Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ����N��AR
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 1386 pentru ����N��AR.
Ion Luca Caragiale - Sfânta Ghenoveva
... pământ, cari d-abia-și duceau bordeiul de azi pe mâine. Ce o fi adevărat nu se poate ști bine; destul ți-e că, până-n ziua de azi, lumea arată acolo lângă târgușorul Nanterre, pe un deal, tăpșanul unde ar fi umblat Ghenoveva în copilărie păstorind câteva oi ale părinților și închinându-se mereu, de dimineața până seara, mântuitorului. Pe urmă, devale, la poalele tăpșanului ... isprăvească biserica, a izbucnit Revoluția cea mare, una din cele mai mari întâmplări ale lumii, care a răsturnat lumea cu josu-n sus. Revoluționarii, în loc să ducă racla cu moaștele la biserica anume clădită, au prefăcut argintăria raclei în bani la monetărie, iar moaștele cu îmbrăcămintea ... Nu-i vorbă, mai târziu, drept-credincioșii slujitori ai altarului au adus niște oase, pe cari le scăpaseră ei de foc, și cenușa, pe care n-o putuse spulbera vântul — și iarăși le-au pus într-o raclă frumoasă și, cu slujbă strălucită, le-au așezat în altă biserică... Dar ... soldat, a zis: „Eu pot ajuta pe cine a crezut înainte, nu pe cine crede pe urmă". Așa că degeaba ar mai scoate astăzi parizienii racla cea nouă a sfintei... Nici moaștele ei n ...
Mihai Eminescu - Codru și salon
... nor. Ar vrea să rătăcească câmpia înflorită, Unde ale lui zile din visuri le-au țesut; Unde-nvăța din râuri o viață liniștită, Părând să n-aibă capăt, cum n-are început. Mama-i știa atâtea povești, pe câte fuse Torsese în viață... deci ea l-au învățat Să tâlcuiască semne și-a păsărilor ... cel blând, Zâmbirea-i sfiicioasă și ochiul ei cuminte Sunt duse fără urmă de pe acest pământ. S-a stins. De-aceea însă ar vrea încă o dată Să vadă lunca verde, departe valea-n flori, Unde ades pe brațu-i, în noaptea înstelată, Ședea pe stânca neagră spuindu-i ghicitori. Da, ghicitori, enigme. Ce știa el pe-atunce De ... O, de-aș putea s-amestec a lumii lucruri toate, După a mea voință un ceas să te încânt, Cu susu-n jos ar merge a firii legi bogate, Pustiu ar fi în ceriuri și ceriul pe pământ. Și la a ta ivire părere-ar ziua noapte, Astfel de strălucită ai trece-n ...
Dimitrie Anghel - Visul sepiei
... mi uit urîtul visez lîngă ferestre... Ce mici și ce sărace-s splendorile terestre Pe lîng-acele-ascunse în marea mea adîncă. Semiramida însăși, de-ar fi putut să știe Ce mîndră e o lume de alge plutitoare, Și-ar fi sădit desigur grădinile în mare, Și-ar fi uitat că-i Doamnă pe-o vastă-mpărăție. I-ar fi părut cunună de vicleim, cununa Purtată-n naltul frunții, și c-un surîs pe buze Ar fi zvîrlit-o-n valuri, ca să-și aleagă una Urzită-n curcubeie de mîndrele meduze. Balene monstruoase s-ar fi-nvoit să vină, S-o ieie și s-o plimbe, cînd noaptea stă să-nceapă, S-o plimbe, și să-și joace coloanele de ... arate-n aer calea urmată de regină. Și-ar fi păzit-o crabii cu-armurele lor lucii Și stelele de mare, și mii de lampioane Ar fi aprins pe ape și-n aer noctilucii, Ca-n timpul unei mîndre serbări venețiane. Iar eu aș fi urmat-o în calea-i triumfală, Și-n
Constantin Stamati - Dorul de patrie
... stejari Ce stau chiar niște străjari, Peste râpi întunecoase, Lăcaș aprigului hoț, A căruia frunte arsă Și a lui ucigaș glonț N-ar putea să mă-ngrozească, N-ar putea să mă poprească, Pân’la Moldova să zbor, Oh! și acolo să mor... Unde Ceahlăul desparte Pe Moldova de Ardeal, Și unde Bistrița cade ... De unde să văd o mie De cadre ce se zăresc; Aice-un șir de culmi nalte. Acolo văi, râuri late, Ce Dacia sfâșuiesc Și-n bucăți o împărțesc... Acolo ziduri căzute De cetăți ce pomenesc Faima Daciei trecute Și-a neamului românesc. II Dar cum de au pierit ... uit Ca să spun ce-am început! Mă întorc dar cu priință Către timpul ce-au trecut, Simțind o mare duință De ce pe-atuncea n-am trăit! Să privesc biruitoare Oastea cea nemuritoare, Ce pe dușmani învingea Ș-a țării hotar lărgea; Să privesc solii triimise La scaunul ... ta apărare Popoarele împilate Nu-i chip să aibă scăpare De a-și păstra libertate. Precum Ștefan acel Mare, Și Mihnea5 cu bărbăție, N ...
