Asupra-i tot au țintit Adunărei căutatură. Cu zâmbire fiecare I șoptea niscai cuvinte, Dar momița ...
George Coșbuc - Povestea căprarului
... aceste lunci. Și-ntreg un regiment atunci, De ce-a văzut, a plâns de milă. În șiruri strânse și-mproșcând Necontenit cu foc mulțimea, Se da-ndărăt dorobănțimea, Loc turcilor pe șes făcând. Curgea și mult și iute focul, Iar între-ai noștri și vrăjmași Erau cel ... locul. Și, iată-n urma tuturor. Un biet căprar, având un frate Ucis, s-opri să-l ieie-n spate, Și-apoi spre șir porni cu zor. Dar, lunecând pe iarba udă Fiind și slab, căzu-n curând, Iar noi strigam să intre-n rând; El a rămas nevrând ... e nebun, că stă să moară, Și că-i păcat de Dumnezeu. Nevrând să-l lase pe câmpie, Și să-l aducă neputând, El sta cu mortul, dus de-un gând: Străjer răzbunător să-i fie! Dar turcii vin, tot vin, un roi, Și tot mai larg li-e-n urmă ... plumb din multa ploaie; Pe spate-acum murind se-ndoaie, Dar l-am văzut cum s-a-nvârtit Spre frate-său, căzând deodată Cu fața-n jos, părând c-ar vra Să-l apere pe mort așa Și-atunci coloana-naintată A turcilor, sosind povoi, I-a ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de decembrie
... rozul Bagdad. Și dulce e viața în săli de-alabastru, Sub bolți lucitoare de-argint și de-azur, În vie lumină tronând ca un astru, Cu albele forme de silfi împrejur, În ochi cu lumina din lotusu-albastru. Dar iată și ziua când robii și-armează... Cămile gătește, și negri-armăsari, Convoiul se-nșiră — în zori scânteiază, Pornește ... arată năluca sublimă... Și apa, în foale, descrește mereu... Când calul, când omul, s-abate victimă, Iar mersul se face din greu și mai greu... Cu trei și cu patru, mor toți plini de zile, Dragi tineri, cai ageri, și mândre cămile. Și tot nu s-arată cetatea de vise... Merindele, zilnic, în trăiști ... grozave la fel, Pe piept, ori pe pântec, îi pun câte-o stâncă, Prin aeru-n flăcări, sub cerul de-oțel. Pierduți sunt toți robii, cu cai, cu cămile... Sub aeru-n flăcări, zac roșii movile... Nainte — în lături — napoi — pestetot, Oribil palpită aceeași culoare... E-aprins chiar pământul hrănit ... visu-i, nu este un vis omenesc Și poamele de-aur lucesc — strălucesc Iar alba cetate rămâne nălucă. Rămâne nălucă, dar tot o zărește Cu porți de topaze, ...
... Gheorghe Săulescu - Momîţa Momîța de Gheorghe Săulescu Apărută în volumul Fabule în versuri sau poezii alegorice , 1835 Momîța precum să știe Din fire atîta isteață Cu ageră ghibăcie Și nu mai puțin măreață, Orice vede precum omul Vre să facă și ea-ndată, Ia seamă la lucru, cată, Pîndește ce face ... ca să lucreze Vre-ntocma să-l imiteze, Și l-asta are dreptate, Toate ale ei cercetate Fiind de om mai aproape Decît bestiile toate Cu mîna ei să se-ndoape Pe două a umblare poate. Di-ar ave orangotanul Gură atît de omenească Cum e barba și gîtlanul ... cuconiță Cum făcea parura sa, Rămîind singură-n casă Momîța pe teapa sa Nu vru mai gios să se lasă. După ce întîi se unse Cu profumuri, cu pomadă Pe la locurile-ascunse, Pe la cap și pe la noadă, Puse-n capu-și o bonetă Și la gît o cordeletă. Vrînd apoi ... napul, Lovindu-se sparge capul, Pînă gios se tot stîlcește. Nu ni fie de mirare Văzînd pi-o biată momîță Avînd astă neputință, Căci oameni cu cuvîntare, Mente cu ...
Ștefan Octavian Iosif - Ca visurile
... nșiruiesc, Și singur, învelit în manta-mi, Tăcut pe trotuar pășesc. Acuma-n turnul catedralei Se bate tainic miez de noapte... M-așteapt-acasă adorata Cu sărutări, vrăjite șoapte. Prietenoasă trece luna Călăuzindu-mi pas cu pas; Dar eu m-opresc în umbra porții, Strigîndu-i vesel: — Bun rămas. Îți mulțumesc, amică veche, Că-mi luminași frumos pe drum; Treci mai ...
... nșiruiesc, Și singur, învelit în manta-mi, Tăcut pe trotuar pășesc. Acuma-n turnul catedralei Se bate tainic miez de noapte... M-așteapt-acasă adorata Cu sărutări, vrăjite șoapte. Prietenoasă trece luna Călăuzindu-mi pas cu pas; Dar eu m-opresc în umbra porții, Strigîndu-i vesel: — Bun rămas. Îți mulțumesc, amică veche, Că-mi luminași frumos pe drum; Treci mai ...
