Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DRAG
Rezultatele 481 - 490 din aproximativ 910 pentru DRAG.
Iancu Văcărescu - Buna vestire
... lui sânge șiruind căștigă bătălia, Plugașu nu pentru câștig, ci pentru cinstea mare, Că și-a hrănit mulți frați ai săi, verse cu drag sudoare, Iar învățatul e dator să dea poveți la toate, Și-a fi-nvățat desăvârșit, iar nu pe jumătate; El fie tot respunzător ...
Iancu Văcărescu - Stanțe la List
Iancu Văcărescu - Stanţe la List Stanțe la List de Iancu Văcărescu I Cum va-ndrăzni poetu Să cerce să te cînte, Ș-a-ți nemeri portretu Văpsele să frămînte ? II Cînd însuți ți-ești cîntarea, Zugravu și sculptoru, În inimi sapi mirarea Și lauda-ți și-amoru ? III Dar lumea ce te știe Mult să se-nveselească ! Talentu-ți se descrie Prin limba românească : IV Acum l-a ei rostire Dă adevăru biru ; Prin a virtute-ți fire, Tu list, cînți cu claviru V Tu cînți ca melodia De glas, susur, murmură, Tu cînți ca armonia De stele, de natură. VI Tu cînți și ca lumina, Ca fulgeru, ca tunet ; Cînți d-aure, zefiri lina Suflare și răsunet. VII Tu cînți ca libertatea În inimi împilate ; C-amoru, ca dreptatea Cînți ; răni sînt alinate. VIII Tot tonu-ți din simțire Românul nu-și mai scoate ; A ta întipărire El a uita nu poate. IX Adu-ți și tu aminte. Oriund-ei fi ferice, D-aceste dragi cuvinte, Ce dragostea-i îți
Ioan Barac - Poezii populare Poezii populare de Ioan Barac Informații despre această ediție Dorit-am de măritat Ca să-mi capăt un bărbat Mai nimic nu mi-am fetit Bată-l piatra de iubit ! În brață m-au aruncat, Bată-l piatra de bărbat, Pînă-n gît m-am îngropat. Unde-s acum fetele Să-mi jelească zilele ? În ce grijă m-am băgat Bată-l scîrba măritat ! Că mi-au dat dorul de cap, De bărbat nu pot să scap. O, dragă luniță, Varsă-mi luminiță, De sus peste mine Caută cu bine, Că-mi e săgetată Inima mea, iată Eu mă rog de tine Scapă-mi pe mine Dintr-o zăpăceală Care cu greșeală Mi-au fermecat firea Și toată simțirea. Lună strălucită, Însă cu oftare, Te rog foarte tare Să-mi iai o durere, Dacă ai putere, Ce mă bîntuiește Inima-mi căznește Și trage să moară De-un ochi de fecioară, De care deodată Fusă deochiată ; Însa ea nu știe Că ce-mi este
Ioan Cantacuzino - Satiră Omul
... Cît tră ]iește să trudește. [ Nevo ]ia-l poartă mai tot dă nas, Iar zavistia leac nu-i dă pas Ciuda foarte îl pișcă rău, Drag argind stă-n cîrcă-i greu Frica, spaima și minciuna, Fără calea prea nebuna, Clevetirea și pîravea, Cît să mișcă, de acolea. Iar mîndria frumoasă ...
