Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru APA DE IZVOR
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 219 pentru APA DE IZVOR.
Ștefan Octavian Iosif - Meduza
... cum cântă-n crâng privighetoarea? DARIUS Menește-a moarte... Cântă ca nebună... Vrei tu să mori cu mine dimpreună? MEDUZA Să mori așa de tânăr?... O comoară! Vai, cine e așa nebun să moară?! DARIUS Dar ochii tăi cu nesfârșite visuri Ce mă atrag cu negre guri de-abisuri... MEDUZA O, Darius, sărută-mă și lasă Apoi să vină noaptea-ntunecoasă... DARIUS Dar brațele ți-s albe cum sunt crinii De pun în umbră florile grădinii. MEDUZA O, Darius, sărută-mă odată! Vezi, gura mea e-așa de însetată... DARIUS Dar gura ta e roșă ca răsura... MEDUZA Ah, simt sărutul tău și-i simt arsura, Și simt durerea, jalea despărțirii... De-aceea-s triști și palizi trandafirii, De-aceea doarme veșnic tristul nufăr, Fiindcă eu mă zbat amar și sufăr; De-aceea crinii plâng și viorica Tremurătoare-și tăinuiește frica; De-aceea și frumoasele verbine Au cupele mereu de lacrimi pline... DARIUS O, te-am văzut odată, dinspre zori, Alunecând ușoară printre flori Și cum sorbeai din albele zorele Curata rouă ce străluce-n ... frumoasă, Că lebăda-i o mândră-mpărăteasă Și, când ea se strecoară albă printre Înalte trestii, parcă stă să intre În albul ei palat plin de ...
Vasile Alecsandri - Înșiră-te, mărgărite
... duce neoprit Dorul cel nemărginit! IV Înșiră-te, mărgărite, Pe lungi fire aurite, Ca duioasa mea poveste, Că-nainte mult nu este: Pe cea vale de mohor, Lâng-un limpede izvor, Mama doamnă stă culcată Și cu dragoste tot cată Când la cerul înstelat, Unde doru-i a zburat, Când pe fața apei line ... cerului lumine Se prevăd, se oglindează Și în taină scânteiază. Biata mamă-ncet suspină Și cu-o floare de sulcină Ea dezmiardă-ncetișor Fața micului izvor, Ș-apoi stă, și tot privește, Apa când se limpezește, Care stele mai întăi Au să iasă-n fața ei? Umbra nopții de pe vale Se pătrunde de-a ei jale Și ascultă în tăcere Șoapta-i plină de durere. Căci ea stelele descântă Și, plângând, astfel ea cântă: Câte stele sunt pe cer, Până-n ziuă toate pier, Numai două-s stătătoare Pân ... al mamei dulce sân! Ah! copii, la sânul meu Coborî-v-ar Dumnezeu! O! minune! sus, în cer, Două stele iată pier! Și cu zborul de săgeată Prin văzduh iată-le, iată Că vin iute și voioase, Lăsând urme argintoase Pân ce cad lângă
George Coșbuc - Vulturul (Coșbuc)
... îmi păruse că-i vis și mă-nșel Dar bine venitu-mi-a-n minte Vulturul văzut în rotire la fel Cu ani de viață nainte. Un pisc singuratic al muntelui plin De colțuri de stâncă, cu zborul său lin Acela-l rotea prin văzduhul senin În sute de cercuri egale, Și-n fiece zi și tot timpul vecin Umbririlor nopții din vale. Păstorii spuneau că păzește pe-ai lui, Că-n rece cuib ... nu-i La staul pe-amurg, din mioare, Ori cerbi sugători ce se culcă sătui Sub brazii ce-acopăr izvoare. Și parc-aș vorbi ca de lucruri de ieri, Ce drag îmi era nesătulei vederi! Când singur în largul înaltei tăceri Brăzda cu rotirea sa golul; Și-uimit cum de-a lungul atâtora seri Eu stam urmărindu-i ocolul. Dar groaznic venit-a-ntr-o zi, din apus O noapte cu ... atâta-ntuneric c-a pus În minte-ne stavili putinții de-adus Aminte ce-i timpul și locul, Și-urlau în cumplita cădere de sus
Vasile Alecsandri - Baba Cloanța
... Ș-în sat focul a scăzut: „Dragă puiule, băiete, Trage-ți mâna din cel joc Ce se-ntoarce lângă foc, Ș-ochii de la cele fete, Cu ochi mari, făr' de noroc. Vin' la mine, voinicele, Că eu noaptea ți-oi cânta, Ca pe-o floare te-oi căta, De diochi, de soarte rele, Și de șerpi te-oi descânta. Vai! din ziua cea de vară Când, prin luncă rătăcit, Cântai Doina de iubit, Cu-a mea inimă amară Sufletu-mi s-au învrăjbit! Adă-mi fața ta voioasă Ș-ai tăi ochi de dismierdat, Că mă jur în ceas curat Să-ți torc haine de matasă, Haine mândre de-mpărat. Vârcolacul se lățește Sus, pe lună, ca un nor [2] , Vin' ca paserea-ntr-un zbor Pân' ce viața-mi se sfârșește Ca și ... ta aripă Candela de pe mormânt, Unde zac moaște de sfânt, Când înconjuri într-o clipă De trei ori acest pământ! Vin' ca-n ceasul de urgie Când zbori noaptea blestemând, Ca să-mi faci tu pe-al meu gând, Că de ...
