Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ CA SĂ
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 1500 pentru FĂRĂ CA SĂ.
Ion Luca Caragiale - Termitele...
... clădirii, asupra mobilelor și proviziilor de orice fel; altele rod și sfredelesc mereu înainte; atacă tavanurile și podelele de mai sus, până ajung la acoperiș ca să-l roază și pe ăla. Lucrează însă cu multă băgare de seamă, să nu dea cumva de lumină, și respectă cu cea mai mare grije suprafața obiectelor atacate, mulțumindu-se să le găunoșeze. Dacă locul li se pare bun, le-a rămas acolo încă destul de prădat, aduc tencuiala plămădită de pulbere de pământ ... apoi îndată, scurt, cu cea mai strictă promptitudine de operație, trebue pornit, subt o presiune considerabilă, leacul mântuitor până în adâncul răului. Poate primele încercări să nu izbutească deplin; poate că, nimicind un cuib două ici-colo, să te pomenești că se ivesc mai multe în alte părți. Nu trebue un moment de repaos și de 'ngăduială: după ele fără preget ! scotocește mereu pretutindeni și unde simți că mai mișcă, nu le da pas; trage-le cu chlor până la saturație, până isprăvești odată cu ... ce ființă fără inimă a fost acel savant ! Auzi dumneata ce răutate !... Ei ! ce pot gâgndi bietele mici gângănii pomenindu-se afumate așa
Petre Ispirescu - Poveste țărănească
... Pândi el ce pândi, și în puterea nopții, pe când și apele dormeau, se pomeni fiul de împărat cu un oarecine că vine și vrea să dezgroape pe mort. Nici că e de gândit a-l fi lăsat feciorul de împărat să facă așa o nelegiuire, fără decât se luă cu dânsul la luptă. Și lupte-se, și lupte-se, până ce, când începu să cânte cocoșii, acel cineva pieri ca o nălucă. A doua noapte, feciorul de împărat cel mijlociu păți ca și cel mare. Când se întâlniră ei, se vorbiră să spuie fratelui lor celui mic, pățania lor și să-l îmbie a priimi ca unul din ei, pe carele îl va alege el, să-l însoțească în noaptea când va avea să păzească dânsul, de teamă, ca să nu se răpuie, ca unul ce era mai tânăr. Dară feciorul cel mic al împăratului nici nu voi să asculte de unele ca acestea, ci zise: - Duce-mă-voi singur, căci trebuie să fi știut tata ce zice, când ne-a poruncit să ...
Radu Greceanu - POVESTE DE JALE ȘI PRE SCURT asupra nedreptei morți a preacinstitului Costandin Cant
... și cu credință, Nu putea face într-alt chip, fără cât să-l trimiță, Ca urgiia înpăratului el să o potolească, Așa el socotiia bine să nemerească. Eșit-au, dar, cu frații-s, cu toată familiia, Plângere mare să făcia la toată politiia! Neavând nădiajde a-l mai vedea, și să aibă mântuire, Nu să putia îndura dă el, nici a să dăspărțire. Decii, așa, numaidecât singur călătorește, Lăsând pre toți alalți ai săi, la Țarigrad sosește. Și nici pre unul n-au luat, dăn câți era ... a fi mare și tare, Pre Dumitrașco, care am zis, vistiiariul cel mare. Și el, numai cum s-au văzut la atâta volnicie, Așa i să năuciia, ca cum ar hi având domniia. Atuncea, răutatea lui să ascunză nu mai poate, Și lăcomiia ce avia, să spui, nu mi să poate. Ca cânile făr'de bățu, ca ursul dăzlegat, Și ca șarpele de iarbă, când iaste deșteptat, Ca lupul când întră în stână și vulpea în cotețu, Înalță-să, trufește-se și foarte e semețu, Și oichii i să
Dimitrie Anghel - O victimă a lui Gutenberg
... facă spre frumos și n-am putut trece cu toate acestea fără să nu-mi opresc pașii deopotrivă și în fața vitrinelor unde stăteau rînduite, ca o pildă barbară, tot ce-a putut inventa inteligența unui tiran ori fantazia nejudecată a instinctului în dauna superiorității cu care ... rob, cel ce umbla încotro îl duceau capricioșii pași ai fantaziei lui are obezi azi la mîni și poartă povara unui condei pe care trebuie să-l urnească vrînd-nevrînd, cel ce iubea albul cu patimă azi a devenit un dușman al lui și nu poate concepe ca o zi să treacă fără ca s-o îndolieze cu nesfîrșite semne negre. Bucățile de lemn de atunci, primitivele pătrate de stejar, pe care se zugrăveau cele douăzeci și șase de ... îndurînd robia coloanelor care se vor acoperi de litere, de negrele semne, de înfiorătoarele hieroglife ce sunt primii pași după care se vor lua atîția, ca să nu meargă nicăiri. Foi după foi cad, cu inconștiența copacului le fac să tremure și să joace în lumină, le las să se vestejească și
