Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MIC
Rezultatele 461 - 470 din aproximativ 1071 pentru MIC.
Enric Winterhalder - Dîmbovița
... Dîmbovița de Enric Winterhalder Informații despre această ediție Pusă pe muzică de d. profesor I. Wachmann Sus din munte curge-n vale Apă dintr-un mic izvor, Care șărpuind pîn țară Murmură încetișor : Dîmboviță, apă dulce, Cine-o bea, nu se mai duce. Vremea trece, apa curge, Numai bine ce-a ...
Friedrich Schiller - Cuvintele credinței
Friedrich Schiller - Cuvintele credinţei Eu știu trei cuvinte — și rostul li-i sfânt Trec ele din gură în gură, Nici răul, nici jalea acestui pământ Sfințenia lor nu le fură; Și cel ce în ele mai mult n-a crezut, Credința și cinstea de mult și-a vândut. Voința ni-i slobodă, — așa ne-a zidit Cel sfânt, — și în neagra robie, Și cel ce dreptatea pe lumea-a iubit Aceasta prea bine o știe. De vrei să-l urmezi — apoi fugi de păcat Și sufletul tău îl păstrează curat. Dreptatea pe lume nu-i sunet deșert, Își are ea rost în viață: Cei drepți și-n robie norocul nu-și pierd, Viața așa ne învață. Acest adevăr pentru noi îi ascuns, Dar pruncii cei mici mai demult l-au pătruns. Căci Unu îi Domnul — Preasfântă voință În toate voințele noastre, Și una-i în toate Preasfânta Ființă Mai sus de-nălțările-albastre; Pe rând trec schimbările-n vecinic lanțuh, Același rămâne în veci Sfântul Duh. Păziți trei cuvinte, și rostul lor sfânt Îl treceți din gură în gură, Căci răul și jalea acestui pământ Sfințenia ...
Garabet Ibrăileanu - Împrumutarea formei
Garabet Ibrăileanu - Împrumutarea formei Împrumutarea formei de Garabet Ibrăileanu În Originalitatea formei din numărul trecut am spus că împrumutarea formei nu e un fenomen ce ar răsturna explicația noastră în privința legăturii dintre formă și fond, dar că, dimpotrivă, această împrumutare întărește încă această explicație. Pentru a vedea aceasta, vom analiza eminescianismul și, arătând pricinile lui, vom înțelege de ce împrumutarea formei nu răstoarnă cele spuse de noi în articolul trecut. Eminescienii sunt de două feluri: cei fără talent și cei cu talent. Acei care nu-s poeți, adică simplii muritori, nu zic că nu vor fi simțind nimica, căci toți oamenii simt mai mult ori mai puțin și toți au simțământul frumosului, dar simțirea lor n-atinge gradul acela, de la care mai în sus începe a fi poet cineva. Toți simțim, dar nu toți simțim așa de tare ca să putem fi poeți. Acești poeți eminescieni, fără darul poeziei, citind pe Eminescu și găsind într-însul expresia tendințelor și simțămintelor lor, devin admiratorii marelui poet, firește. Până aicea ajungem toți. Însă unora dintre noi, muritori de rând, ne vine și nouă gustul să facem poezii, și cum Eminescu a întrupat așa ...
Garabet Ibrăileanu - Omul - o celulă a organismului numit societate
Garabet Ibrăileanu - Omul - o celulă a organismului numit societate Omul - o celulă a organismului numit societate de Garabet Ibrăileanu 1. Omul poartă centrul lumii fizice în orice punct cuprins în spațiul ocupat de trupul său; centrul lumii sentimentale și intelectuale îl poartă în conștiința sa (luând cuvântul în înțelesul său psihologic, nu moral). 2. În lume, nu vorbesc numai de artiști, sunt două feluri de oameni: oameni care apreciază, care au simpatii și antipatii, dar la care aprecierea aceasta, simpatiile și antipatiile nu devin un motiv de luptă. Ei nu luptă pentru ceea ce cred ei că e bine și nu luptă împotriva a ceea ce cred ei că e rău. Majoritatea oamenilor e așa. A trage însă concluzia că acești oameni sunt ,,impasibili", ,,impersonali", ar fi o mare greșeală și nimene, de fapt, n-o face. Dar sunt alți oameni care fac din simpatiile și antipatiile lor motive de luptă, care își fac un ideal (pe care-l urmăresc) de a stârpi ceea ce cred ei că e rău și de a ajuta la triumful binelui. Aceștia sunt oameni ,,luptători"'. 3. ,,Multe dureri-s, puține ...
