Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTICĂ
Rezultatele 4671 - 4680 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTICĂ.
Alexandru Macedonski - Când toate trec și-mbătrânesc
Alexandru Macedonski - Când toate trec şi-mbătrânesc Când toate trec și-mbătrânesc de Alexandru Macedonski O! poezie, pe când toate în lume trec și-mbătrânesc, Când nu mai sunt nici eu băiatul cu inimă nevinovată, Când zilele copilăriei sunt o ghirlandă scuturată, În mine iar te regăsesc, O! Poezie, Te regăsesc și tot aceeași: cu tinerețe coronată; Tot călătoare printre stele, sau din nălțimea înstelată Tot coborând și printre oameni și rencepând să răscolești, O! Poezie, Tu singură nu-
Alexandru Macedonski - Te înțeleg, o! Țepeș...
Alexandru Macedonski - Te înţeleg, o! Ţepeş... Te înțeleg, o! Țepeș... de Alexandru Macedonski Te înțeleg, o! Țepeș-vodă, Țepeș-vodă mare domn, Ș-aș voi să te văd astăzi Deșteptându-te din somn! Simt în mine câteodată O mânie ca ș-a ta, Și de-ar fi ca să-ți iau locul, Țepeș, eu te-aș imita! Visurile tale sumbre Pentru mine nu sunt noi... Țepeș, Țepeș, lasă-ți groapa, Să mai vii și printre
Alexandru Vlahuță - În mănăstire
Alexandru Vlahuţă - În mănăstire În mănăstire de Alexandru Vlahuță Informații despre această ediție Această lucrare este incompletă. Ne puteți ajuta adăugând completările necesare. Vezi și modificarea textelor , manualul de stil , paginile de ajutor . I Încet răsunetul de clopot Se risipește tremurînd, Și numai apele în ropot S'aud din munte scoborînd: Iar umbrele de brazi, lungite, Spre vecina mînăstire curg — Păduri și văi, pe nesimțite, Se 'neacă 'n vînătul amurg. Sub muta stelelor domnie, Cu zgomot porțile se 'nchid Ce trece-așa ca o stafie Încetișor pe lîngă zid?... De după dealuri depărtate, De-asupra codrilor pustii, Se 'nalță luna și străbate În adormitele chilii. Puterea nopții se așază Ca un zăbranic pe pămînt — Un singur suflet stă de pază În tot acest repaos sfînt... Măicuță, nopțile de vară, Sînt înfiorător de dulci... Încremeniși privind afară, — Pe cine-astepți de nu te culci? Tu ești fecioara înțeleaptă, Ce candela 'și-a pregătit, Și strajă neclintit'așteaptă Sosirea mirelui iubit... Dar ochii, ca nealtădată, Îți ard, bolnav strălucitori, De patimi surde ce te 'mbată, De 'nchipuiri ce'ți dau fiori. Dorinți necunoscute încă, Și ne 'nțelese te cuprind, Cînd în muțenia adîncă Zărești o umbră ' ...
Alexandru Vlahuță - Ah! Cântă-mi mereu
Alexandru Vlahuţă - Ah! Cântă-mi mereu Ah! Cântă-mi mereu de Alexandru Vlahuță D-șoarei M. G. Menită din leagăn de blânda-ți ursită, Menită să cânți, În ceruri, cu gândul copilă iubită, În ceruri te-avânți. Și multe din lumea în veci stătătoare, Și multe răpești, Mistere frumoase și fărmecătoare, Mistere cerești. Și vii de la îngeri cu taine sfințite, Și vii pe pământ, Și spui lumei noastre de lumi infinite, Și spui al tău cânt. Ș-ascultă pământul cuprins de uimire, Ș-ascultă cu dor, Șoptindu-i de îngeri, de cer, nemurire, Șoptindu-i ușor. Dar cerul se simte prădat de-a ta minte, Dar ceru-i mâhnit, Căci tu ai spus lumii a lui taine sfinte, Căci tu l-ai smerit. Pământul te-adoră răpit de-admirare, Pământ sum și eu. Ah! cântă-mi. Îmi place cereasca-ți cântare; Ah! cântă-mi
Alexandru Vlahuță - Cu-a ta mînă...