... de ele numai dragostele noastre Și luceferii ce tremur așa reci prin negre cetini, Tot pământul, lacul, cerul... toate, toate ni-s prietini... Ai putea să lepezi cârma și lopețile să lepezi, După propria lor voie să ne ducă unde repezi, Căci oriunde numai ele ar dori ca să ne poarte, Pretutindeni fericire... de-i viață, de e moarte." ...................................................................... Fantazie, fantazie, când suntem numai noi singuri, Ce ades mă porți pe lacuri și pe ... plâns, Că-i de vină cum că neamul Cain încă nu s-a stins? O, teatru de păpușe... zvon de vorbe omenești, Povestesc ca papagalii mii de glume și povești Fără ca să le priceapă... După ele un actor Stă de vorbă cu el însuși, spune zeci de mii de ori Ce-a spus veacuri dup ... Pe când ei sucesc musteața, iară ele fac cu ochii? Când încheie cu-o privire amoroasele-nțelegeri, Cu ridicula-ți simțire tu la poarta ei să degeri? Pătimaș și îndărătnic s-o iubești ca un copil Când ea-i rece și cu toane ca și luna lui April? Încleștând a tale brațe toată mintea
Mihai Eminescu - Scrisoarea IV
... nde ele numai dragostele noastre Și luceferii ce tremur așa reci prin negre cetini, Tot pămîntul, lacul, cerul… toate, toate ni-s prietini… Ai putea. să lepezi cîrma și lopețile să lepezi, După propria lor voie să ne ducă unde repezi, Căci oriunde numai ele ar dori ca să ne poarte, Pretutindeni fericire… de-i viaă, de e moarte. Fantazie, fantazie, cînd suntem numai noi singuri, Ce ades mă porți pe lacuri și pe ... plîns, Că-i de vină cum că neamul Cain încă nu s-a stîns? O, teatru de păpușe… zvon de vorbe omenești, Povestesc ca papagalii mii de glume și povești Fără ca să le priceapă… După ele un actor Stă de vorbă cu el însuși, spune zeci de mii de ori Ce-a spus veacuri dupolaltă ... Pe cînd ei sucesc musteața, iară ele fac cu ochii? Cînd încheie cu-o privire amoroasele-nțelegeri, Cu ridicula-ți simțire tu la poarta ei să degeri? Pătimaș și îndărătnic s-o iubești ca un copil Cînd ea-i rece și cu toane ca și luna lui april? Încleștînd a tale brațe toată mintea
Antim Ivireanul - Luna lui avgust, 6. Cazanie la Preobrajeniia Domnului
... această bucurie, preste fire a ucenicilor lui Hristos nu din strălucirea luminii, ci mai mult din luminata frumosĂ©țe a mântuitorului să făcea, pentru care lucru putem cunoaște bunătatea și dragostea lui cea mare că, cu această mărire putea totdeauna să strălucească, iar el din buna voia sa pentru noi au închis razile strălucirii sale, ca să poată răbda durori amară pentru noi și pentru păcatele noastre, ca să poată face răsplătire mărirei cei dumnezeești. Deci cine va fi acela carele va socoti acĂ©stia și nu să va aprinde cu totul de dragostia mântuitoriului acestuia? Și cine nu să va minuna de putĂ©rea lui cea nespusă care totdeauna ar fi putut ca să strălucească cu această mărire? Și cine nu va iubi o bunătate ca aceasta, pentru care (o, minune!) au gonit de la sine o mărire ca aceasta, ca să poată săvârși mântuirea noastră? Că mai mare minune au fost a închide o mărire ca aceasta, strălucitoare decât a străluci cu dânsa de-a pururea. Și nu numai singură mărirea lui Hristos veseliia ochii ucenicilor, ce ... le împlinească în Ierusalim. Deci, dară, au acestia sunt cuvintele cĂ©le mari și de veselie, carele ...
