Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FI��E

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 2261 pentru FI��E.

Grigore Alexandrescu - Celui ce scria că poezia este o boală nelecuită

... este o boală nelecuită de Grigore Alexandrescu Dar, boala poeziei este nelecuită: Ai zis și tu-n viața-ți un singur adevăr; Dovadă la aceasta e muza-ți cea pocită, Și versurile tale, care se trag de păr. De-atâta vreme lumea își bate joc de tine, Și-n loc să ...

 

Dimitrie Anghel - "Sunt lacrimae rerum"

... un covor se decolorează, o fotografie într-o ramă se acopere de o ușoară negură. Încolo, ele stau, dormitează trăiesc cu viața lor latentă, și e de ajuns să miște una din ele ca întreaga armonie să dispară. Apoi, cine trăiește mult într-o casă îi place să păstreze orînduială. Ochii ... ca oglinda, oglinzile — ca fața apelor bătute de lună, și nu era lucru să nu fie întors, bătut, sucit, șlefuit ca și cînd ar fi trecut vreo molimă prin casă sau s-ar fi așezat moartea o clipă la căpătîiul cuiva. Fugeau gîngăniile și fluturii, și pînă și încăpățînatele furnici nu mai călcau pe acolo de atîta neliniște. Păianjen ... dînsa. Foșnind trecea rochia ei ca un val obosit, pe parchete, și pumnul acela de oase fără de astîmpăr, energia aceea, ce poate dacă ar fi avut alt scop ar fi dat cine știe ce roade, se cheltuia așa zadarnic. Pentru ea singura mobilă ce a stat nemișcată vreodată a fost desigur ...

 

Alexandru Vlahuță - Sonet (Dar nu-nțelegi că e cu neputință)

... Alexandru Vlahuţă - Sonet (Dar nu-nţelegi că e cu neputinţă) Sonet de Alexandru Vlahuță Dar nu-nțelegi că e cu neputință O clipă să mai gust din cele duse?... Cu farmecul durerilor răpuse, Din preajmă-mi fugi, deșartă năzuință! Astâmpără-te, dor de vremi ... fi avut ființă, Frumosul vis, ce-atât de drag îmi fuse! Uitare, vin cu liniștea ta dulce, Zi gândului că-i ceasul să se culce: E ...

 

Alexandru Vlahuță - Sonet (Din tot ce ne-a fost drag mai înainte)

... nserării, ce ne-nghite, Ca frunzele uscate pe morminte, Se scutură aducerile-aminte Pe inimile noastre ostenite. Ruini suntem, și orice gând ne doare, Căci e făcut din temeri și regrete. Te blestemăm, și totuși, cu ce sete Întindem buzele tremurătoare, Vrăjita-ți undă să ne mai îmbete, Viață pururea fermecătoare ...

 

Alexandru Vlahuță - Sonet (Dar tu ț-ei fi mai aducând aminte%3F...)

... Alexandru Vlahuţă - Sonet (Dar tu ţ-ei fi mai aducând aminte%3F...) Sonet de Alexandru Vlahuță Dar tu ț-ei fi mai aducând aminte?... Eram copii: primblându-ne-ntr-o sară, În umbr-a noastre mâini s-apropiară. Cum tremura mânuța ta fierbinte! Și ... fost. Privirea-mi, visătoare, Te-a urmărit cum te duceai, departe, Pân te-a pierdut, ca-ntr-un apus de soare. E

 

Antim Ivireanul - Rugăciunea care au învățat pre apostoli Domnul nostru Iisus Hristos %E2%80%9ETatăl

... și a trupului, pentru că într-acĂ©ste trei ispite să cuprinde tot fĂ©liul de ispită. Ci păzindu-ne de acĂ©stia, vom fi păziți de toată altă ispită. Ce izbăvĂ©ște pre noi de cel rău. Cu această rugăciune cĂ©rem de la Dumnezeu să ne mântuiască de ...

 

Garabet Ibrăileanu - Omul - o celulă a organismului numit societate

... și antipatii, dar la care aprecierea aceasta, simpatiile și antipatiile nu devin un motiv de luptă. Ei nu luptă pentru ceea ce cred ei că e bine și nu luptă împotriva a ceea ce cred ei că e rău. Majoritatea oamenilor e așa. A trage însă concluzia că acești oameni sunt ,,impasibili", ,,impersonali", ar fi o mare greșeală și nimene, de fapt, n-o face. Dar sunt alți oameni care fac din simpatiile și antipatiile lor motive de luptă, care ... determinate de idei, de presiunea socială, de norme, de morală și de ,,sociologie . Viața copilului e spontaneitate, neprevăzut. Adultul continuă. Copilul începe mereu; acțiunea lui e mereu creație nouă, din nou. Așadar, în viața copilului nu poate fi vorba de evenimente, ci numai de întâmplări, nu poate fi vorba de intrigă, de conflicte, de peripeții, de înnodare și deznodământ. Acțiunea e fără cauzalitate evidentă și obișnuită, fără finalilate cu scadență îndepărtată. 13. În adevăr, când disprețuiești profund pe oameni, nu te simți obligat să fii sincer ... grădină, e

 

