Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PE NOI

 Rezultatele 461 - 470 din aproximativ 982 pentru PE NOI.

Nicolae Filimon - Despre teatrul italian (2)

... artiști buni, iar nu nulități muzicale, precum am arătat noi, în loc să se silească cel puțin a demonstra că n-au silit pe abonați a plăti banii abonamentului pe șase luni înainte etc., dumnealui, prin pană străină și fără nume, ne turnă un răspuns ce seamănă ieșit din fabrica celebrului Robert Macaire . Printr-acest ... nu sînt buni; se vede însă că a fost scris în cartea ursitelor să cază celebrul scriitor în eroarea de care ne acuză pe noi fără dreptate. Mîndru că a pledat cauza clientului său mai bine decît Cicerone, celebrul scriitor vine din nou a ne insulta, zicînd că „daca am fi avut o idee mai exactă de subvenția ce priimesc teatrele cele mari precum Scala ... aprinderea sa cea mare, calcă în picioare toate regulele artei dramatice și ajunge la o declamațiune spasmodică. Înțelegem foarte bine pasiunele teatrale, știm că amorul pe scenă cată să fie esprimat cu culori mai forte, dar gentila noastră primadonă a trecut chiar peste limitele esagerării și a ajuns ... ...

 

Ion Luca Caragiale - Notițe risipite

... ndemână. A! dar nu! mușteriul este cu atât mai exigent și mai caprițios cu cât e mai puțin deprins la gustul lucrului. Întrebați pe orice biet lipscan: o să vă spună daca pe cea mai pretențioasă aristocrată bătrână n-o împacă mai ușor decât pe o tânără mahalagioaică ageamie. Acesta este rolul teribil al mușteriului mic: să torturezepe micul debitant... Și să vezi critică de amănunte! atât mai multă autoritate ... artiști de la noi cari ar câștiga mult în stima mea dacă ar semna o asemenea operă." În multe rânduri scăpasem astfel. Dormeam acum liniștit pe formula mea, pe care o credeam suficientă, când, într-o zi, dama îmi prezintă ultima ei operă: un cuib de rândurici sub o strașină, în momentul când părinții ... intenția întreagă acoperită, pentru că el vrea să-și comunice toată gândirea și simțirea. Într-un cuvânt, artistul vrea să comunice tot și obține puțin, pe când amatorul vede că obține mai mult decât voia. Amatorul lucrează prin inteligență; artistul — prin apucătură. Pe artist îl stăpânește apucătura, amatorul își stăpânește priceperea. În fine, artistul este un om fără voință, adică un om incomplet, ...

 

Mihai Eminescu - Cezara

... o cordea prin o nemărginire de lanuri verzi care se pierdeau în depărtarea orizontului, în dreptul ei marea, a cărei suprafață era ruptă pe ici pe colea de câte-un colț de stâncă ce ieșea de sub apă. De-a lungul zidurilor împrejmuitoare mergeau cărărușe pe coasta dealului, curmate în cursul lor de mușunoaie de cârtițe. Pe una din cărări vedem un călugăr bătrân mergând spre poarta mănăstirei, cu mâinile unite după spate. Rasa i-e de șiac, e-ncins cu găitan ... în grădină jos la iarba moale, crescută-n umbra virgină a copacilor, la portocale ce luceau prin frunze, apoi luă creionul și desemnă pe perete o portocală. Luă un papuc, îl puse pe masă și se uită la el, apoi deschise-o carte bisericeasă și pe-un colț de pagină zugrăvi papucul. Și ce profanație a cărților bisericești! Toate marginile erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comedianți... în ... loc vin bun, știi colea, phiu! om juca cărți cu alți frățiori, om fuma din lulele lungi cât ziua de azi și ne-om uita pe ferești la duduci! Se-nțelege că fără... — Se-nțelege. — Mă mir cine dracul te-a călugărit ...