Garabet Ibrăileanu - Spiritul creator
... bine decât orice cât e de complex sufletul omenesc și ce rol are inconștientul în viața sufletească. 11. Scriitorul mare place mai mult decât cel mic, pentru că, am văzut, e mai... mare. 12. Un poet, dacă nu are o calitate prin care întrece pe ceilalți, nu e poet de rasă ...
Gavril Romanovici Derjavin - Lauda lui Dumnezeu
Gavril Romanovici Derjavin - Lauda lui Dumnezeu Lauda lui Dumnezeu de Gavril Romanovici Derjavin Traducere de Constantin Stamati O! preaputernice și nemăsurate! Cel ce învii firea lumii nemărginite, Tu izvorăști secoli, vremi nenumărate, Față nevăzută, în trei fețe sânte. Spiritul, mișcarea de la tine vine, Tu început nu ai, te-ncepi de la sine, Nici că te pricepe mintea omenească, Te afli-n tot locul, plinești lucrul tău Și ai privighere nimic să lipsească, Căci tu ești stăpânul, unul Dumnezeu! Măcar să se poată omul prin ispite Să măsoare marea, să-i găsească fundul, Să numere colbul, stele și planete, Dar a ta măsură nu ajunge gândul; Omul cu-a sa minte, de-i și luminată, Ce chiar ca o rază de sus i-au fost dată, Să afle nu poate hotarele tale, Căci de îndrăznește ca să te-nțeleagă, În a ta mărire, părerile sale Se pierd ca un abur: nimic nu încheagă. Din haos lumină cu securitate, Și din noian secoli ai însemnat lumii, Căci mai înainte fu eternitate, Tot a ta ființă, o, Domnul vechimei, Pe sine cu sine te-nființezi, sânte, Singur de la sine ești, preastrălucite, Din ...
Gelu Vlaşin - 11:11 â†�â†� 10:56 11:11 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 11:43 →→ un alt metrou pentru care mi-aș fi pierdut respirația în fiecare dimineață de joi în loc de cafea un altfel de a-ți spune cum lângă umărul meu stau așezate perechi ------------ perechi sandalele tale cu vârfurile îndreptate spre cer poate într-o altă zi când vorbele mele îți vor alunga insomniile astăzi în schimb rochia ta vorbește din șifonier despre cum e să stai singur într-o încăpere prea mare fără muzică și prea mică fără tine (atenție iar se-nchid
Gelu Vlaşin - 17:23 â†�â†� 16:09 17:23 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 17:45 →→ birtul tău s-au așternut versurile precum halbele lipsite de sens bați din palme printre mici și muștar vorbele răscolesc amintiri precum hoții buzunarele sparte în piața sudului traiane spune-mi tu peste masa plină de bunătățile altora spune-mi tu cipariule în fiecare cuvânt pe care-l rostești pentru publicul tău însetat hai dați-o dracului de conveniență socială și dezbrăcați-vă umilința vizavi de piața floreasca hai dați-o naibii de pudoare și nu mai scoateți limba precum peștele pe uscat în acvariul de plumb la terasa lui bara (unde-ți pierzi toată
Gelu Vlaşin - Bandong I Bandong I de Gelu Vlașin ăla-i prea mare ăla-i rotund aia scrie de-ți sar canalizatoarele aia țoapa se crede mare patroană de bar scriitoare încă de fată stai la taifas cu tovarăși de soi scriși cu medalii fictive tapisați cu noroi de pleava crescută din gura șarpelui evei e-he-hei cât au stat nemuriții cu ochii în soare rotund e-he-hei cum s-au smuls pepenii galbeni din ograda lui pașa hassan „stai așa p'ăsta-l știu nu-i coșbuc nu-i bunicul cioranâ€� gângurește infect micul domn
... mâncare buricul însetat buricul cercelului cu care-ți pipăi carnea crudă carnea vie cu care-ți torturez buzele cu care-ți smulg sânii buricul degetului mic
Gelu Vlașin - Depresie unsprezece
Gelu Vlaşin - Depresie unsprezece Depresie unsprezece de Gelu Vlașin ziua în care două pisici gri m-au trezit dintr-un somn peste care pluteau criminal patru corbi roz și o bufniță albă cu pete gălbui mai era și o salcie ruptă de sălăuța din transbordare mică plivind buruieni crescute în mijlocul camerei tale prinț alungat prin livadă de-o furnică rebelă și-n final un dovleac uriaș două biserici din lemn și-un voal alb de mireasă-