Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CÂND
Rezultatele 481 - 490 din aproximativ 2514 pentru CÂND.
Titu Maiorescu - Eminescu și poeziile lui
... în accepțiunea materială a cuvântului, a avut el totdeauna. Grijile existenței nu l-au cuprins niciodată în vremea puterii lui intelectuale; când nu câștiga singur, îl susținea tatăl său și-l ajutau amicii. Iar recunoașterile publice le-a desprețuit totdeauna. Vreun premiu academic pentru poeziile ... L-am văzut și eu la curte, și l-am văzut păstrând și aici simplicitatea încântătoare ce o avea în toate raporturile sale omenești. Dar când a fost vorba să i se confere o distincție onorifică, un bene-merenti sau nu știu ce altă decorație, el s-a ... Seninătatea abstractă, iacă nota lui caracteristică în melancolie, ca și în veselie. Și, lucru interesant de observat, chiar forma nebuniei lui era o veselie exultantă. Când venea în mijlocul nostru cu naivitatea sa ca de copil, care îi câștigase de mult inima tuturor, și ne aducea ultima poezie ce o făcuse ...
Vasili Andreievici Jukovski - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... cetate, Scaunul crăiei, Ce umbrea subt dânsa râu limpede foarte. Împrejur, pe dâmburi, Codrii s-îndesa, Florile pe țărmuri În luciul apei viu se revărsa. Când gonea din munte Decebal, eroul, cu câini îndrăzneți, Pe urși, vieri și ciute, Pe domnii pădurii, pe cerbii măreți, De-al cornului țipăt Codrul răsuna ... mersese vestea și prin alte țări, Și prea mulți cercase Tineri să o ceie, și de neam boieri; Dar mândrul ei tată De dânșii râdea... Când cu a lui fată Armin cântărețul pe-ascuns se vedea; Prea frumos la față, Chiar ca și o roză, acel tânăr om Cânta ... nici fecior de domn. Minvana uitase Al său neam înalt, Căci s-înamorase, Ea, neprihănită, de prostul amat... Deci pe-a nopții frunte, Când discul de aur al lunii plutea Ș-a lacului unde Dulcele ei raze tremurând clătea, De pe deal cetatea, Pe mal copaci deși ... nu-i...â€� Și de chinuri grele Căzu ca o moartă pe udul pământ, Și suspin cu jale În coardele arfei răsună în vânt; Iar când se treziră Din leșinul greu Ziua se iviră Și tăcură toate împrejurul său. De-atuncea mâhnită Ea numai cât noaptea sub stejar ședea, Lângă arfa ...
Alecu Russo - Amintiri (Russo)
... ale copilăriei două s-au tipărit în inima mea, verzi și vioaie, crescând iarăși, an câte an, ca mlădițele copacilor; primăvara mi le aduce, pe când dă frunza, pe când fluturii încep a se juca, când trandafirii îmbobociți se deschid, când soarele încă dezmiardă și nu arde, când de pe porumbei pică ninsoarea, mirositoare. Una din ele, zâmbind în cerul trecutului, cine nu o știe? cine nu a avut optsprezece ani ... și nu purtau numele nănașilor lor. Cântecul zice: S-a aflat la Movilău, De Codreanul cela rău!... Părul din mijlocul satului era odinioară: când divanul unde sfătuia satul, când locul unde poposea vionicelul străin, până a nu-și găsi gazdă, când locul jocurilor ale băieților, când spitalul unde zăceau bolnavii nevindecați, părăsiți în sărăcia lor de toți și de neamuri! Balada lui Donciu spune: Sub cel păr mare din sat, Zace ... sa, drăguța, Nici l-a uitat, nici lăsat, Nouă ani că l-a cătat, Pernele că i-a mutat, Când la umbră, când la soare, Când la cap, când la picioare, ...
Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul II
... a dat îndemn și ghes și-acum dă necontenit avânt prințului să-mi facă această divină lectură. Eu o ascult cu religiozitate, dar din când în când casc, sau îl întrerup cu vreo amintire, care n-are nici în clin, nici în mânecă nici cu sensul frazelor citite, nici cu reflecțiile sau ... moment, la comandă" (imaginile acelea de bună seamă) și ca atare "lași gândul liniștit în lipsă-mi, pentru a scoate din el, numai când mă ai în față, ca un prestidigitator dintr-o cutie miraculoasă". Astfel, donna Alba ajungea la curioasa preferință să-și știe amantul mai încet la ... săli de teatru, ori chiar saloane - ah, donna Alba era stăpânită total de pasiunea mea pentru obscur și tainic, Doamne! cum mă va privi ea când îi voi pune în mână comoara trecutului ei! - a făcut-o să-l caute și mai în adânc, mai ales în complicitatea acestui ... faptul pe care-l plănuisem, furtul pe care trebuia să-l săvârșesc și care-mi da de acum delicioase emoții, se amână de la sine. Când întreaga cutie va fi terminată și când ...
