Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI MARE
Rezultatele 481 - 490 din aproximativ 1828 pentru MAI MARE.
Iuliu Cezar Săvescu - Regina visurilor mab
... Iuliu Cezar Săvescu - Regina visurilor mab Regina visurilor mab de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție Regina visurilor Mab Mai mare nu e ca rubinul De la turbanul de Nabab, Și e ușoară ca suspinul. Căruța ei, cum unii zic, E jumătate de alună, Și caii ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sorcova
... zăpadă în vârteje și stoluri, repezite în lungul ulițelor, sparte la răspântii și împrăștiate fără căpătâi în largul maidanelor de la Olănita . Pârtia nu se mai cunoștea. Zăpada îți trecea de glezne și mai bine. Fumul căminelor, zăpăcit de bătaia crivățului, se zvârcolea pe loc și, ca și cum ar fi fost sorbit de vetre, se prăbușea îndărat pe ... între genunchi și se ștergea la ochi din pricina fumului. Biata Bălașa! o fi amorțit cu copil cu tot! Săracă lipită, bolnavă că nu se mai poate târî, văduvă, cu copilul gol pușcă, pe așa cățea de vreme, nu știu, zău, de și-o mai înnoda zilele... Scoală, Irino mamă, pune pe tine cojoaca ta și dulama mea și du-te de vezi, îi aburește coșul a fum ... duci ceva găteje, nițică mămăligă și ceva fiertură; să le aprinzi focul cum ăi ști, să le pui masa, c-or fi flămânzit; și e mai mare păcatul să știi pe femeie cu copilașul ăla pocâltit și degerat la o zi așa de mare! II Zăpada îi pătrunsese în tindă; vântul îi cânta prin crăpăturile ușii parc-ar fi vuit în duba ...
... și două carboave de cheltuială. Ivan atunci mulțumi mai-marilor săi și apoi, luându-și rămas bun de la tovarășii lui de oaste, cu care mai trase câte-o dușcă, două de rachiu, pornește la drum cântând. Și cum mergea Ivan, șovăind când la o margine de drum, când la alta ... s-a cutremurat pământul, de mi-a sărit perna de sub cap, și eu umblu bădădăind ca un nebun! Ce-or mai fi și cutremurele ieste?! zise Ivan, mai făcând câteva cruci până la pământ, și apoi iară se culcă. Dar, când să ațipească, deodată se aud prin casă o mulțime de glasuri, care ... au dat peste Ivan, robul lui Dumnezeu. Boierul, văzând aceasta, pe de-o parte l-a cuprins spaima, iară pe de alta nu mai știa ce să facă de bucurie; căci multe sărindare mai dăduse el până atunci pe la popi, în toate părțile, ca să-i poată izgoni dracii de la casă, și nici că fusese chip. Dar ... de cornițe, mi ți-l ardea cu palcele, de-i crăpa pielea. Și după ce-l răfuia bine, îi da drumul, cu tocmeală, să nu mai ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fanta-Cella
... golfului, mânând caprele din iarba răscoaptă a muchilor în pajiștile grase de la umbra albăstruie a dafinilor. Și nu era lămâie mai galbenă și mai parfumată ca părul ei despletit, nici cicoare mai albastră și mai învoaltă ca ochii ei limpezi și blânzi. De adormea, caprele îi mângâiau obrajii ș-o trezeau în glasul păsărilor care se certau sub boltele de ... ca o limbă de aur, peste valurile întunecate ale golfului. Când mă întorceam spre casă, o noapte posomorâtă înghițise lumina stelelor, ș-o noapte și mai profundă înfășa mintea mea de mai multe ori. Cercai să-mi închipuiesc pe Cella în pragul ușii, și, în creierii mei de plumb, acel chip, la care mă închinam, s-amesteca ... Pe Stânca Vultorii se ridică, în mijlocul nopții, un sul alburiu, și glasul Cellei s-amestecă în vuietul mării... — Fanta! Fanta! cine iubește nu mai moare! Apoi un zgomot de trup omenesc care cade și se amestecă în furia valurilor." "A doua zi, târându-mă până la Stânca ... mânându-și caprele din iarba răscoaptă a muchielor în pajiștile grase de la umbra albăstrie a dafinilor... Și nu era lămâie mai galbenă și mai
