Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CINSTEA
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 295 pentru CINSTEA.
Alexandru Macedonski - Zi de iarnă
Alexandru Macedonski - Zi de iarnă Zi de iarnă de Alexandru Macedonski Se-nnorează ceru-albastru, Nici o floare, nici un astru, Căci și cer ca și pământ Pus-au vara în mormânt. Toate frunzele-adorate Zboară-n vânt amestecate... Corbi și ciori-nnegresc pe sus... Rândunelele s-au dus. Fulguiește de ninsoare În pustiile ogoare, Urlă crivățu-n copaci... Vai de oamenii săraci. De la munte pân' la baltă Numai crivăț ce te saltă; Numai cer posomorât Peste câmpul mohorât. Bătătura e pustie De belșug și veselie, Și de-al verii cântec viu Orice suflet e pustiu. Sus la stânele din munte Pe zăpadă își fac punte Lupi prădalnici și mișei... Vai de turmele de miei. Pestetot numai zăpadă, Ce s-adună în grămadă Sau se-mparte-n fel de flori Sub ai vântului fiori. Prin pădurea troienită Nu e cracă nenflorită, Dar în loc de ghiocei Pretutindeni e polei. De prin coșuri iese fumul Ce mereu își trage drumul Sub al iernii cer senin... Vai de cei fără cămin. Prin orașe umblă-n sănii Fel de feluri de jigănii Ce-năuntru nici nu-ncap De samur și de sângeap. Tot prin falnice locașe Își duc frunțile trufașe, Dar ...
Alexandru Vlahuţă - Dreptate Dreptate de Alexandru Vlahuță Sfânt lăcașul de la Putna mândru strălucește-n soare, Glasuri de argint răvarsă clopotele slăvitoare, Străduind credința veche din mormânt s-o mai învie. Darnici domni erau pe vremuri, lăudați de-a pururi fie!... Nestricat de viermi rămâne singur numele cel bun; Darnici domni erau pe vremuri, toate clopotele spun. Ci aude Ștefan Sfântul, lângă spada lui culcat, Cum cântările slăvirii până-n cripta lui străbat; Și făcându-și roată gândul peste câte-a fost trăit, Strigă din mormânt dreptatea Marelui Nedreptățit: Domn am stat Moldovei mele, și norodului părinte, Dragi mi-s luncile, dragi codrii, toate apele mi-s sfinte... Dar străjerul lor ș-a toate purtător de grijă cine-i? Cine-n pace duce greul bogăției și luminei, Și-n război cine-i viteazul fără slavă, fără nume? Domnul milostiv de-a pururi, cel mai darnic domn din lume E săracul. El palate și biserici și podoabe Fără preț a dat Moldovei El, cu mâinile lui roabe. El mi-a fost puterea-n lupte, și în liniște norocul. Când ștergeam de sânge spada și vroiam vremea și locul ...
Alexandru Vlahuță - Liniște (Vlahuță)
Alexandru Vlahuţă - Linişte (Vlahuţă) Liniște de Alexandru Vlahuță Amicului meu Delavrancea Tinere, ce-ți strângi în palme tâmplele înfierbântate, Pe cand mintea ta, în friguri, ca o flacără se zbate, Năbușită înlăuntru, dacă, după nopți de trudă, Migălind vorbă cu vorbă, c-o-ndărătnicie crudă, Ai ajuns să-ți legi în stihuri vro durere, sau vrun vis, Nu-ți întemeia o lume de iluzii pe ce-ai scris, Nici nu te-mbăta de vorba cui ar sta să te admire! În dezordinea vieții înecând a ta gândire, Și spărgând smalțul de forme și de amăgiri ce-ascunde Miezul urilor eterne ș-al durerilor profunde, Vei vedea cât de fatală-i dușmănia celorlalți, Când deasupra lor talentul ți-a dat aripi să te-nalți Și când leneșa lor minte, dată pe gândiri ușoare, Se împiedică de-o muncă ce-o cutremură ș-o doare. Fermecați de-o ciripire liniștită și dulceagă, Adormiți de vorbe goale, cum vrei tu să-ți înțeleagă Versul încărcat de gânduri, și cum crezi c-au să te ierte, Când îi smulgi din pacea frazei sunătoare și deșerte?... Nu, nu te-aștepta să-ți fie cu flori calea sămănată, Munca de artist ...
