Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA INUL
Rezultatele 491 - 500 din aproximativ 3430 pentru CA INUL.
Ion Luca Caragiale - Știe carte băiatu lui Papuca!...
... Seara, după ce și-a așezat cărțile frumos, s-a pus băiatul în pat, cu lumânarea alături, pe măsuță, să citească, ca orice tânăr studios. Dar, ridicând o dată ochii în sus, ca să reflecteze mai adânc, ca să-și reverse în spirit cine știe ce amintire, ce să vază!... O bârnă din tavan era mânjită... de o vacă, ori de un bou ... desăvârșire memoria... Și iată grozavul cusur: sir John Falstaff nu e trecut în cel mai ieftin dicționar! De aceea băiatul procopsit al lui Papuca stă ca colegul său, Nastratin-fiul, cu ochii în tavan și nu i se revarsă în spirit altă amintire decât a berbantului de Falstaff din ... Mihai Viteazul! Despre acest Falstaff al lui Shakespeare, un mare critic francez, Philarète Charles, zice: “În privința spiritului, Falstaff este un om inimitabil. Ca și Figaro, el găsește la toate răspuns. Să-l amenințe o primejdie, să-l tulbure cineva de la traiul cel bun, de la plăcerile sau ... de prezența de spirit cea mai sigură de ea însăși, parează îndată lovitura îndreptată contra bătrânului epicurian. El se învăluiește în spirit și în glume, ...
Ion Luca Caragiale - Articol de reportaj
... pe românește. E foarte încântat de modul cum a fost primit în România, pe care mi-a declarat că o consideră ca a doua patrie. Eminentul specialist, între altele, mi-a zis în românește, cu un ușor accent caracteristic german: — Barol d ... Astfel încep cu MICROBUL BOALEI Medicii au constatat existența microbului. Dacă microbul nu reușește până mâine să perforeze plămânul, atunci el a scăpat... Ca să împiedice aceasta, doctorii întrebuințează BĂILE RECI Îndată ce căldura pacientului crește i se administreaza o baie rece, care variază după trebuință între 7 și ... mânăstire din țară, în cazul de extremă nenorocire. A. Sa s-a ferit însă să exprime până acuma cuiva această intențiune, ca nu cumva să întristeze și mai mult pe M. SA REGELE Care a chemat la palat pe dl. dr. Cantacuzino. Aci, mergând cu ... foarte grea a trecut prin cea din urmă criză și acum se află în convalesccnță. Rămâne acum să fie Augustul pacient bine îngrijit, ca nu cumva să se ivească, precum e încă TEMERE DE O NOUĂ COMPLICAȚIUNE Aceasta ar putea să se ivească, dacă Augustul bolnav n-ar fi ...
Ion Luca Caragiale - Jertfe patriotice
... dumneata așa vorbă? să ceri hârtie la vreme de revoluție? Dar nenea Niță acopere cu laba mărunțișul și dă să-l tragă iar la margine, ca să-l puie la loc. - Fără fitanție, nu pot să dau, fiindcă n-am temei la catastif. Atunci, cel mai tinichea dintre carbonari, văzând primejdia ... patriei, am luat de la nenea Niță suma de 70 sfanți pe care i-o vom înapoia îndată ce vom izbuti să facem toate bune, ca să nu mai fie tiranie..." Și iscălesc toți... Ședința se ridică; isnaful mai numără o dată paralele, ia țidula, o îndoaie și vrea să plece ... curte, o curte paragină de mahala, și aprinde un chibrit. Într-o clipă, de pe lângă uluci, din fundul curții, răspund alte chibrituri, aprinzându-se ca niște ecouri luminoase: era semnalul de raliare al conspiratorilor. Toți își dau întâlnire, peste o jumătate de ceas, la Rașca, unde trebuiau să bea banii ... mult mai târziu, în fața Griviței, batalionul de vânători spăla în sânge steagul mânjit în noaptea de 11 februarie, nenea Niță, fruntaș al comerțului român, ca întreprinzător de furajuri și altele, încasa, în virtutea chitanței cu data de 10 fevruarie 66, partea-i cuvenită după luptele sale pentru răsturnarea tiraniei; în
Ion Luca Caragiale - Lascăr Catargiu
... scârbit și amărât. Așa trebuia să se'ntâmple! Un curent - generos, dar și ridicul, poate onest ca intenție și sentimental în font, dar desigur pernicios ca urmări pe cât de grotesc în formă - suflase cu puteri și spulberase cenușa Regulamentului, făcând să răsară în locul ei un miraj, o fata morgana ... gândirea n'are alt vrăjmaș mai cumplit decât vorba, când aceasta nu-i este vorbă supusă și credincioasă, nimic nu arde pe ticăloși mai mult ca râsul. Sdrobitoarea opresiune a acelei stupide tiranii trebuia neapărat să dea naștere la încercări de revoltă. S'au mai găsit și bărbați, cari ... a gândi și a râde. Mulți dintre ei au căzut jertfa îndrăznelii lor. Huliți și urgisiți de cei mai aproape ai lor, înfierați ca reacționari, vrîjmași ai poporului, ai națiunii, ai libertății, ai patriei, - legenda i-a executat fără nicio milă. Dintre aceștia, unii de frunte au ... fond moral fără cea mai mică imputare. Mai înainte de 2 Maiu - pe atunci corpul electoral era corp electoral, și Parlamentul, parlament, - Lascar Catargiu merge ca prezident al Camerei, cu ceremonialul de rigoare, la palat să prezinte răspunsul la adresa Tronului. Vodă Cuza, cu un zâmbet răutăcios, face semn primului ministru ...