Dimitrie Anghel - Povestea celor necăjiți
... omul și abia ce putea să încropească după multe trude și necazuri câțiva bani, că o năpastă și da peste el, de-l lăsa și mai sărman ca mai înainte. Dar toate astea nu-i abăteau puterile, căci sădise, se vede, Dumnezeu într-însul viață de prisos ca să poată suferi mai bine. De la un timp și-a dat el cu gândul că poate locul unde i se nemerise să stea și să muncească ... o risipă de fiori albe căzu peste neagra lui sărăcie... Și atunci băgă de seamă că vremea se premenise afară și că lumea era frumoasă, mai mare dragul s-o privești. În grădină râdeau flori, prin dumbrăvi se îngânau cucii, grâele săltate înverzeau câmpurile, viile înveseleau colinele, în sfârșit, o bogăție întreagă ... albă înfățată de curând. Noroc însă că după atâtea năcazuri, după zilele trudite, Dumnezeu a lăsat și negrele nopți cu visuri, care te mai mângâie și te mai luminează uneori măcar prin somn. Și bietul nostru om necăjit visă că în somnul lui mergea după un scăpătat de soare pe largul unui șes ... ia-o de unde nu-i. Și flacăra se ițea, se ițea cât colo printre ierburi, cale de-o poștă, și apoi se apropia iarăși,
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la nașterea domnului nostru
... nu să părăsĂ©ște de păcate, socotind că-l va erta, dintru carele să naște netĂ©merea de Dumnezeu și toată necurățiia; al șaptelea, cel mai de pre urmă și mai mare și mai rău decât toate iaste oceaania, adecă deznădăjduirea de mila lui Dumnezeu, socotind că nu-l va erta nici cu un mijloc, dintru carele să naște ... mijlocul șarpelui. A patra pricină pentru care au luat Dumnezeu spre sine firea omenească, iar nu cea îngerească iaste căci că îngerul era mai de cinste decât omul; pentru acĂ©ia era datoriu și mai tare să se ferească de păcat. Că cine iaste mai de cinste i să cade să fie mai cu omenie; că îngerii sunt stĂ©le, iar omul iaste putrejune. Că așa zice în cartea lui Iov în 25 de capete: StĂ©lele sunt ... dară cu cât mai vârtos omul, fiind putrejune și feciorul lui viiarme. (Drept acĂ©ia să cade omului celui sufletesc, adecă celui besericesc) să fie mai cu omenie decât mireanul, pentru ca să ia pildă și învățătură fieștecine de la el, văzând faptele lui cĂ©le bune. Pentru acĂ©ia și ... ...
Ion Luca Caragiale - O făclie de Paște
... și copilul - friguri de baltă. ... Și oamenii sunt răi și pricinași în Podeni!... Ocări... batjocuri... suduituri... acuzări de otrăvire prin vitriol... Dar amenințările! Amenințarea este mai grea pentru un suflet ce se clatină ușor decât chiar lovitura. Ceea ce muncește acum pe Leiba mai mult decât tremurătura frigurilor este o amenințare. "A! goi ticălos!" gândește el oftând. Ticălosul este badea Gheorghe - pe unde o fi! - un om ... să-l facă a înțelege gravitatea lucrului, cum era hanul izolat departe de sat și chiar de șosea. Dar subprefectul, cu un aer mai serios, l-a povățuit să fie cuminte; nici să nu mai pomenească de așa ceva, ca să nu deștepte în adevăr, într-un sat unde oamenii sunt răi și săraci, pofte de călcare. Mai târziu, peste câteva zile, îl căutară pe badea Gheorghe un pomojnic [1] și doi călărași: era bănuit pentru o pricină. Ce bine era să-l ... Chantan. Ce viață zgomotoasă și veselă! Acolo găsești la orice ceas, zi și noapte, pe domnul comisar cu fetele și cu alți poreți [3] . Ce mai trebuie multă bătaie de cap aici, unde, ...
