Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE PE
Rezultatele 491 - 500 din aproximativ 2473 pentru DE PE.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Văduvele
... este. — Se prea poate; da' eu, când eram ca dânsa, mă învârteam într-un călcâi; nici un lucru nu se clintea din locul lui. Pe dinăuntru odăile ca paharele, pe-afară curtea ca o tavă, și prispa de s-ar fi cojit, măcar într-un locșor, mi-aș fi tăiat mâinile din cot. Fu de ajuns mamei Iana. Își iubea fata ca lumina ochilor. Trase necăjit un vlăstar de dud, îndesă foile în șorț și, dregându-și glasul, după ce se șterse la gură, zise cam înțepat: — De, cumătrița mea, fiecine își spală rufele în albia ei, și, de-a fi floare, de-a fi cărbune, pe umerii lui își poartă cămașa. Mie, din mila Domnului, Irina, atâta suflet mi-a rămas pe sufletul meu, și de-a avea vro vină, nu pot s-o jupoi de piele. Ca copilul, nu e picat din soare, și d-ta ăi fi trăgând multe cu Răducanu d-tale... — Ferească Dumnezeu! Nu s-a ... în cute la betelia rochiei, se lipea de spinare și se încovoia pe sânu-i rotund și cucuiat. Așa de
Nicolae Gane - Fluierul lui Ștefan
... ce cânta doina... Era Ștefan!... Iartă-mă, Doamne, dac-am greșit!... — Tu ești, Mario? mi-a grăit el. O, vino, vino, că de mult te dorește inima mea! Și m-a luat de mână și m-a strâns la piept și m-a sărutat cu drag pe frunte; iar eu tremuram de mult ce-mi era drag, ș-așa bine mă simțeam răzemată pe brațul lui, c-aș fi voit parcă să mor. Iar el mi-a zis: — Mario! știi tu una? dac-ai fi tu ... de mult ce mi se bătea inima, mă-nădușeam. — Ștefan! strigă tata, deschizând niște ochi mari. Cum! Ștefan! Pe dânsul vrai să-l iei de bărbat? A îndrăznit el să-ți întoarcă capul; un derbedeu; un om fără căpătăi, care n-are pânea de toate zilele?... O, asta n-a fi niciodată!...Și s-a înfuriat tata așa de tare, că era cât pe ce să mă bată. În zadar m-am rugat, în zadar am plâns și m-am pus în genunchi înaintea lui. Nimic nu l-a ... ...
... sporește, Iară flamura cea verde se înalță an cu an, Neam cu neam urmându-i zborul și sultan după sultan. Astfel țară după țară drum de glorie-i deschid... Pân-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid... La un semn, un țărm de altul, legând vas de vas, se leagă Și în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă; Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah și spahii Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii; Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari... Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari. Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băț. Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreț - "Ce vrei tu?" - " Noi? Bună pace! Și de n-o fi cu bănat, Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat." La un semn deschisă-i calea și s-apropie de cort Un bătrân așa de simplu, după vorbă, după port. - "Tu ești Mircea?" - "Da-mpărate!" - "Am venit să mi te-nchini, De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini." - "Orice gând ai împărate, și oricum vei fi sosit, Cât suntem încă pe pace, eu îți zic: Bine-ai venit! Despre partea închinării însă, Doamne
Ion Luca Caragiale - A zecea muză
... foarte bună". Cât suntem noi modernii de metodici pe lângă antici! Ba, pentru mândria noastră națională, nu mă sfiesc a spune: cât suntem de metodici noi românii pe lângă moderni! Nu vrea Melpomena să dea și pe la noi? Face nazuri Talia? Atâta pagubă! 1.200 lei... și curg capodoperile. Nu avem talente pentru poezia dramatică? nu-i adevărat! 1.200 lei ... acolo unde ar fi să crească, ce greu trebuie să fie a-l face să crească acolo unde nu crește niciodată. La călcâie, de exemplu, or în palmă, or pe cerul gurii... De unde știm însă? Închipuiți-vă că citiți următoarele: „Muzeul Național de Curiozități Naturale din orașul *** publică printr-aceasta un concurs cu un premiu de 1.200 lei, între acei ce, de astăzi până în trei luni, vor avea crescute mustăți în palmă. Mustățile vor putea fi groase sau subțiri, negre, bălane sau castanii, sau văpsite în ... să-mi constat apariția câtorva fire albe în barbă; Având în vedere că pestrițătura ce mă amenință mă supără foarte mult; Având în vedere că pe de o parte m-am convins, prin experiența altora, că văpseaua pe