Ioan Slavici - Jidanii militanți
Ioan Slavici - Jidanii militanţi Jidanii Militanți de Ioan Slavici Ioan Slavici, “Jidanii militanți,â€� în Apărarea Națională, III (1902), nr. 105 (3 Noiembrie), p. 1. CeÄ mai răÄ dușmanÄ aÄ Evreilor sunt JidaniÄ îndârjițÄ, care aleargă neastâmpÄ•rațÄ de icÄ până colo, ca să asmute, umplu gazete, broșurÄ orÄ volume costisitĂ³re de calomiÄ formulate în pripa împulsiuniÄ veninĂ³se și amăgesc pe ceÄ lipsițÄ de pricepere, ademenesc pe ceÄ slabi de înger orÄ siluesc pe ceÄ ajunșÄ în strâmtorare, ca să-șÄ câștige ast-fel ajutătorÄ și printre ceÄ ce’n fundul inimiÄ lor numaÄ cu viuă repulsiune se aproprie de dânșiÄ. CeÄ maÄ mulțÄ dintre aceștÄ luptătorÄ aÄ luÄ Iuda aÅ cu tĂ³te aceste multă știință de carte și sunt destul de deștepțÄ, ca să-șÄ pĂ³tă da sĂ©mă, că relele ce se nasc din reaua lor faptuire se rÄ•varsă în cele din urmă numaÄ asupra acelora, pe care pretind a-Ä apăra. Nu e între dânșiÄ nicÄ unul, care nu e în stare să înțeleagă, că cu cât maÄ nerușinate sunt calomiile publicate de dânsul la adresa Românilor, cu atât maÄ grea are să fie posițiunea Evreilor din ...
Ion Creangă - Dănilă Prepeleac
Ion Creangă - Dănilă Prepeleac Dănilă Prepeleac de Ion Creangă Erau odată într-un sat doi frați, și amândoi erau însurați. Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el de noroc și norocul de dânsul, căci era leneș, nechitit la minte și nechibzuit la trebi; ș-apoi mai avea și o mulțime de copii! Nevasta acestui sărac era muncitoare și bună la inimă, iar a celui bogat era pestriță la mațe și foarte zgârcită. Vorba veche: "Tot un bou ș-o belea". Fratele cel sărac — sărac să fie de păcate! — tot avea și el o pereche de boi, dar colè: porumbi la păr, tineri, nalți de trup, țepoși la coarne, amândoi cudalbi, țintați în frunte, ciolănoși și groși, cum sunt mai buni de înjugat la car, de ieșit cu dânșii în lume și de făcut treabă. Dar plug, grapă, teleagă, sanie, car, tânjală, cârceie, coasă, hreapcă, țăpoi, greblă și câte alte lucruri ce trebuiesc omului gospodar nici că se aflau la casa acestui om nesocotit. Și când avea trebuință de asemene ...
Ion Creangă - Scrisori către Mihai Eminescu
Ion Creangă - Scrisori către Mihai Eminescu Scrisori către Mihai Eminescu de Ion Creangă 1887-1888 Scrisoare Bădie Mihai, Ai plecat și mata din Ieși, lăsând în sufletul meu multă scârbă și amăreală. Să deie Dumnezeu să fie mai bine pe acolo, dar nu cred. Munteanul e frate cu dracul, dintr-un pol el face doi; ș-apoi dă, poate nu-s cu inima curată când grăiesc de fratele nostru că-i cu dracul, în loc să fie cu Dumnezeu. Dar, iartă și mata, căci o prietinie care ne-a legat așa de strâns nu poate să fie ruptă fără de ciudă din partea aceluia care rămâne singur. Această epistolie ți-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunății, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase… frumoase… Dar coșcogemite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început să plângă… Bădie Mihai, nu pot să uit acele nopți albe când hoinăream prin Ciric si Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ieșul nostru uitat si părăsit de toți. Și dimineața când ne întorceam la cuibar, blagosloviți de aghiazma cea fără ...
Ion Grămadă - In Abbiategrasso
Ion Grămadă - In Abbiategrasso In Abbiategrasso de Ion Grămadă Junimea literară , anul II, nr. 9, sept. 1905, apud Cartea sângelui , Suceava, ed. Mușatinii, 2002, pp. 135-145.) În seara zilei de 3 iunie 1859, se așezase batalionul nostru de vânători ardeleni nr. 23, împreună cu brigada Hartung, în Abbiategrasso, un sat mic, nu departe de Magenta. Noi, câțiva ofițeri și vreo treizeci de soldați, aveam să rămânem în ogradă la signor Vacano. Parcă-l văd și acum, cu comănacul pe-o ureche, barba stufoasă, sură și cu lulea în colțul gurii; toată vremea zâmbește fericit, poveste întâmplări din viața lui și ne tratează cu tabac de nas dintr-o tabacheră veche de mesteacăn. Și, dacă unul strănută, el îl bate prietenește pe umăr, închide șiret dintr-un ochi și ne întreabă la cine am gândit. Casa morarului era o clădire mare, veche și zidită în stil șvițerean; jos era moara, iar în rândul de sus locuia signor Vacano. În seara aceea, el ședea pe trepte, cu soția sa, signora Giulia, o femeie puțintică la trup, dar încă frumoasă la vârsta ei: să fi avut vreo patruzeci de ani. El fuma, răzimat cu un cot pe ...