... din grădină ori din curte în casă. Și cu cât creștea, cu atât i se lățea stăpânirea, căci — vorba lui nenea Mihu — fata mare-i cinstea casei. Dar tot nu e stăpân fără stăpân. Ce-i drept, cât ține preajma casei, nu se găsea nimeni mai presus de Marta; dar lumea e mare și multe lucruri se găsesc într-însa. Când Marta iese la joc și trece de-a lungul ulițelor, nevestele și babele pizmașe de ... pe frunte, ridică din umeri, își potrivește pieptarul pe trup. Iar dacă ea se apropie, dacă este aproape de dânsul, Toader îi zice: — Ce mai faci, Marto? Ea răspunde: — Mulțumesc de întrebare, bine! El apoi întreabă: — Nenea Mihu ce mai face? Ea răspunde: — Mulțumesc, face bine că-i sănătos. El iarăși întreabă: — Leica Safta ce mai face? Ea atunci răspunde: — Șade, Toderică. După aceste, ea își adună buzele și întreabă: — Ce mai fac ai voștri? — Ei! Ce să facă? răspunde el, iacă! mai una, mai alta... De aci înainte vorba trece la lucruri mai ...
Gheorghe Asachi - Broaștele care cer un împărat
... Încât altul nicăire Niciodată s-au văzut. Dar din ceri când au căzut, Au sunat așa de foarte, Încât neamul cel broscos, Bolând mult și mai fricos, Pin coșor, glodoase boarte Tupil s-au acufundat Și timp mult n-au cutezat De-a scoate un cap afară, Să facă ... spate. Păzind al său caractir, Toate sufere-acel Sir. Însă broaștele rebele, Neastâmpărate, rele, Cătră Zevs iar au strigat: Să ni dai alt împărat, Care mai vioi să fie! Zevs atunce în mânie Li trimete o cucoară, Care-mpunge, le omoară, Să arete a ei putere Le înghite și ... era destul odor Acel pacinic domnitor. Acuma vă dau un sfat: Păstrați p-acest împărat, Nu cumva iar prin schimbare Să dați pest-un rău mai mare
Antim Ivireanul - Începătură și învățătură pentru ispovedanie
... ște duhovnicul pre dânsul, după cumu-i va fi greșalele lui. Și de va avea acela multe păcate, îl canonĂ©ște în care păcat iaste mai mare din cĂ©lealalte, adecă care păcat are ani mai mulți; și cĂ©lealalte păcate toate într-acel canon să iartă. Deci atunci iar zice duhovnicul cătră dânsul: iată, fiiule, că atâțea ani poruncĂ©ște ... va ținea lunea, de dulce să nu mănânce, lasă-i lui și alt an. Iar de va fi omul de treizeci de ani, sau și mai jos și alt an să-i laș lui. Iar de va fi de douăzeci de ani, sau și mai jos mai puțin să să canonească. Iar de nu va suferi acĂ©stea care zisem mai sus, să plinească toț anii care am zis mai sus, desăvârșit precum i s-au poruncit întâi; că acĂ©stea semuiri, adecă tocmire, iaste a sfântului Ioan Postnicul și mai mult acei 15 ani ai preacurviei și ai sodomiei și ai dobitoacelor îi pogoară până la trei ani, însă cu adevărat de-i va posti ... ...
Mihai Eminescu - Odin și poetul
... cu toții Că dacă vor seca a mea durere Cu mângâieri  atuncea și izvorul De cânturi va seca... Nebuni! vă iert... O, mare, mare înghețată, cum nu sunt De tine-aproape să mă-nec în tine! Tu mi-ai deschide-a tale porți albastre, Ai răcori durerea ... zei născută". Dar un bătrân ce sta-ntr-un colț de masă Ridică cupa lui cu mied:  ,,Ascultă, Nu mi-i ști spune ce mai face țara Ce Dacia se numea  regatul meu? Mai stă-nrădăcinată-n munți de piatră, Cu murii de granit, cu turnuri gote, Cetatea-mi veche Sarmisegetuza?"  ,,Nicicum, o, Decebal. O văd Pentru întâia ... Dară urmașii acelor romani?"  ,,Ce să vorbesc de ei? Toți oamenii Pigmei sunt azi pe vechiul glob... dar ei Între pigmeii toți sunt cei mai mici  Mai slabi, mai fără suflet, mai mișei. Romani sau daci, daci sau romani, nimic N-aduce aminte de-a voastră mărire. Orice popor, oricât de prăpădit O piatră va ... meu bolnav. Să cânt? Dar oare la a ta privire Nu amuțește cântul de-admirare  Nu ești un cântec însăși  cel mai ...