Alexandru Vlahuţă - Cu-a ta mînă... Cu-a ta mînă... de Alexandru Vlahuță Publicată în Convorbiri literare , an XIV, nr. 5, 1 august 1880 Cu-a ta mînă, înger dulce, Cînd eram mîhnit, străin, Șters-ai ochii mei de lacrimi, Stins-ai greul meu suspin. Să ai parte-n veci de bine, Tu l-al cărei dulce sîn Am uitat amara-mi soartă, Am uitat că sunt
Alexandru Vlahuță - Din trecut (Vlahuță)
Alexandru Vlahuţă - Din trecut (Vlahuţă) Din trecut de Alexandru Vlahuță Publicată în Convorbiri literare , an XVIII, nr. 1, aprilie 1884 Acum, cînd nu ne mai iubim, Vino cu mine-n țintirim, Acolo unde, îngropate, Zac, coperite de uitare, Atîtea visuri înghețate De vreme și de nepăsare. Căința-nlătură-ți, și vină: Nici eu, nici tu nu ești de vină. Ce de mai cruci stau pe cărare !... Aicea-i prima sărutare: Luna, privind cu drag a noastră Primăvăratică iubire, Sclipea în lumea ei albastră; Iar noi plîngeam de fericire, Și lăcrămile de pe față Ni le sorbeam, cuprinși în brațe. Dincoace-un dor — sigur îl știi: E dorul celor doi copii De-a merge-alături pe cărarea Vieții lor, de visuri plină, C-un singur gînd, ca-ngemănarea A două raze de lumină. Copiii sunt — noi amîndoi... Ce-au dorit ei !... Ce suntem noi ! Dar colea,-n mai adînc mormînt, E primul nostru jurămînt. Tu-mi stai pe brațe visătoare, Eu ochii dulci ți-i sărutam, Și șoapta necuvîntătoare A inimii ne-o ascultam... O, sfîntă, veșnică iubire, Cine-ți mai știe azi de știre ! Alături, în adîncă pace, Somnul ...
Alexandru Vlahuță - Dorul (Vlahuță)
Alexandru Vlahuţă - Dorul (Vlahuţă) Dorul de Alexandru Vlahuță Publicată în Convorbiri literare , an XIV, nr. 5, 1 august 1880 Îmi arde inima de dor Și plîng cumplitu-mi chin, Ah ! n-am aripi, aș vrea să zbor La dulcele tău sîn ! Căci simt că mor în ăst pustiu Urît și-ngrozitor, Unde nimic n-aud, nu știu De tine, scump odor. De multe ori noaptea-n tăcere, Pătruns de chinuri grele, Mă uit în sus, cer mîngîiere La lună și la stele; Dar ele tac și zbor ușor Pe cîmpul azuriu; Iar eu suspin și plîng de dor În tristul meu
Alexandru Vlahuță - Iulia Hasdeu (Vlahuță)
Alexandru Vlahuţă - Iulia Hasdeu (Vlahuţă) Iulia Hasdeu de Alexandru Vlahuță Pe catafalc întinsă, de flori împresurată, Stă albă și frumoasă. La cap îi ard făclii. În jurul ei s-adună mulțimea-nfiorată, Ce-n plâns fără de lacrimi durerea și-o arată, Căci gurile sunt multe și mințile-s pustii. Ea doarme, și pe chipu-i de sfântă luminează Misteriosul zâmbet al liniștii de veci. Pe lustrul frunții joacă a geniului rază, Și-n maiestatea morții ea pare că visează, La piept ținându-și crucea sub degetele-i reci. Așa o iau pe brațe în haina-i de mireasă, Și-n cântece de preoți o culcă în sicriu. Cu tălpile-nainte încet o scot din casă. Plângând, ai săi o cheamă. În urma ei se lasă Pe toate-nghețul morții muțenie, pustiu. Cu ochii plini de lacrimi, duiosul ei părinte Pe migălite rânduri stă nopți întregi plecat: Sunt gândurile moartei, sunt urmele ei sfinte... Ș-acum el înțelege: Să poarte-atâta minte Un cap așa de tânăr, a fost de