Ion Luca Caragiale - Un articol regretabil
... lipsă de talent măcar mediocru, caută să facă senzație cu subiecte abracadabrante și mirobolante, atroci pe cât de revoltătoare, bizare pe cât de stranii, cum ar zice un alt amic al meu, d. Gion. D. Motru crede că un articol, o schiță, o nuvelă, nuveletă, nuvelică, fantazie sau chiar fantazioară, numai ... l prinde când se apucă să-mi spună ceva. Vezi, asta-i asta. Gion a scris, de exemplu, ceva pe care redacția Kikirezului ar fi stat la îndoială să-l publice. Ei și? asta ar însemna oare că lucrarea lui Gion n-ar fi, din punct de vedere literar, bună? Mă rog, amice domnule Motru, să mă ierți! Daca, pentru scrupuluri morale, Kikirezul ar fi refuzat publicarea, asta încă nu însemna o judecată literară. Dar daca comitetul revistei Literatură și artă română, fară să se gândească la morală, s ... articolul pur și simplu: — Amice Gion, scrie altul... — De ce? — Acesta nu te prinde. Căci acesta e marele cuvânt în artă și-n literatură: te prinde ori nu te prinde. Aci stă toată chestiunea talentului — și fără talent, singurul care te face să nemerești fără să vrei ...
Grigore Alexandrescu - Cântece de peste Olt
... fi pe cale. Foaie verde usturoi! A plecat neica de joi... Parcă mi-e de-un an, de doi. IV De nu ț-ar fi leleo, dor, N-ai veni după obor, Tremurând cu capul gol. De nu ț-ar fi, leleo, milă, N-ai veni după gradină, Tremurând, cu furca-n mână. De-aș muri de dor, de drag, Târg cu fete nu mai fac, C-am facut eu târg cu tine Ș-am pierdut firea ... și la surata, Și te-a priimit, șirata! Surata mi-e ca o sor, Nu pot să dau s-o omor. De mi-ar fi ca o străină, I-ar plânge mă-sa de milă. XXIX Trage, bălă, bobii bine, De-mi spune, neica când vine? De-ar da bobii până-n nouă, Neica taie Oltu-n două. De-ar ieși bobii la cinci, Nu mai văz pe neica ici, Și plec și eu să-l găsesc Măcar să mă prăpădesc; Trage, bălă, boabele, De ... vântului, De arsura soarelui, De grija argintului, De-nverzirea codrului, De cântarea cucilor, Sau de dragul mândrelor? Că mândrele pot mai mult, Ele te bagă-n ...
Dimitrie Anghel - Puteri ascunse
... de rezistență au ele, cînd viața lor urmează o stea ce le arată calea. De cîte nebunii nu sînt în stare cînd iubesc, ce jertfe n-ar face pentru o ființă scumpă. Legănări de valuri au în mersul lor și mlădieri de creangă înflorită. Dar aceste nu-s decît o părere, o ... leagăn ; glasul cel mai hursuz, inflexiuni mîngîietoare. Atunci puterile ascunse din ea se vădesc; fragilul trup, ce ai crezut de atîtea ori că ți s-ar frînge în brațe sub caldul unei sărutări, e în stare să țină piept oboselilor, cît n-ar fi cel mai puternic atlet. Flacăra sfioasă, ce ți s-a părut totdeauna că pîlpîie în ea, poate să ardă mai viu decît ... despletit talaz; flacără vie, pîlpîitoarea și sfioasa scînteie. Neadormiți au stat străjuitorii ochi săptămîna întreagă, peste culcușul unde se prelungea o agonie. Clipă de somn n-a biruit punctele negre, lumina întuneric se prefăcea după geamuri și întunericul iarăși lumină ; pleoapele ei ca de din piatră însă au rămas ... ochii deschiși au urmat să privească ochii închiși, lumina să se plece peste întuneric... În mută și rigidă așteptare a rămas, un cuvînt ...