 

Panait Cerna - Din depărtare

... Panait Cerna - Din depărtare Din depărtare de Panait Cerna Nu ți-am vorbit vreodată, și pe ferești deschise Nu ți-am trimis buchete, stăpâna mea din vise, Ci numai de departe te-am urmărit adese, Iluminat de gânduri nespuse, ne-nțelese ... nu pot... Și-atât mă simt de singur, că mă-nfior, de teamă, Și ochii mei, din umbră, lumina ta o cheamă... Atunci, m-abat pe drumuri de sufletul tău pline, Și sufletul meu prinde din nou să se-nsenine, De cum te-arăți privirii setoase, de departe, Strălucitoare, pură, ca mugurii de marte... Dar azi, îmi ești departe – Te fură ... ele – și cum moare... E flacăra ce-n taină ființa-mi pustiește, Dar în vrăjitu-mi suflet nu moare, ci tot crește... O creangă pe cărare, s-apleacă somnoroasă; Izvoarele stau mute, iar Noaptea – o crăiasă Pălește aiurită, ca visurile mele, Mișcând, la pasul vremii, hlamida ei de stele ... spre țărmurile-acele, De parcă se-nfrățește cu dorurile mele... Ea-ți aduce o solie de plâns și de noroc; Tot sufletu-mi se pierde pe

 

Paul Zarifopol - Literatura politică a lui Caragiale

... intenția de a scoate o foaie săptămânală în sensul broșurii 1907, cu încrederea că, acum, scrisul său, dezvelind ticăloșia politicienilor, îi impresionează mult pe aceștia, în zăpăceala în care se găsesc; și adaugă, despre Constituția de atunci, că e pe moarte și că va mai dura poate cât va trăi regele Carol, sau poate el însuși, om cuminte, o va schimba. Cum toți prietenii săi ... însemnați publiciști români. Ea dă o imagine nefardată a stării de lucruri din România, care a provocat grozavele mișcări țărănești. Dacă pe unelocuri autorul, în critica sa, trece marginea, trebuie să înțelegem că durerea e aceea care pune în gura patriotului acele cuvinte aspre. Articolul se întinde ... și broșurii din 1907 le urmează cronologic de aproape, dar nu prea de aproape în spirit, discursurile și toasturile din campania conservator-democrată. Mecanismul oligarhiei, pe care-l demontase cu frumoasă vervă articolul din Die Zeit și broșura, se remonta acum avantajos. Takismul venise să-l îmbogățească. Universul de la 1 ... călătorie conservator-democrată, Caragiale mi-a spus: Mă, știu c-am avut de ce râde! Și această formulă rezumativă a revenit ...

 

Dimitrie Anghel - O amintire despre Verdi

... le îngăduie să intre, fiind vii încă, în Panteonul nemurirei. Gloria are capriciile ei și cheamă, făgăduitoare ca o femeie, surîde vicleană, momește și pierde pe cei mai mulți, pe cei ce n-au fost destul de stăruitori și n-au știut să prindă ceasul potrivit ca să și-o însușească. Ea aprinde însă licăriri ... rînd nășteau, porunci aspre pentru potolirea tumultului trecură peste mulțime, dar neastîmpărata gloată își urma murmurul, fiecare trăindu-și dinainte clipa fericită cînd vor vedea pe bătrînul mag, ce i-a învățat într-adevăr să cînte și le-a pus de atîtea ori lacrimi de duioșie în ... omăt în care ochii luceau negri ca două bucăți de cărbune, a trecut la cîțiva pași de mine. Luminele acelea licăritoare și nenumărate, pe cari le înviora ori le stingea vîntul, erau o retragere cu torțe sui-generis, improvizată din chibrituri de ceară, din chibriturile acelea pe cari vînzătorii ambulanți le vînd la toate colțurile străzilor, îmbiindu-te cu glasul lor sonor : Cento cerini un soldo. Era dar o manifestație a ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Somnul lui Corbea

... poștă, l-otrăvesc bureții, Mucegai de veacuri spânzură pereții, Și-năuntru doarme Corbea somn de vrajă, Duhuri necurate lângă el țin strajă. Doarme uriașul, răsturnat pe spate, Ferecat în lanțuri pline de lăcate, Barba-l învelește ca un strat de iarbă, Viperi și șopârle i-au clocit în barbă... Și-nchisoarea ... s-ar întinde, Două țări alături ar putea cuprinde... Însă Corbea doarme... Pân' să se deștepte, Mult amar de vreme trebuie s-aștepte! Doar abia pe geană de-l atinge-o rază. Doamne, lume nouă, cum îngheți de groază! Doar prin somn de-și mișcă trupul într-o parte, Lanțurile-i ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Odinioară