Ion Heliade Rădulescu - Adio la patrie
Ion Heliade Rădulescu - Adio la patrie Adio la patrie de Ion Heliade Rădulescu Te las, patrie, soție, Ah! și dorul v-a-mpilat, Jugul greu v-a-ngenuncheat, Viață-amară, moarte vie! Te las, patrie,-n lamente Și-n catene fiii tăi; Râd și danță toți cei răi La suspinele-ți ardente. Pruncul țipă, mama plânge, Tata geme greu sub fier, Junii nalță pumni la cer, Și tiranii-s beți de sânge. Rusul bate, neamțu-ntinde, Veneticul blestemat, Lor ce naibei s-a-nchinat, Țară, fată, toate-și vinde. Te las, patrie,-n sclavie; Și-n pământ și loc străin Nu m-așteaptă decât chin, Viață-amară, moarte vie. Voi vedea munte și vale, Fetișoare, ochi frumoși, Gesturi, datini, juni voioși, Dar nimic ca ale tale. Râuri, mare, vânturi, stele, Toate-s surde l-al meu chin; Nu ești, Oltule, străin: Spune tu de ale mele. D-oi vedea și lumea-ntreagă, Spune că nu sunt ai mei; D-oi vedea eroi și zei, Nu e România dragă. Te las, dulce Românie, Dar, d-a vrea și Dumnezeu, A veni și rândul meu Să mor, să trăiești tu vie. ...
Ion Heliade Rădulescu - Calul, vulpea, lupul
Ion Heliade Rădulescu - Calul, vulpea, lupul Calul, vulpea, lupul de Ion Heliade Rădulescu O vulpe copilandră ce-abia se apucase De-aceea ce-nvățase, Să calce-n urma mă-sii, în pungă fără bani, Să cumpere la gâște, găini, cocoși, curcani... Porni din vizunie, Prin crâng se tot coti, Ieși într-o câmpie -- Ș-odată se opri. Un cal slobod aicea păștea în voie bună; A vântului suflare prin coamă-i se juca, Și falnic peste câmpuri în preajmă-i căuta, De latele-i copite pământul se detună. Dar biata speculantă cal încă nu văzuse; * Se uită, îl măsoară, Și ochii-n cap îi joacă Și dinții-n gură-i toacă... Se-ntoarce, se strecoară, Prin tufe o tulește și-n clip-acasă fuse. Aleargă la cumătrul, nea lupul, și-l găsește: "Nea lupe, cumetrașe, dă tare, te gătește, Vin', vino după mine, ici, uite, la un loc, Să vezi un... ăla mare, un frunteș dobitoc. Aoleo, dragă cumetre! E un zdravăn chilipir, D-aci poți, zău, să te umfli Și în burtă, și-n chimir." Iar lupul îi rânjaște (căci astfel el zâmbește) Și-ncepe să-i vorbească: "Cu mine cin' s-a pus ...
Ion Heliade Rădulescu - Corbul și vulpea
... are D-ici, de colo o-ndreptă Sub copac, și-n sus cătă: "Jupâne corb, plecăciune! O, Doamne, ce frumusețe! Ce pasăre, ce minune, Ce drag de pene mărețe!... Dar n-are glas; ce păcat!" Corbul, îngâmfat în sine, Nicidecum nu-i veni bine Ca vulpea să-l socotească De mut ...