Ștefan Octavian Iosif - Lenore (Iosif)
... în cale, Și bucuria strălucea În ochii tuturora; Pe Wilhelm însă în zadar În căuta Lenora... Ea alerga în sus și-n jos Prin gloata de oștire Nici unul, vai! din câți veneau N-aveau de Wilhelm știre, Iar când, pe rând, trecură toți, Durerea o înfrânse Țipând se tăvăli pe jos, Și plânse, plânse, plânse... Bătrâna o găsește-n drum, O scutură, o cheamă — Ah! mamă, Wilhelm este mort! E mort de bună seamă! Să piară lumea! piară tot! Ar fi cu mult mai bine. Nedrept și crud e Dumnezeu, Amar, amar de mine! — Copilă, vino-ți în simțiri! Fă-ți cruce și te roagă; Ce face bunul Dumnezeu E drept și bine, dragă! — Ah, mamă ... Minune blestemată! Mantaua-i se destramă-n vânt, Bucată cu bucată; O hârcă goală-n loc de cap Rânjește fioroasă, Și trupul, în schelet schimbat, Pe umăr poartă coasă... Tresare roibul viforos, Nechează cu putere, Pe nări și gură varsă foc, Și sforăie, și... piere! Pământ și ceruri gem amar În ceas de grea mânie... Lenora se frământă greu, Cuprinsă de ...
Gottfried August B%C3%BCrger - Lenore (Iosif)
... în cale, Și bucuria strălucea În ochii tuturora; Pe Wilhelm însă în zadar În căuta Lenora... Ea alerga în sus și-n jos Prin gloata de oștire Nici unul, vai! din câți veneau N-aveau de Wilhelm știre, Iar când, pe rând, trecură toți, Durerea o înfrânse Țipând se tăvăli pe jos, Și plânse, plânse, plânse... Bătrâna o găsește-n drum, O scutură, o cheamă — Ah! mamă, Wilhelm este mort! E mort de bună seamă! Să piară lumea! piară tot! Ar fi cu mult mai bine. Nedrept și crud e Dumnezeu, Amar, amar de mine! — Copilă, vino-ți în simțiri! Fă-ți cruce și te roagă; Ce face bunul Dumnezeu E drept și bine, dragă! — Ah, mamă ... Minune blestemată! Mantaua-i se destramă-n vânt, Bucată cu bucată; O hârcă goală-n loc de cap Rânjește fioroasă, Și trupul, în schelet schimbat, Pe umăr poartă coasă... Tresare roibul viforos, Nechează cu putere, Pe nări și gură varsă foc, Și sforăie, și... piere! Pământ și ceruri gem amar În ceas de grea mânie... Lenora se frământă greu, Cuprinsă de ...
... George Topîrceanu - Somnul Somnul de George Topîrceanu Când numai luna singură din noapte Veghează din întinderea albastră, Și când o rază albă, visătoare, S-a strecurat sfioasă prin ... Copilul morții — somnul — tainic vine, Pe ochii-nchiși, ușor să te sărute... Tu, dragul meu, dacă te simți prea singur Și n-ai pe nime-n camera săracă Decât un nou dușman și oaspe: foamea... Închide ochii! Foamea o să-ți treacă, Și fără veste somnul îți aduce O ... mai fericite, Cu soare cald și parcuri, și palate... Și nu te miri, așa firesc îți pare, Când vin din trista lor singurătate Icoane scumpe de odinioară, Ființe dragi, de mult înmormântate. ................ O, înger blând, alinător durerii! De pe cernita sufletului-zare, Ridică-mi vălu-n fiecare noapte Să văd splendoarea lumii viitoare!... Mi-aduc aminte...-n serile de iarnă, La gura sobei, — fără să-mi dau seama, Mă cuprindeai în brațe moi de visuri, Când îmi spunea povești frumoase mama... Și-acuma simt singurătatea rece Și tot pustiul nopților târzii. Te chem să-mi vindeci sufletul, o clipă ... desparte... Sărută-mi ochii! — Dintre ea și mine, Pieri-va ca prin farmec depărtarea: Zâmbind frumoasă îmi întinde gura Și-n vis e-atât
... Iară tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă. Ce tresari din vis deodată? Tu auzi pășind în tindă - E iubitul care vine De mijloc să te cuprindă Și în fața ta frumoasă O să ție o oglindă, Să te vezi pe tine însăți Visătoare, surâzândă. I Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri și castelul singuratic Ș-ale râurilor ape, ce sclipesc fugind în ropot - De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot; Pe deasupra de prăpăstii sunt zidiri de cetățuie, Acățat de pietre sure un voinic cu greu le suie; Așezând genunchiu și mână când pe-un colț, când pe alt colț, Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolți Și pe-a degetelor vârfuri în ietacul tăinuit Intră - unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. Ci prin flori întrețesute, pintre gratii ... râșnița veche, În cotlon torcea motanul, pieptănându-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n candel-o lumină cât un sâmbure de mac; Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată; ...