Alexandru Vlahuță - Nunquam ridenti
Alexandru Vlahuţă - Nunquam ridenti Nunquam ridenti de Alexandru Vlahuță Ciuli urechile și, fluturând din cap, Se depărtă bodogănind: Că multe lighioane, Doamne, mai încap Și-n lumea asta!... Însă eu mă prind Că nu e alta mai netrebnică sub soare Ca secătura asta de privighetoare... Stai, frate, zice calul. Ce ți s-a-ntâmplat De ești așa de supărat? Tu n-o auzi?... Eu aș turba să stau mai mult Aici. Ce naiba? Nu ca să-i ascult Același și același țârlâit Cu-așa de lungi urechi am fost cinstit. Ș-apoi să-ți spun pe lângă că nu-mi place, Dar, înțelegi că... nici nu-i serios C-o astfel de dihanie s-avem de-a face, Eu, care lui Isus Hristos I-am înlesnit intrarea în Ierusalim, Și tu căci noi și la isprăvi ne potrivim Tu care duci la glorie-mpărați, Noi, în sfârșit, de-atâtea fapte mari legați... Ci lasă-le păcatelor de fapte mari, Și vino s-ascultăm. Așa-s de rari Și scumpe clipele aceste, Când parcă zbori, Când uiți că ai să mori, Când ți se pare că trăiești într-o poveste... O, clipele aceste sunt așa de ...
Alexei Mateevici - Din psalmul al XIV-lea
Alexei Mateevici - Din psalmul al XIV-lea Cui, Doamne, i-i făgăduită Înălțimea muntelui Tău sfânt? A cărui inimă-i cinstită Dorințele curate-i sânt Și care faptele cu banul Nu și-au vândut, n-au cântărit, Ce nu și-au clevetit dușmanul, Pe frate n-au obijduit... Dar care cu credință vie, Cu cugetul neîngrelat Ți-aduce-nchinăciune Ție 'Naintea Ta, drept și curat. Și sfânt, o Doamne, Ți-i alesul: De va ieși-n război cu arme Doritul cerului, trimesul Putea-va uriași să sfarme; De-i împărat, a lui noroade Și prin oraș și pe la țară, Dori-vor adevăr, dreptate, Sorbi-vor aur din ogoare... De va lua timpanu-n mâine, Minuni va face-a Sa cântare Și îndreptându-se spre Tine Nu se va pierde în uitare. Ianuarie
Alexei Mateevici - Pe Varava ori pe Hristos%3F
Alexei Mateevici - Pe Varava ori pe Hristos%3F Lucea Ierusalimul, scăldat în focul mare Al razelor de seară într-a lor fierbințeală Și râuri de lumină de aur, ca o mare Se revărsau din ceruri, spoind cu aureală Zidirile înalte și verzile grădini, A căror cărturarii bogați erau stăpâni. Pe uliți prăfuite, arzând de asfințire, Nu încăpea norodul cel mult și zgomotos, Apusul roșiatic în marea de lucire Înfierbânta și drumul cel aspru și pietros. Era de nerăbdare mulțimea toată plină, Umplea cu glasuri multe apunerea senină. Cu îndoială mare Pilat-nainte-i vine: ,,Pe cine? Pe Varava sau pe Hristos să-L las?" Răspunsu-i-a un tunet — strigări de ură pline: ,,Varava fie slobod, iar cel ce a rămas, Cel ce-mpăratul nostru pe Sine se numește, Pe-acest nazarinean tu ia și-L răstignește!" Încununat cu spinii, sub uriașa cruce, Nu-aude El blestemuri și strigăte viclene: Privind la toți cu milă, la răstignit se duce Iertând chinuitorii cei răi, izraeltenii, Iar ei de prin ogradă, ascunși pe după chedri, Ei fără rușinare azvârl într-însul pietre... Dar iată și Varava. Cu cântece, cu tropot Norodul îl ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Preobrajeniia Domnului nostru Iisus Hristos
Antim Ivireanul - Cuvânt de învăţătură la Preobrajeniia Domnului nostru Iisus Hristos Cuvânt de învățătură la Preobrajeniia Domnului nostru Iisus Hristos de Antim Ivireanul Luat-au Iisus pre Petru și pre Ioann și pre Iacov, fratele lui și i-au suit pre dânșii într-un munte înalt deosebi și s-au schimbat înaintea lor. Și au strălucit fața lui ca soarele, iar hainele lui să făcură albe ca lumina. De vrĂ©me ce soarele cest simțitoriu, când răsare și să înalță de pre pământ să face pricină și mijlocitor a multor bunătăți, că întinzându-ș razele luminează pământul și marea, gonĂ©ște și răsipĂ©ște toată ceața și negura, încălzește și hrănĂ©ște toate neamurile dobitoacelor, și, în scurt să zic, toate le însuflĂ©țește și le înviază și pre toate împreună le bucură și le veselĂ©ște, dară cu cât mai vârtos soarele cel de gând al dreptății, Fiiul și cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, domnul nostru Iisus Hristos (pentru carele zice prorocul Malahie la 4 capete: Vă răsări voao, celora ce vă temeț de numele mieu, soarele dreptății), carele s-au suit și au răsărit astăzi în muntele Thavorului, întinzând razele și strălucirile mărire dumnezeirii lui. N- ...