Ion Luca Caragiale - Vizită...
... ce-ntâlnește-n cale. În momentul acesta, jupâneasa cea răgușită intră cu tava aducând dulceață și cafele. Cum o vede, maiorul se oprește o clipă, ca și cum ar vrea să se reculeagă fiind surprins de inamic. Clipa însă de reculegere trece ca o clipă, și maiorul, dând un răcnet suprem de asalt, se repede asupra inamicului. Inamicul dă un țipăt de desperare. — Ține-l, coniță, că ... A! zic eu, și dumnealui? — Da, da, dumnealui! să-l vezi ce caraghios e cu țigara-n gură, să te prăpădești de râs... ca un om mare... — A! asta nu e bine, domnule maior, zic eu; tutunul este o otravă... — Da tu de ce tragi ... o masă, se apropie de mine, îmi ia de pe mescioară tabacherea cu țigarete regale, scoate una, o pune în gură și mă salută militărește, ca orice soldat care cere unui țivil să-i împrumute foc. Eu nu știu ce trebuie să fac. Mama, râzând, îmi face cu ochiul și mă ... Nu e nimic! iese... Cafeaua nu pătează! iese cu nițică apă caldă!... Dar n-apucă să termine, și deodată o văd schimbându-se la față
Paul Zarifopol - Paradisul suspinelor
... a face. Cartea de care scriu aci este un exemplu bun, cred, că n-au a face. ...Cine sunt eu? întrebarea cobora ca într-un puț. Ciutura nu mai spărgea suprafața-oglindă, să se umple de ea ca înainte. Cine sunt eu, eu Darie, eu... și mă crispai cu deznădejde de silabele numelui deșert și care nu mai corespundea nici unei realități intime ... atinge cu asemene operații. Însă rup ce strălucește mai mult, și arăt. Ușa locuinței mele are uscăciunea icoanelor. Se deschide pe scara pe care atârnă, ca șoaptele, umbra. Molii își iau zborul lor de flanelă prin amurgirea stătătoare. ...sub cadrul oval, la care se absenta, în palori inalterabile și nepăsătoare, portretul ... aparentă; mai aparentă decât intențiile fundamentale ale artistului. Încă! Fără îndoială: în acea săpare studioasă a impresiei stă, implicată, congediarea fabulei. Tăcerea năștea ca un freamăt în urechile ei și umplea casa pustie. Înfricoșată totuși, își urmă pașii pe treptele trosnitoare până jos, trase drugul și deschise poarta sonoră ... ai linișii. (Vinea, în placheta: Descântecul și Flori de lampă). La aceste desene atât de delicate și intense, trebuie o strașnică rea-creștere literară pentru ca ...
... în scârbă, când află că femeia e gunaristă, și dezgustat îi întoarce spatele zbierând: Zito Venizelos! În 1862, Emile Gebhart, proaspăt sosit în capitala Greciei ca elev al școlii franceze din Atena, dă peste o revoluție răsturnarea regelui Oton. Zito i Elefteria! Zito i Dimocratia! Muzici. Marseilleze pocite. Soldați beți. Cu ... pentru că Popi va stârni, mai întâi și irezistibil, curiozitatea cititorilor prin partea ei informativă. Adică: pe care cititorul în general binevoiește să o considere ca informativă. Însă aceasta e o confuzie. Arta nu informează. Când nu e pur fantastică, ea, inevitabil, operează și cu date sau imagini care, în experiența ... un film fără sfârșit. Limpezimea fără seamăn a cerului atic scotea din fiece nuanță o licărire delicată și precisă, și întregul peisaj strălucea ca imaginea proaspătă a unui apțibild. Noaptea nu era decât o zi mai ușoară, mai pură, mai albastră, în care umbrele de cerneală ale ... povestitor ne dă calitatea vizuală a lumii în care ne va face să trăim. În acord cu peisajul de crudă lumină, el face ca lumina aceasta să ne ardă: aerul înfierbântat învăluia trecătorul într-un giulgiu de foc pe trotuar mă înghiți cuptorul orbitor al străzii simțeam pe ceafă ...