Mihai Eminescu - Călin (file din poveste)
... Iară tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă. Ce tresari din vis deodată? Tu auzi pășind în tindă - E iubitul care vine De mijloc să te cuprindă Și în fața ta frumoasă O să ție o oglindă, Să te vezi pe tine însăți Visătoare, surâzândă. I Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri și castelul singuratic Ș-ale râurilor ape, ce sclipesc fugind în ropot - De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot; Pe deasupra de prăpăstii sunt zidiri de cetățuie, Acățat de pietre sure un voinic cu greu le suie; Așezând genunchiu și mână când pe-un colț, când pe alt colț, Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolți Și pe-a degetelor vârfuri în ietacul tăinuit Intră - unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. Ci prin flori întrețesute, pintre gratii ... râșnița veche, În cotlon torcea motanul, pieptănându-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n candel-o lumină cât un sâmbure de mac; Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată; ...
George Coșbuc - Noi vrem pământ!
... George Coşbuc - Noi vrem pământ! Noi vrem pământ! de George Coșbuc Publicată în Vatra , 1894, nr. 3 Flămând și gol, făr-adăpost, Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut, Și m-ai scuipat și m-ai bătut Și câine eu ți-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vânt, De ai cu iadul legământ Să-ți fim toți câini, lovește-n noi! Răbdăm poveri, răbdăm nevoi Și ham de cai, și jug de boi Dar vrem pământ! O coajă de mălai de ieri De-o vezi la noi tu ne-o apuci. Băieții tu-n război ni-i duci, Pe fete ni le ceri. Înjuri ce-avem noi drag și sfânt: Nici milă n-ai, nici crezământ! Flămânzi copiii-n drum ne mor Și ne ... Și-am vrea și noi, și noi să știm Că ni-or sta oasele-ntr-un loc, Că nu-și vor bate-ai voștri joc De noi, dacă murim. Orfani și cei ce dragi ne sânt De-ar vrea să plângă pe-un mormânt, Ei n-or ști-n care șanț zăcem, Căci nici pentr-un mormânt n-avem Pământ și noi creștini suntem! Și vrem pământ ...
Ștefan Octavian Iosif - Pasteluri (Iosif)
... aurii... III Tresari din somn... Ce harmalaie ! Țigani cu șatra — ce mai vrei ? În car, sub rogojina spartă, Fumează, cîntă, rîd femei... O droaie de copii în zdrențe Fac roată și se bat, și sar... Dulăi bătrîni, cu limba scoasă, Merg serioși pe lîngă car... Se depărtează caravana... De praf, abia o mai zăresc... Cîmpia ațipește iarăși, Doar greierii mai țîrîiesc... IV Printre mii de șatre albe Vezi fanare în amurg, Și prin pulberea de aur Oamenii pe uliți curg. Uruie trăsuri și care. Tobe, trîmbițe răsună ; Un balon scăpat se-nalță, Dus de vînt, jucînd în lună... Vine-un călăreț în goană, Sar lătrînd în drum dulăii, Rîd suratele gătite, Mînă-n mînă cu flăcăii ; Și mi-e ... abia-l mai duce... Neguri de brădet se-ntind... Turla-n văi de mult e ștearsă. Dar voinicul pribegind Tot mai ține fața-ntoarsă... VII Pe cîmpie nici un zgomot. Din oraș abia străbate Ca un murmur lin de-albine Larma vieții zbuciumate. Jos, la tabără, s-aude Glas întîrziat de goarnă. Cîțiva călărași cu schimbul De la sate se întoarnă. Plini de praf, rupți de-oboseală, Legănați