... pricep adevărul acestui proverb rusesc. Aga e deștept și cu inima și cu mintea. De-ați fi văzut Dumneavoastră ce plăcută expresie priimea fața lui, când vizita vreo damă frumușică și o întreba: "Ce mai faci, cuconiță?" sau cu câtă delicatețe răspundea la asemenea salutații: "Sănătos!". Cu silaba din urmă el ... ce are mai neimitat, aceasta e atunce, când, arătându-vă tablaua cu dulceți și apă, vă zice: "Poftim, mă rog!" O asemene armonie eu de când sunt nu am văzut. Aceste două cuvinte încă până astăzi îmi răsună la auz pline de dulceață și de farmec. Cu toate că aga nu ... pe logofeții mari, nici pe hatmanul divanului, nici pe marii vornici. Locul lui e până întratâta de însemnător, încât dacă soarta m-ar fi întrebat când m-am născut, ce doresc eu să fiu pe pământ, îi ziceam: nimic altă decât agă de București! Aga are până la una mie de ... în zi se făcea mai tăcut și mai serios; în așa stare nu l-a văzut nime în curs de zece ani de când el ocârmuiește Bucureștii. Oare ce e pricina unei așa prefaceri? Iată întâmplarea: În acea vreme s-a ivit în Valahia hoțul Tunsul, care ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Apus de soare
... Și-a zis Gherman lui Oană: Amin!... Ș-au pierit ei cu toți ai lor... IRINA: Sunt douăzeci și șapte de ani încheiați de când pieri floarea Moldovei la Războieni. Trosnea cetatea ridicată-n pripă de slăvitul nostru voievod... Flăcările se-nălțau până la cer... Și el țipa: Nu vă ... și Moldovei i-e bine! ILEANA: Va trăi cât Matusalem, știu eu... DOMNICA: Și eu... LISANDRA: Și eu... JOIȚA: Și eu... HERA: E înzăoat! NEAGA: Când s-a născut, l-a scăldat în sânge de șerpoaică... IRINA: Și de vultur... Să se strecoare și să se înalțe ... dreaptă cu mânerul cruce. La câțiva pași, câțiva curteni și aprozi în haine împodobite. ȘTEFAN: Ce e tăcerea aceasta, fetelor? Parcă sunteți pui de găină când trece uleiul... Parcă sunteți un stol de vrăbii încremenite în stuhăraia din iazuri când aude chiotul... Parcă sunteți niște flori de luncă când n-adie vântul... Smerite? Mie nu-mi plac oamenii smeriți... Veniți să vă blagoslovesc. (Fetele se apropie sfioase.) Împrejurul meu... așa... așa... ca ierburile crude ... bătrânul turn al Sucevei... Da... da... sărută mai bine, nu te sfii, Ilinco... mai bine, fata pârcălabului Dajbog... Da... da... pe rând... Ileană, erai mică ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fata moșului
... căscă, din căscat în căscat, până-l trecură lacrimile. Și-i căzu capul pe spate și începu să horcănească parcă n-ar fi dormit de când lumea. Și tot așa gonind goană de voinic la vreme de bătrânețe, nemaițiind socoteala zilelor ș-a săptămânilor, sosi la un deal nalt ... codește gura călătorilor și pleacă toți bombănind: "Mai bine am fi băut dintr-o mocirlă, zvânta-ți-ar Dumnezeu apele tale amare și spurcate!" Abia când i se mai ținea viața într-un fir de păr, ajunse unchiașul la poarta de argint a Sfintei Vineri. Și cum se apropie ... de ce întâlnise în drum. Și Sfânta Vineri îi răspunse ce se cuvenea fiecăruia. Moșul, nemaiputând de bucurie, întoarse Murga și o luă spre casă. Când zări fântâna, fântâna, de departe, îl întrebă: — Moșule, da' de mine ce-a zis? — Că până nu ți-i scoate comoara ... legi în vecii vecilor. — Taică moșule, pune mâna pe cazma și îndură-te de mine. Moșul, cioc-boc, până dădu de buzele cazanului. Și când îl scoase de-o șchioapă, părul înflori. Când ...