Paul Zarifopol - Privind viața (Zarifopol)
... al morții, și dacă, precum spune autorul, literatura, aproape în întregime, nu-i decât zugrăvirea afacerilor amoroase. Desigur, cu toată poezia sublimă, este în dragoste, ca pretutindeni, multă amărăciune; fiindcă și dragostea trăiește sub regimul războiului general, agravat prin faptul că femeia nu e numai fenomenul cel mai deosebit de bărbat ... deosebită plăcere, divină și subtilă: a exulta de orgoliu și a purta în același timp masca celei mai desăvârșite modestii, așa ca să poți mistifica pe ceilalți până acolo, încât să se poarte cu tine condescendent și protector; a fi simplu, modest, naiv, supus, prevenitor ... totul în sensul lor, când, în ultimele rânduri ale cărții sale, spune: nu te certa cu viața, nu face pe cimpanzeul abstract. Nu e aici ca o amendă onorabilă a unei generații? Dar nu lasă dl Ibrăileanu pe tineri numai cu atât. În fața fantasticei feerii clădite pe instinctul ... nu uită unele adevăruri vitale și agreabile. De exemplu, zice el așa: Printre pisici, cunoscute prin îndelungatele lor maneje preliminarii în amor, sunt unele care, ca și oamenii lipsiți de prejudecăți întârziate, suprimă orice preludii și merg drept la scop. Aceasta e desigur o înțelepciune zâmbitoare. Iar dacă amorul, ...
... a păstra puritatea strictă a unei forme. Prin aceasta cartea obține o savoare veche, curioasă; dar nu numai prin aceasta. Sturdza fixează, ca izvorâtor al acestui debit pur liric, o figură de diletant absolut. Perfecția desenului merge până aproape de marginile autoironizării, atât de scrupulos a inventariat ... numai pentru mine paginile aceste. E numai pentru mine tot ce voi scrie ne întâmpină cu surâs de sacrificiu literar de bătrânel, căzut în copilărie. Ca și Sainte-Beuve, care, la 22 de ani, în Joseph Delorme, scria serios: Cest sur le passĂ© que je me rejette, liricul din Pygmalion cochetează ... a răscumpărat cu prisos dezamăgirile vieții. Artist din dezamăgirile vieții e un alt simptom decisiv al naturii diletante. În sfârșit, culminația: m-am întrebat, ca de pe hotarul a două lumi contradictorii, care e lumea adăpostitoare a adevărului veșnic, în care trebuie să găsesc calea ce ... exterioară, mai blândă, mai răbdătoare, în care sufletul meu se simțea mângâiat. Diletantul este un fals izolat. El se joacă de-a singurătatea, ca un copil care, sătul de răsfățuri, se supără pe mama și nu vrea să vie la masă. În bețiile sale de visări imprecise, în indolența ...
Vasili Andreievici Jukovski - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... ciocârtite de multe lovituri. Fiica lui, Minvana, Împodobea încă palatul domnesc... Precum neguri toamna De zori aurite munții învălesc; Ale ei cosițe În răscol cădea, Ca de aur vițe, Și pe piept și spate se învăluia. Cu galeșă lene, Patimă ascunsă ochii ei rostea. Printre negre gene, Ce ca două raze inimi răzbătea, Sunet de izvoară Se părea vorbind Gura de foc pară, Iar bunul ei suflet toate covârșind. Minvanei frumoase Ii mersese vestea ... amată, Și parcă-i vestiră Glas că ea de dânsul va fi depărtată. Deci pe ea fierbinte În brațe strângând, Apoi cu pas iute Armin ca o umbră s-au dus lăcrimând. Luna se ivește Sub arbori Minvanei, Armin au fugit, Vai! și ea simțește Că-n veci fericirea lor au ... Ea se spăimântară Văzând umbra lui, „Au murit! strigară, De-acum sunt pierdută, căci dragul meu nu-i...â€� Și de chinuri grele Căzu ca o moartă pe udul pământ, Și suspin cu jale În coardele arfei răsună în vânt; Iar când se treziră Din leșinul greu Ziua se iviră ... Și tăcură toate împrejurul său. De-atuncea mâhnită Ea numai cât noaptea sub stejar ședea, Lângă arfa tristă, Și la ceea lume ne-ncetat gândea
... Florența și o plimbare în golful Neapolului, în voia unei vele latine, care se leagănă capricios la lumina miilor de facle ale voluptoasei cetăți scânteind ca stelele atârnate de bolta cerească, electrizat de o mândră napolitană cu iubirea arzătoare ca un siroco din țara ei, cu ochii aruncând flăcări, adese tot așa de grozave ca ale Vezuviului. Apoi un drum printre sfărâmăturile și bucățile împrăștiate ale columnelor de marmură, ale fântânilor secate și ale arcurilor de triumf din întristata Romă ... contururi gingașe ca gâtul unei lebede, cu vile răcoroase și vesele pe țărmurile-i fericite, al acelui frumos Leman care slujește de oglindă Muntelui Alb, ca unei bătrâne cochete, mare și poetic prin el însuși, și mai mare de când, în entuziasmu-i de poet, Voltaire zicea: "Lacul meu e întâiul ... lungă despărțire, tânăr îmbătrânit, cu fruntea brăzdată, cu inima sfărâmată, dezamăgit! Cât de repede trec zilele iluziilor! Cât de frumoase erau visurile mele și gingașe, ca și tresăririle acelea ușoare pe care le stârnea piatra mea pe undele Ronului! Lasă-mă să răsuflu! O, te recunosc, adiere dulce! Cât de bine ... miresmele tale? Suflă, haide, joacă-te în părul meu, răcorește-mi fruntea înfierbântată. Te salut ...