... Mergea bine de la Dumnezeu. Unde își punea creștinul vatra, se prindea pe tălpoaie neclintite. Casele văruite se afundau în grădini cu rogodele, veselia copiilor. Pe-alocurea viile se mlădiau, încărcate cu ciorchini, pe aracii plecați de greutatea rodului. Țăranii cu dare de mână se îndesau să-și găsească loc între grânari. Era o fierbere de muncă, o dragoste ... hățuri, cu biciul pe după gât, le răspundea cu rânduială, să nu lase pe nici una mâhnită. — Nea Mitrane, ai întâlnit, p-ale drumuri, pe alde dumnealui? (Și "dumnealui" îi era bărbatul.) — Da, cumetriță, descarcă la Oltenița. — Nea Mitrane, ai văzut pe bâcu? (Și "bâcu" îi era tată-său.) — Da, fină, cale d-o zi, și vine, e sănătoșel, tare mare. — Nea Mitran, ne-ai ... două, până le dădea de rost, apoi toate alergau, ca un stol de vrăbii speriate, care încotro ședeau, ca să spuie veste bună și noroc pe la cei de-acasă. Chiaburii se înmulțeau. Copii rumeni și bucălați goneau cu ghiozdanele la școala din curtea bisericii, să plătească sfănțoaica pe lună dascălului Nicuță și să învețe slove noi, să citească pe felurime , să scrie pe platcă și, hei! mai târziu, să învârtească tocul pe ...

 

Nicolae Paulescu - Spitalul, Coranul, Talmudul, Kahalul și Francmasoneria

... medic îl obligă să se devoteze pen­tru cei ce suferă și, de multe ori chiar, să-și riște viața pentru a scăpa pe aceea a altora. În ce altă profesie se găsește abnegația absolută de sine, pe care medicina o impune celor ce o exercită? Este evident deci că, dintre toate profesiile, medi­cina este cea mai bine­făcătoare. Dar, - în plus ... templul sacru al medicinei. Acum înțelegeți înalta demnitate a profesiei medi­cale și respectul ce i se dă din toate părțile. „Cinstește pe medicâ€� zice Biblia,...â€� căci ai trebuință de elâ€�. II Dar, ce este un bolnav? Un bolnav este un individ în al cărui organism s ... Astfel de bolnavi, - care ar pieri dacă ar fi părăsiți, - vin la spital. În asemenea condiții se află, de pildă, un dulgher care, căzând de pe o schelă, și-a frânt o mână sau un picior, - un țăran care, lovit de pelagră, și-a pierdut mințile; - un ... la adevăratul lor scop), - indivizi care inspiră scârbă și care par a nu fi demni de nici un in­teres. Veți întâlni bunăoară

 

Alexei Mateevici - Învierea

... Alexei Mateevici - Învierea Trecut-a sâmbăta-n mâhnire, Și noua zi în cer lucește; Pe Domnul său cu tânguire L-așteaptă turma și scârbește. ,,Ca scăpărarea de lumină Eu voi veni la judecată!" A zis El, și acuma ... este mare; Ea adevărul îl prevede, Luptând cu-ntâia necrezare. Miresme strânge și aduce Ea la mormânt: într-însul — nime... S-aude: ,,Cel murit pe cruce A fost furat de jidovime!" Atunci, amarul ca să-i stingă, I se arată Iisus; Dar nu-L cunoaște și cu tângă ...

 

Mihai Eminescu - Învierea

... Mihai Eminescu - Învierea Trecut-a sâmbăta-n mâhnire, Și noua zi în cer lucește; Pe Domnul său cu tânguire L-așteaptă turma și scârbește. ,,Ca scăpărarea de lumină Eu voi veni la judecată!" A zis El, și acuma ... este mare; Ea adevărul îl prevede, Luptând cu-ntâia necrezare. Miresme strânge și aduce Ea la mormânt: într-însul — nime... S-aude: ,,Cel murit pe cruce A fost furat de jidovime!" Atunci, amarul ca să-i stingă, I se arată Iisus; Dar nu-L cunoaște și cu tângă ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>