Antim Ivireanul - Dedicația Psaltirei românești, tipărită la București, în anul 1694
Antim Ivireanul - Dedicaţia Psaltirei româneşti, tipărită la Bucureşti, în anul 1694 Dedicația Psaltirei românești, tipărită la București, în anul 1694 de Antim Ivireanul Blagocestivului, prealuminatului și preaslăvitului domn și oblăduitoriu a toată provoslavnica Țara Rumânească, bunului și creștinului Ioan Costandin Băsărabă voevod și al mieu de bine făcătoriu și milostiv stăpân, cu plecăciune metanie făcând, de la Dumnezeu toată buna fericire poftesc. Toată zidirea văzută și nevăzută, cuvântătoare și necuvântătoare, câtă s-au făcut de cea adâncă a lui Dumnezău înțelepciune, înălțate și luminate doamne, carĂ©și după firea sa, silĂ©ște de-și arată slujba și lucrarea ei, după cum i s-au poruncit. Stihiile ca niște întâe pricini îndeamnă pre toate chipurile neamurilor, de-și dau roada sa la vrĂ©mea lor. Iară mai vârtos de toate, fericita și mai aleasa și cuvântătoarea zidire, omul, silĂ©ște de aduce nu numai un fĂ©liu de roadă, ce foarte multe câte trupești, iară mai multe sufletești, de vrĂ©me ce și el de doao s-au zidit, adecă den suflet și den trup. Și toate pentru el s-au făcut și i s-au dat aciastă simțitoare lume cu toată frumusĂ©țea ei, ca ...
Antim Ivireanul - Dedicația din cartea lui Sevastos Chimenitul, Eortologhion, tipărită în grecește l
Antim Ivireanul - Dedicaţia din cartea lui Sevastos Chimenitul, Eortologhion, tipărită în greceşte la Snagov, în anul 1701 Dedicația din cartea lui Sevastos Chimenitul, Eortologhion, tipărită în grecește la Snagov, în anul 1701 de Antim Ivireanul Preaevlaviosului, preastrălucitului, prealuminatului și de Dumnezeu încoronatului domn și stăpânitor a toată Ungrovlahia, domnului domn Ioan Constantin Basarab voevod, mântuire, viață îndelungată și bună sortire de la Dumnezeu și cea mai înaltă fericire. Începutul, mijlocul și sfârșitul, stăpânul și domnul tuturor ființelor și simțitoare și înțelegătoare este făcătorul tuturor, Dumnezeu. Stăpânul însă și sfârșitul tuturor celor de sub lună este omul. Iar sfârșitul omului, pentru care s-a creat de Dumnezeu, este câștigarea și fericirea lui Dumnezeu însăși; fiindcă pentru om s-a făcut toată lumea aceasta, iar omul, se zice că s-a făcut de cătră Dumnezeu ca să dobândească pe Dumnezeu. Dobândesc pe Dumnezeu oamenii aceia, carii cred drept în el și păzesc cu scumpătate sfintele lui porunci. Dar sfințitele lui porunci se cuprind în aceste două și singure: din iubirea cătră Dumnezeu și cătră aproapele. Atunci se realizează și se cunoaște iubirea cătră Dumnezeu, când păzim, cum am zis, cu scumpătate sfintele lui ...
Antim Ivireanul - Noao porunci mari ale bes%C3%A9ricii
... 4 posturi ce sunt poruncite și legate: al Nașterii lui Hristos, al Paștilor, al Sfinților Apostoli și al Maicăi PrĂ©cistii. 3. A cinsti pre părinții cei duhovnicești carii să roagă pentru noi la Dumnezeu ca niște slugi ai lui Dumnezeu și trebue să ne sfătuim cu dânșii pentru ...
Antim Ivireanul - Pentru taina dumnezeeștii Liturghii
Antim Ivireanul - Pentru taina dumnezeeştii Liturghii Pentru taina dumnezeeștii Liturghii de Antim Ivireanul Taina Liturghiei iaste prefacerea pâinei și a vinului în trupul și sângele mântuitoriului nostru Iisus Hristos. Și iaste materiia aceștii sfinte taini pâinea de grâu curat și vin curat și apă curată. Și închipuirea sunt sfintele cuvinte care le zice preotul după cuvintele cĂ©le domnești: Și fă pâinea aceasta cinstit trupul Hristosului tău, Amin, iară ce e în păharul acesta, scump sângele Hristosului tău, Amin, prefăcându-le / pre dânsele cu Duhul tău cel Sfânt. Amin. Sfârșitul sfintei Liturghii iaste să să jărtvuiască mielușelul lui Dumnezeu, pentru mântuirea