Mihai Eminescu - Ochiul tău iubit
... iubit Ochiul tău iubit de Mihai Eminescu Ochiul tău iubit, Plin de mângâieri, Dulce mi-ai lucit Până ieri. Oare te pierdui Pe acest pământ, Fără ca să-mi spui Un cuvânt? Oare te înduri, Tu, ca să mă lași, Geniu de păduri Drăgălaș? Luna în zădar Bate în ferești, Și mă-ntreabă iar Unde ești? Ar luci pe zid Până ce te ... frunziș Și te-ar săruta Pe furiș. Dar ea zi cu zi E în orice loc Și te va găsi Cu noroc. Eu nu pot să plec Peste nori și vânt, Și să te petrec De-unde sunt. Cum nu sunt ca ea, Ca să mă strecor, Drept oglinda ta Să cobor! Chipul tău frumos Să-l privesc întreg, Cu atât folos Să m-aleg. Să apar ca
... făcută: n-avea decât să pună caii la câteva căruțe, să plece la păduri ca să-și aducă oamenii, și apoi ar fi vrut el să știe care-i acela, un om din Curtici, care ar îndrăzni să facă gură. - Măi taică, eu zic să mă duc eu, grăi Iorgovan, iar Iorgovan era feciorul tătâne-său. Busuioc nu prea stetea de vorbă cu oamenii, și unul dintre oamenii cu care ... las de bunăvoie, îi zisese ea atunci; de vrei s-o faci cu de-a sila? De acolo înainte el nu mai voia să o sărute, iar acum, cu un an mai bătrțn, îi era ciudă că n-a voit, și n-ar fi vrut să deie față cu dânsa, pentru ca nu cumva să-l împingă păcatul să-i arate că poate voi, dacă vrea, chiar și mai mult. Nu dar la Simina se gândea Iorgovan, ci numai la un fel de Simină ... spicul s-a îngălbenit. Îndată dar ce le-a venit vestea, ei s-au pornit la vale. Și adecă de ce să nu pornească? Pe la dânșii nu era holeră. Porunca stăpânirii? Stăpânirea nu cerea nimic de la dânșii; îi oprise numai pentru că voia ...
... grăbit. Pe la cornul cel de luncă un lup bătrân cu o coadă cât un măturoi îmi curmeziși drumul. Îi dădui un foc din fugă ca să nu zică că a trecut fără cinstea cuvenită pe lângă un vânător, însă el numai va fi știind de i-a rămas cojocul întreg sau ciuruit. Iată zării curțile ... mă credeam însumi vinovat. Când veni ziua judecății, fui introdus într-o sală mare ticsită de privitori. Sute de ochi se ațintiră asupra mea, ochi fără milă, care căutau să găsească în brazdele feței mele urmele crimei, și în această mulțime adunată ca la sărbătoare, recunoscui mulți bărbați, multe domnișoare care cu câtva timp mai înainte mi-ar fi întins cu bucurie o mână prietenească. Ce era schimbat ... zece ani la locuința ce-mi pregătise dreptatea omenească. Cât timp oi fi stat acolo între păreții osândei nu știu, căci nu m-am ostenit să măsur timpul; dar știu că într-o zi spre amurg veni temnicerul și-mi zise: — Măria-sa domnul a binevoit să te ierte pentru ziua de mâni a Anului Nou! Anul Nou!... Măria-sa a binevoit să ...
... ca nu cumva, căutând acum la bătrânețe un noroc nou, să pierd pe acela de care am avut parte până în ziua de astăzi și să dau la sfârșitul vieții mele de amărăciunea pe care nu o cunosc decât din frică. Voi știți, voi faceți; de mine să nu ascultați. Mi-e greu să-mi părăsesc coliba în care mi-am petrecut viața și mi-am crescut copiii și mă cuprinde un fel de spaimă când mă gândesc să ... din culmea dealului pleșuv, căci, venind despre locurile rele, ea îl vestește că a scăpat norocos, iară mergând spre ele, la moară poate să găsească ori să aștepte alți drumeți, ca să nu plece singur mai departe. Și fiindcă aici se opresc toți drumeții, încetul cu încetul s-a făcut bătătură înaintea morii, și oarecum ... străbuni tot păstori au fost, oameni care au obiceiurile lor și limba lor păstorească, pe care numai ei o înțeleg. Și fiindcă nu-i neguțătorie fără de pagubă, iară păstorii sunt oameni săraci, trebuie să fie cineva care să