... în vale, la pârâu, Două fete spală grâu, Bujor le ține de brâu! Ici în vale, la fântână, Două fete spală lână, Bujor le strânge de mână! Ici în valea lui Terinte, Două fete culeg linte, Bujor le scoate din minte! II Frunză verde de negară, La Focșani, între hotară, Este-un bordei cam plecat [3] De copaci înconjurat. Acolo-i Bujor culcat, La Anița văduvița, Ce-i dă vin tot cu vădrița Și-l îmbată cu gurița! ,,Anițico, draga mea! Mult ... a sfârșit, Potira c-a și sosit. Luptat-a Bujor, luptat, De potiră n-a scăpat! III Frunză verde de negară, Pe Bujor mi-l duc prin țară De-l arată ca pe-o fiară! Și mi-l pun la închisoare, Fără arme, fără soare! Oliolio! codru frunzos, Cât ești vara de frumos, Iarna putrezești tu jos! Ca tine Bujor în gros Sta culcat cu fața-n jos. IV Frunză verde de negară, Pe Bujor mi-l judecară, La Divan îl întrebară, Mulți creștini de ...
... la vânt să putrezească." Cele fete moldovence Floricele dunărence, De la mal se depărtau Și din gură cuvântau: ,,Atunce s-ajungeți voi Când îți afla de la noi Unde-i badea cel iubit Și de turci nebiruit!" Turcii se posomorau, Pe mal verde coborau Și de mers nu se opreau Pân' ce-n cale nu zăreau O sălcică rămurată Pe-un izvor rece culcată; Lângă salcie o bătrână Cu trei caftane-ntr-o mână [5] De sânge spălându-le, De pietre bătându-le; Iar sub salcIe-un căpitan, Șoimul ager de Vulcan, Stând la umbră și dormind De-a lui viață ne-ngrijind, Că de pază mi-l păzește Și la capu-i străjuiește Pandelaș, un grec voinic Cu pistoale sub ilic, Slugă veche și iubită De stăpânu-i dăruită. Soliman s-apropia Și din gură-așa grăia: ,,Bre Pandele! de vrei bani Să nu-i poți mânca doi ani, Dă-ne pe Vulcan legat, Că-i peșcheș de împărat." Grecul lacom răspundea: ,,Dați-mi banii ș-om vedea." Soliman se bucura, Bani-n poală-i număra, Zece pungi de irmilici, Opt de rubiele mici [6] Și vro trei de venetici. Iar Pandele ce făcea? La stăpânu-i se ...
Mihai Eminescu - Luceafărul (Eminescu)
... pe veci să fii Pe-a lumii scară-ntreagă; O, cere-mi, Doamne, orice preț, Dar dă-mi o altă soarte, Căci tu izvor ești de vieți Și dătător de moarte; Reia-mi al nemuririi nimb Și focul din privire, Și pentru toate dă-mi în schimb O oră de iubire... Din chaos, Doamne,-am apărut Și m-aș întoarce-n chaos... Și din repaos m-am născut. Mi-e sete de repaos." - "Hyperion, ce din genuni Răsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne și minuni Care n-au chip și nume; Tu vrei un om ... ndreaptă Spre-acel pământ rătăcitor Și vezi ce te așteaptă." * În locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarse Și, ca și-n ziua cea de ieri, Lumina și-o revarsă. Căci este sara-n asfințit Și noaptea o să-nceapă; Răsare luna liniștit Și tremurând din apă. Și împle cu-ale ei scântei Cărările din crânguri. Sub șirul lung de mândri tei Ședeau doi tineri singuri - "O, lasă-mi capul meu pe sân, Iubito, să se culce Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce; Cu farmecul luminii reci Gândirile străbate-mi, Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patimi. Și ...