Ioan Slavici - Propaganda semitică

... nu poate să tragă nicÄ­ un folos, pentru Semit nu prețuiește nimic cum nu prețuește nimic darul firesc, prin care nu poate să câștige nimic. E fără îndoială și Evreul e în stare să facă bine și să ajute pe alțiÄ­, nu însă numai pentru-ca să aibă mulțumirea de a fi alinat suferințe, la care nu ia parte, ci în vederea unuÄ­ folos positiv, tot-deauna cu ostentațiune, fie spre a se insinua, fie ... a-șÄ­ crea o posițiune în societate Acest fel de a vedea lucrurile e atât de comun în societatea noastră, în cât e greÅ­ să găsești oamenÄ­, care admit, că el e semitic.. CeÄ­ maÄ­ mulțÄ­ sunt convinșÄ­, că așa e omul din fire și că alt-fel nicÄ­ nu poate să fie. Până chiar și în cărțile noastre de citire rostul viețiÄ­ comune e presentat din acest punct de vedere utilitar. VăzĂȘnd, cum limsa de simțîmînt comun ne duce spre descompunere socială, uniÄ­ dintre conducătoriÄ­ viețiÄ­ noastre publice, care ... goană pentru participarea la beneficiile stăpâniriÄ­ și că tot-deauna cel maÄ­ stăruitor orÄ­ cel maÄ­ slugarnic iese de asupra în învălmășeala acestei goane. Nu e adevărat lucrul acesta, căcÄ­, dac’ar ...

 

Alexandru Macedonski - Psalmi moderni

... puterea biruinței, Refă-mă omul care-am fost Sau dă-mi obștescul adăpost...     Zburam pe aripi strălucite. VI - Și-au zis... Și-au zis: — e singur — e pierdut Asupra mea se năpustiră... Onoarea mea o nimiciră, Am sângerat, dar am tăcut. Mă înjosiră, mă loviră, Cu mici, cu mari mă răstigniră; Din ... dușmănie... Prin sufletească poezie, Domneam de soartă nencercat.     Eram puternic împărat. IX - N-am în ceruri N-am în ceruri nici o stea... Soarta mea e soarta rea, Am pierdut orice credință Înecată-n suferință, Am pierdut orice putere Nimicită de durere; Însă viața nu-mi blestem Și nici moartea nu ... dreaptă; Fă oricând ce vrei din mine.     Doamne, toate sunt prin tine... XI - M-am uitat M-am uitat la fericiți... I-am văzut nemulțumiți E orice zădărnicie. Cei pe care-i vezi în slăvi Adăpați sunt cu otrăvi; Cei trăiți în sărăcie Plâng pe-a lor nemernicie; Cei ... de-același vierme ros; Traiul crud și nempăcat Te sfărâmă nencetat, Să te soarbă are pripă, Nu-ți dă pace de o clipă. Bogăție, sărăcie, E orice zădărnicie. Sănătate, tinerețe, Minte, suflet, frumusețe, Tot ce-a fost, ce-are să fie,

 

Garabet Ibrăileanu - Varia

... entuziasmului, devin simțăminte de datorie. Slăbindu-se sentimentele și pierzându-se entuziasmul care leagă pe prieteni, se slăbește prietenia. 3. Știința, prin însăși natura sa, e singurul lucru pe care trântorii nu-l pot căpăta prin munca altora. Rodul muncii de a învăța nu poate fi furat de altul. Acest lucru e natural azi; însă când s-ar putea fura și rodul acestei munci, desigur burghezii ar spune că așa e bine, așa e armonie. 4. La unii, întrebuințarea podoabelor se tălmăcește astfel: neavând nimica în sine , pun în schimb pe sine . 5. Altruismul nu-i decât egoismul bine ... sensibile la felul de a simți al bărbaților. 21. Fiindcă cineva nu te lasă să faci un lucru, urmează, oare, că acel lucru e rău? Sau fiindcă cineva falsifică un lucru, înseamnă că acel lucru e rău și când e autentic? Un lucru nu poate fi definit prin ceea ce devine el când e falsificat, adică tocmai contrarul lui . 22. Libertatea este supremul bine pentru orice viețuitoare. O pasăre eliberată din colivie are un țipăt unic, imnul ei pentru ... ...

 

George Coșbuc - Flăcări potolite

... George Coşbuc - Flăcări potolite Flăcări potolite de George Coșbuc E cald. De drum îndelungat Picioarele de-abia-l mal țin,         Și-i cale până-n sat! El e flămând și e-nsetat         Și-i slab, că e bătrân. Tot dă către fântână zor. Sub tei, la margine de drum,         S-oprise pe răzor, Aici la loc răcoritor         Sfârșit stătea acum. Pe-același ... și-a dus Pe tâmple mâna-ngândurat:         â€”„Ședea pe vale-n sus Ion al Anei... cicä rus         Din moși; l-or fi-ngropat?"   — „Ion al Anei... L-ai știut E mort de-un veac! Și bun creștin,         Tot cinste ne-a fäcut. Dar multe, Doamne, l-au bătut         I-a fost ... „Era bogat?" — „Era. și-a fost Cuminte om ; dar nu știu cum,         Așa i-a mers de prost. E rău, când anu-ntreg ți-e post,         Și masa când ți-e-n drum. Străinul parcă n-auzea Cuvintele ; pe gânduri dus,         Sta piatră și tăcea. Deodată, parcă făr-a vrea,         Ridică ochii-n sus ... —„Nepoată ți- ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>