... Și în fiecare zi pasărea venea să se ascundă de căldura cotropitoare, în fiecare zi frunza o ferea, și seara cântecul se împrăștia vesel. Cât n-ar fi dat acuma frunza pe o picătură de ploaie! Dar norii fugeau goniți de vânturile din înălțimi; cerul de sticlă, înflăcărat, uscase totul. Crinii nu ... împrăștia mireasma ei în zorii unora din dimineți. Prea multă lumină, prea multă căldură. Nopțile senine, cu crai nou, cerul spuzit de stele o fermecau. Ar fi vrut să fie veșnic noapte... Pasărea venea mereu, câteodată și noaptea rămânea acolo, ațipind, cu căpușorul sub aripă. Și trecu mult până ce, odată ... cutremura la gândul că poate și dânsa va trebui să se desprindă, să moară, ca și celelalte, vederea prietenei pe care o adăpostise atâta i-ar fi fost de ajutor. Și pasărea parcă auzi chemarea tovarășei de altădată; veni, dar se opri puțin, pe o altă ramură, ca și când n ...
... rodul în timp de trei zile, căci puțin se scutură de la cei săraci, dar mult de la dânsul. Și de la mulți mult s-ar scutura în fieștecare an și încă mai mult ani și ani de-a rândul dacă n-ar fi brațul pădurenilor flămânzi. Simțind apropierea timpului de secere, pădurile se pun în mișcare colibă cu colibă, sat cu sat se adună, văile pornesc întregi ... o fi aflând! Ți-e scris, ți-e scris; nu ți-e scris, nu ți-e scris, și sănătate bună. Socoteala lui Busuioc era făcută: n-avea decât să pună caii la câteva căruțe, să plece la păduri ca să-și aducă oamenii, și apoi ar fi vrut el să știe care-i acela, un om din Curtici, care ar îndrăzni să facă gură. - Măi taică, eu zic să mă duc eu, grăi Iorgovan, iar Iorgovan era feciorul tătâne-său. Busuioc nu prea stetea de ... de-a sila? De acolo înainte el nu mai voia să o sărute, iar acum, cu un an mai bătrțn, îi era ciudă că n-a voit, și n- ...
... a ciocăni în masă cu degetele lui lungi și subțirele și fluiera pintre dinți... Era o necuviință ... dar acuma eu tăceam ; căci, oricât de necuviincios ar fi fost, aria era de-o frumuseță rară .. . era subțire ca bâzâitul de albină, dar ți se părea că-n gura [lui] s-a așezat un virtuos de violină lung de [o] palmă și, pe o vioară cât cojița unei alune, cânta subțire ... vin și ascultă următoarele cuvinte a moșului. Cugetări imposibile nu există, căci, îndată ce o cugetare există, nu mai e imposibilă, și dac' ar fi imposibilă, n-ar exista. Ce este imposibil? Am să-ți pun îndată o mulțime | de probleme. Condițiile a orice posibilitate sunt în capul nostru. Aicea sunt ... vocea omenească, a cărei natura normală el o uitase sau avea numai o reminiscență slabă despre ea. Dar închipuindu-ți cumcă toți oamenii ar avea în urechea lor numai o reminiscență de memorie ca aceea a lui Beethoven ... toată opera s-apropie vădit, ca și când ai ... deșert, cu boschete, cu temnițe , cu actori, cu actrițe, cu tot. Cum va fi arătând capul unui om care are - o operă ori o dramă ' ...
George Coșbuc - Dragoste învrăjbită
... avea fata, că-i era necaz Și umbla de colo până colo beată. O vedea și mă-sa că e supărată Și că-i joacă-n lăcrămi ochii arși de foc, O vedea prin casă că se-nvârte-n loc; Prinde-n mâini un lucru numai ca să-l prindă, Iese-n tindă, intră, iarăși iese-n tindă Și frământă casa cu nimic, așa. Ieri, cât a fost ziuă, nu s-astâmpăra Nici cât bați în palme, și-alerga silhuie ... joc! Și s-au pus la cină. Fata sta la foc Și când zise mă-sa: Haida, fă, la cină! Nu mănânc! răspunse și ieși-n grădină. IV Se-nserase bine. Turmele trecând Zângăneau vrun clopot, și veneau pe rând De la câmp. Amurgul înnegrise zarea. S-auzea-n departe tremurat cântarea Buciumului jalnic, ca un psalm în vânt. Și plângea Simina și privea-n pământ Și-și vedea viața toată pustiită Dintr-o vorbă numai! Se simțea slăbită Ca d-un veac de boală. Toate-acum s-au dus ... pădure Și-i venea să urle ca din foc, să-njure, Și-i venea să plece, noaptea cum era, La Lisandru-acasă. Ce e de-ar pleca? L- ...