Gheorghe Asachi - Voichița de Românie
... și a bucuriei seraiului care ni a păstrat în paradis! (Amândoi să îmbrățoșează.) Acum să pășim cătră lucrare. Planul meu este următoriu: cu o parte a oastei tale și cu toată a mea calarie eu voi înainti asupra Moldovei, iar tu vei rămânea mistuit în cetatea Brăila. Ștefan cu a sa furie are să mă atace; atunci cu o parte a oastei tale combătând, mă voi retrage asupra Silistrei. Când el va fi de agiuns departat de marginea Moldovei, tu vei ... Vie îndată aprodul meu Codrat, ca să-i dau ordinul secret! Curierul: Ascult! (Se duce.) Scena VII Vlad: (singur) Pe Osman l-am ademenit, și cu agiutorul lui vom combate pe inimicul meu. Cu pași repezi se apropie oara dezlegării soartei mele, luceafărul meu pănă acum mi-a favorat, el va lumina și acum, cungiurată de nourii ... fiind ii creștini și tot de sânge român ar fi pacat ca să încruntăm mânele în sângele fraților. Aceste voiesc să le pui în lucrare cu toată energia. Codrat: De-agiuns este un cuvânt al tău, Doamne, ca să plinesc scopul ...
... George Coșbuc Publicată în Tribuna , Sibiu, 1887, nr. 293 (25 dec./6 ian. 1888) Ce blizguie zăpada pe câmpi! Întregul cer Azi poartă iar cămașă cu tivituri de fier, E tot o pânză albă prin tot întinsul zării, Cu dungi de neguri, negre ca dorul răzbunării; Din osturi bate crivăț, și plaiul alb al țării Greu scapără de ger. În pas grăbit, Amurgul adună-n braț de vrajă Mari umbre cari s-alături și țin cu noaptea strajă Pământului; azi umbre așa de multe sânt! E tot un iad din ceruri jos până pe pământ, Înghețul pe sub streșini dă sloi ... străjerul Și greu al său înfrunt. Nici flăcări, nici potopul, nici mii de limbi infame Nu pot să pună stavili pornirii unei mame Când apără cu viața pe fiu: Nici lumi întregi, Cu monștrii toți, nici arma cu sângele, nici regi, Cu lanț din tălpi la creștet, prin fier și aspre legi Nu pot să i-o destrame. Nebun s-aruncă dânsa din tot al ei avânt ... gol, ca pe o luncă. Și-n ger, cât a fost noaptea, ea fuge prin ogradă, Nebună fuge, zbiară ș-aleargă prin zăpadă, Cu ...
Emil Gârleanu - Când stăpânul nu-i acasă!
... mâncase el cașcavalul, căci mirosul cela îi zbârlise și lui mustățile, păi nu-l mâncase tocmai pentru asta: să-l momească pe lacomul din gaură. Cu botul adulmecând, cu ochii galbeni și lucioși ca sticla, cu mustățile întoarse, subțiri și ascuțite ca oasele de pește, stă neclintit după perna de pe divan și-așteaptă. L-a zărit. Uite-l ... Dintr-o săritură a fost cu laba deasupra lui. Bietul șoricuț n-avusese vreme nici să treacă dincolo de sobă. Îl apasă puțin cu unghiile, apoi, repede, îl ia între labele de dinainte, îl strânge, de drag ce-i, îl răsucește în aer și-l lasă amețit pe podele ... trebuit? Poftim cașcaval! Doamne! ce bun o să-mi pară mie după ce te-oi crănțăni!â€� Dar mai întâi să se mai joace puțin cu dânsul. Îl pune pe picioare, îl lasă să se dezmeticească, să-ncerce să fugă, și iar vrea să-l prindă în cleștele labelor. Dar ce ... șterge în gaura lui. Corbici vine, nebun cantotdeauna; în mijlocul odăii se oprește, adulmecă, lacom, mirosul de cașcaval, apoi, zărind motanul, se repede și latră cu
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Ioan Damaschin
... slugă, Și fie-ți scârba vindecată; Dorința ta, ce te usucă, Nu fie veșnica dorință; Ai proslăvit a mea crăie Tu prin slujirea cu credință Și-ai ridicat-o la mărire Cu înțeleapta-ți cârmuire... Cu-a noastră tare stăpânire Să lupte-acum cine încearcă, Și ce războinic îndrăznește Hotarele să ni le șteargă? Rămâi, te rog. Împărătește Ți ... neclintit ca fierul Viața pentru adevăr și-a dat... Dar slava cântecelor mele Pe altul are să-l mărească: El nu-i ostaș cu arme grele, Nu-i cu cunună-mpărătească, El vine nu strălucitor, Ducând cu sine biruința, Ci vine ca Mântuitor, S-așeze noua lui credință. Prin ceața vremii îl zăresc C-o gloată mică de pascari, Ce-n urma ... n sine eu nu port, Și spinii frunții ș-a Ta jale, De ce cu Tine nu cad mort? O, de-aș putea cu umilire Să mă ating de haina sfântă, Să umbl pe-acolo cu smerire, Pe unde-a-mblat Ființa blândă -- Nădejdea mea și apărarea, Puterea și-acoperământul!... Eu Ție toată cugetarea, Dorința inimii și gândul -- Ți ...