Duiliu Zamfirescu - Fiica haosului
... vecinice: A tot ce-a fost, am fost izvor Și-oi fi a tot ce-o fi să fie. Pământul, când s-a rupt din soare, În învârtirea lui prin haos M-a prins în el ca-n închisoare Și m-a ... mai sus Și se sculă: “Mă voi supune. Adună-ți părul de pe umeri, Resfiră firele lui moi, Și numără cât poți să numeri: Când vei sfârși, voi fi-napoi.â€� Și astfel tânărul zicând, Porni din nou pe lungul drum. Se întorcea din când în când, O mai zărea acum și-acum, Până ce ochiului deschis Pieriră liniile firii, Cum pier ființele din vis În haosul neamintirii. Iar ea, cu sufletul ... de ce-a fost înainte. Mergea cu gândul încordat În scăpărarea de lumine, Pe care ochiul speriat, Le scânteia el, de la sine. Când da-n urcuș cărarea grea, Fugea petrișul de pe prund; De cobora, i se părea Că valea nu mai are fund. Cădea, și se scula ... O stea! o rază! cât de mică! S-o vadă numai că lucește!... Era voinic și făr’ de frică Dar... se simțea că-nnebunește. * Și
... zarzavagiii trec cu căruțele spre piață. Cei doi artiști au băut tocmai cât le trebuia să fie veseli la culme. Funcționarul însă e topit. Din când în când mai suge din cea din urmă halbă câte o înghițitură și strigă scurt, cu ochii întorși spre tavan: — Demisia! Demisia! Mincu șoptește, râzând, lui ... demisie... îmi dau demisia... Șerbescu îl ia cu binișorul: — Ia lasă, prietene, n-o să ți-o dai azi doar... mai târziu... la vară... când or veni trupele de teatru. Știucă se înfurie: — Acum... chiar astăzi... îmi dau azi demisia! Plătește, ia hârtia și timbrul și iese iar în ... ba am să-l rog să te și înainteze, puiule, zău am să-l rog. Haide, Știucă dragă, hai acasă... Sunt aproape 9 ceasuri de când îl dăscălesc; artiștii cad de oboseală. În sfârșit, cu mare greutate, îl iau, îl urcă într-o trăsură și, după ce îl întreabă unde stă ... mâie... În odăița sărăcăcioasă și umedă, c-un ochi de geam cât palma, îl dezbracă amândoi, ca pe-un copil, și-l pun în pat. Când ...
Emil Gârleanu - Sineturile conului Gheorghieș
... dinafară răzbate, uneori, în chiuituri puternice, prin hogeag. Crengile desfrunzite ale copacilor de lângă ferestre bat cu neastâmpăr în geamuri. Perdeaua de creton portocaliu tresaltă, când mai tare, când mai încet, după cum vântul pătrunde, mai blând sau mai furios, pe crăpătura de sus, dintre cercevele, uitată, se vede, neastupată, de către cucoana Ruxanda ... urechi și luă iarăși pe brațe bisacteaua cu sineturi. Conul Gheorghieș Hrașcu e un om mărunțel, din fundul divanului mai nu se zărește; poartă ochelari, când își citește sineturile, altceva nu citește dumnealui; e albit cu totul; numai pe tâmpla dreaptă, o șuviță de păr stăruie să rămâie tot neagră. Conul ... le citea cu glas tare coanei Ruxandei, care le învățase pe dinafară, ocăra cât ținea sinetul în mână, pe cel care nu-i plătise, iar când le punea la loc, în scrin, era împăcat cu toți. Furtuna nu mai înceta; conul Gheorghieș arunca din când în când priviri spre geamuri. Apoi se înfundă mai bine în colțul divanului, își potrivi ochelarii, duse un sinet în dreptul ochilor, ținându-l departe, și citi ... aruncă sinetul, își scoase ochelarii și se răsti la coana Ruxanda: — Aista-i al dumitale. Dumneata m-ai făcut să-i dau Chirulesei bani, ...
George Bariț - Inimile mulțămitoare
... vă petreceți dumniavoastră, eu voi lucra altceva. IULIE (aruncă pila) : Ba știi cum, bătrânule bune? Să ne povestești ceva din bătăliile făcute cu taicăl nostru, când erai la armie. DION[ISIE]: Hm!... hm!... Când eram la armie, atunci trăiam noi zile frumoase! Când ploua preste noi gloanțe de tun și mulți dintre tovarășii noștri viteji mușca țărâna... iar alții, cu capete sângerate sau cu mădularele tăiate cădea supt ... apucat. Atunci calul domnului maior căpătă două gloanțe deodată, în piept, și să răsturnă la pământ. Mai mulți vrășmași să aruncară asupră-i, în minutul când vrea să să ridice de supt trupul calului. Eu mă repezii cu sângiosul meu parip în mijlocul lor, tăind cu sabia în toate părțile, încât ... DION[ISIE]: Cea mai mare jale pentru mine este cum că prin aceea m-am făcut nedestoinic pentru slujba militărească. Am plâns ca un prunc când m-am despărțit de tovarășii din scadronul meu. Dar domnul maior a știut să verse balsam în rana mea. «Dionisie, corporale viteaz ... în soțietate? Vezi bine, eu îmi hotăresc a păzi cumpătul, dar tovarășii... tovarășii... soțieÂtatea!... Oh, aceasta fu pricina și în zilele trecute, ...