Alexandru Vlahuță - La statua lui Ioan Eliade Rădulescu
Alexandru Vlahuţă - La statua lui Ioan Eliade Rădulescu La statua lui Ioan Eliade Rădulescu de Alexandru Vlahuță Codru-i mort. Copacii cu ramuri putrede și înnegrite Se-ncovoaie; și pe șirul de schelete-nțepenite, Ca pe niște coarde-ntinse, trist arcuș vântul ce bate Cântă epopeea morții, jalea crăngilor uscate. Gâzii cu ochi plini de focul poftelor nemistuite Lung se uită la aceste adăposturi năruite Și rânjesc... Ah, unde-i rodul și frunzișul tău umbros, Crăngile cu freamăt dulce, paserea cu cânt duios, Unde sunt? Odinioară sub stejarii tăi măreți Găzduiai și dedeai umbră obosiților drumeți. Astăzi fiarele și moartea stăpânesc cuprinsul tău. Vânt cumplit de pustiire a trecut ca un duh rău Și te-ai stins. Al putrejunei vierme roase-a tale ramuri, Sub care prielnic dat-ai adăpost atâtor neamuri!... Totul îi azi din rădăcină până-n vârf, din miez în coajă Putregai... Ba nu! Deodată se ridică ca prin vrajă Dintr-un colț obscur de codru, de sub vreascuri, un vlăstar, Ce văzând cu ochii crește, crește... iată-l nalt stejar... Ridicându-și a lui ramuri sus, deasupra codrului. Și un glas atunci puternic s-auzi din vârful lui Răsunând: ...
Alexandru Vlahuță - Melancolie (Vlahuță)
Alexandru Vlahuţă - Melancolie (Vlahuţă) Melancolie de Alexandru Vlahuță Publicată în Epoca ilustrată , an I, 1 ianuarie 1886 Întristătoare povești, nespus de iubite-ntr-o vreme, Nu mai cercați a-mi vorbi de zînele voastre cu steme. Mîndre palate, viteji, și cai ce mănîncă jăratic, Stînsu-s-au toate de veci ! Copilul de-atunci, nebunatic, Nici nu mai cred c-am fost eu, atît mi se par de străine Sfintele mele-amintiri, și-n lumile voastre senine, Glasuri atîta de de dulci zadarnic mai vin să mă cheme, Întristătoare povești, nespus de iubite-ntr-o vreme. Bietele gînduri și-au ars aripele-n para durerii; Grele îmi par, ca de plumb, în vîlva atîtor mizerii. Un întuneric adînc, ș-un frig ca de moarte m-apucă: Caldă lumină, te-ai stins, pierdutu-te-am, sfîntă nălucă, Ce-atît de mult te-adoram, încît m-așteptam cîteodată Ca din povești să te rupi, și-n brațe să-mi cazi întrupată. Ce fericiți am fi fost ! Azi toate rămas-au puzderii, Bietele gînduri și-au ars aripele-n para durerii ! Silă de ziua de azi, și teamă de ziua de mîne, Asta e tot ce mai simt. Dulci visuri — ...
Alexandru Vlahuță - Partea cea mai bună...
Alexandru Vlahuţă - Partea cea mai bună... Partea cea mai bună... de Alexandru Vlahuță Sămănătorul, an I, nr 7, 13 ianuarie 1902 Stând la geam c-o floare-n mână, Cată-ntrebător spre mine: „Nu-i așa că-mi șade bine Și c-ai vrea să-ți fiu stăpână?â€� Eu pricep, îmi plec privirea Cu sfială prefăcută: „Cuvântarea ta cea mută Mă învață ce-i iubireaâ€� Ea la gură-și duce floarea, Și-nchizând din ochi, suspină: Doar o clipă de lumină – S-a plecat Ispititoarea. Ca un cântec îmi răsună Din departe amintirea ... Și atât ne-a fost iubirea. Poate-i partea cea mai