George Coșbuc - Tulnic și Lioara
... au strâns un punct de spaimă, iar râurile țării Din curgeri întorcându-și întreagă matca lor, Năval-au dat s-alerge spre munți către izvor. De ce să stau pe gânduri, cu lunile și anul? Voi pune pantă nouă, voi trage buzduganul, În fier, și voi adauge venin de șerpi uciși Și-oțel de-un lat de mână pe-al spadelor tăiș, Să pot tăia cu ele cum vreau de-ndemânatic, Un cal, apoi voi prinde pe cel mai furtunatic, Și voi zbura ca vântul, ca gândul de turbat, Și voi răpi pe fata lui Stâlpeș împărat! Trei zile numai! Vreme destulă-i doară asta! Trei zile, și-n palaturi aduce-mi-voi ... Și tot mai visătoare privind a ei talie, Se pierde lin în visuri și dulce reverie. Ea nici nu mai aude cum murmură de lin Duioșii stropi de apă pe lespezi de rubin, Ea nu-nțelege boarea, ce-i clătină vestmântul; Și granguri cântă jalnic, dar n-o răpește cântul Ca alte dăți: în apă doi ochi i s-oglindea Și-n ochii ei distrasă alți ochi îi surâdea, Ochi nobili ai lui Codru, frumoși ca lampa zilei, Căci el
... la haina vremii, Ale clipelor cadavre din volume stând s-adune Și-n a lucrurilor peteci căutând înțelepciune? Cu murmurele lor blânde, un izvor de horum-horum Câștigând cu clipoceală nervum rerum gerendarum ; Cu evlavie adâncă ne-nvârteau al minții scripet, Legănând când o planetă, când pe-un rege din ... neagra vecinicie ne-o întinde și ne-nvață Că epocile se-nșiră ca mărgelele pe ață. Atunci lumea-n căpățână se-nvârtea ca o morișcă De simțeam, ca Galilei, că comedia se mișcă. - Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii, Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii Și privind păinjenișul din tavan, de pe pilaștri, Ascultam pe craiul Ramses și visam la ochi albaștri Și pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă Către vreo trandafirie și sălbatecă Clotildă. Îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic ... ce aspră cale este Cea ce poate să convie unei inime oneste; Iar în lumea cea comună a visa e un pericul, Căci de ai cumva iluzii, ești pierdut și ești ridicul. Și de-aceea de ...
Mihai Eminescu - Scrisoarea II
... la haina vremii, Ale clipelor cadavre din volume stînd s-adune Și-n a lucrurilor peteci căutînd înțelepciune? Cu murmurele lor blînde, un izvor de horum - harum Cîștigînd cu clipoceală nervum rerum gerendarum; Cu evlavie adîncă ne-nvîrteau al minții scripet, Legănînd cînd o planetă, cînd pe-un rege din ... neagra vecinicie ne-o întinde și ne-nvață Că epocele se-nșiră ca mărgelele pe ață. Atunci lumea-n căpățînă se-nvîrtea ca o morișcă, De simțeam, ca Galilei, că comedia se mișcă. — Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii, Confundam pe bietul dascăl cu un crai mîncat de molii Și privind păienjenișul din tavan, de pe pilaștri, Ascultam pe craiul Ramses și visam la ochi albaștri Și pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă Către o trandafirie și sălbatică Clotildă. Îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic Ba un soare, ba un rege, ba un animal domestic ... ce aspră cale este Cea ce poate să convie unei inime oneste; Iar în lumea cea comună a visa e un pericul, Căci de ai cumva iluzii, ești pierdut și ești ridicul. Și de-aceea de ...
... Unde lumea în căi nouă, după nou cântar măsoară Acolo îmi place roata câte-o clipă s-o opresc! * Colo stau sălbateci negri cu topoarele de piatră. În pustiu aleargă vecinic, fără casă, fără vatră, Cap de lup e-a lor căciulă, pe-a lor umeri, piei de urs; Colo-nchină idolatrul nențelesul foc de lemne, Colo magul lui îi scrie pe o piatră strâmbe semne Să nu poat-a le-nțelege lungul secolilor curs. Babilon, cetate mândră ... luce.  Ei petrec în vin și-n chiot orice noapte pân-în zori. * Vezi Iordanul care udă câmpii verzii Palestine: Dintre vii cu struguri de-aur se ridic mândre coline, Pe Sion, templul Iehovei, o minune îl privim; Codrii de maslin s-amestec printre lunci de dafin verde, Chidron scaldă-n unda-i clară ierburi mari  ș-apoi se pierde În cetatea ce-n văi doarme  miticul Ierusalim. Și ... sălcii plângătoare Cântărețul își anină arfa lui tremurătoare; În zădar rugați pieirea  muri se năruie și cad! Cad și scări, ș-aurite arcuri, grinzi de cedru, porți de