Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru MĂ

 Rezultatele 461 - 470 din aproximativ 2131 pentru .

Ion Heliade Rădulescu - În așteptarea lui 1848. Preziua. Psalm

... fierbinte! Amar mi-e plânsul; nu-ți întoarce fața, Auzi-mi chemarea-n ziua durerii Ș-al înfrântei inimi astupat geamăt. Repede m-ajută și susține, Căci zilele-mi, iată, pier ca și fumul, Ca lemnele în foc oasele-mi secară, Pălitu-m-am și m-am uscat ca iarba ... corbului de noapte Și tuturor altor cobe nocturne; Întru veghere nopțile trecut-am Și m-asemănai păsării veghinde Ce stă nemișcată dasupra casei. Toată ziua culmau de ultrage Inemicii; și cei ce-odinioară lăudau jură acum asupră-mi. Avut-am cenușă în loc de mâncare Și-n lacrimi mi-amestecai băutura Numai la vederea mâniei tale Și la ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Calul, vulpea, lupul

... Calul, vulpea, lupul Calul, vulpea, lupul de Ion Heliade Rădulescu O vulpe copilandră ce-abia se apucase De-aceea ce-nvățase, Să calce-n urma -sii, în pungă fără bani, Să cumpere la gâște, găini, cocoși, curcani... Porni din vizunie, Prin crâng se tot coti, Ieși într-o câmpie -- Ș ... măciucheată, vrun cap pletos și mare, E roșu, pătat, negru, gălbui? Ce piele are?" [1] "D-istoria naturii o știi că n-am habar, Nu cunoști de dascăl, geambaș ori maimuțar. La ce -ntrebi, cumetre, nu pricep de loc: Îți spui că-i «ăla mare, un frunteș dobitoc»." Așa vorbea-ntre ei Meseriașii mei; Și-n sfatu-nsuflețit Nici prinseră ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Dulcamara

... cu mâna, Căci el este fântâna, Sorgintea ș-a vieții, Sorgintea tinereții. Ș-apoi... ș-a frumuseții... Compratelo, compratelo, Că, iată-, duc. E bun de orice rău Arcanul leacul meu: Și friguri, Și lângoare, Și tifos, Și holeră, Și oftică, Și ciumă, Cum bei, îți ia ... O! marea ta minune, ce nu se poate spune, De leac omnipotent!!! Licoare extrafină! Ambrozie divină! Al cerului agent! Lixir omnipotent! Compratelo, compratelo, Că, iată-,

 

Ion Heliade Rădulescu - Elegie I. Trecutul

... atunci pe loc Repede șarpe lucește-un foc, Aprinde, arde tot ce-ntâlnește; Astfel, îndată ce s-a ivit, Lucește-n minte-mi, -nflăcărează, Prin vine-mi repede circulează Focul ce m-arde, și-s fericit. Cerească, limpede fericire Ce raiul naște, dar foarte rar, L-Adam, la ... ți lipsește, O ceri, o cauți, ea se unește Cu-a mea-mpreună, și tu oftezi. Dincoaci eu mâna plin de sfială Destăinuindu- o întinz, Cer a ta mână, tremur, coprinz, O strâng, strânge ea cu-ndrăzneală. Și ochii noștri se rătăcesc, Aprinși de flăcări se-ntunecează, Se las, s-ardică, se luminează; Tot e tăcere, toate vorbesc ...

 

Ion Heliade Rădulescu - O noapte pe ruinele Târgoviștii

... mi se lățește, Ca uriaș la spate-mi turnul se nalță-n sus. La locul lor stau toate, ca moartea neclintite, Gata să năvălească; umbrele -ncongiur, Trec și retrec, se primblă asupră-mi pironite; Pasări de noapte, cobe fâlfâie împrejur. ............................................................................... Eu n-am venit, o, umbre, să turbur pacea noastră ... a noastră soartă? vaietul ce nu-ți tace? Ca ce fel de restriște? ca ce fel de nevoi? Corbul nu este vultur? ce nu lași în pace? Plângi numai pentru tine, nu plânge pentru noi! ................................................................................ Fatala presimțire acum părăsește, Dar vai! eu ca și tine sânt slab, neputincios; Glasu-mi nu-mbărbătează, poate și el cobește, Sau plânge slava veche, și plânge dureros ... Ss! Clopotul s-aude! E ceasul după urmă? Îngerul pocăinții cu ast d-aramă glas Cheamă la rugăciune pe rătăcita turmă. Natura se deșteaptă, visurile las. Rușaște răsăritul, muntele rubinează, Îngânat pântre aburi dealurile verzesc; Râul adapă câmpul ce roua însmăltează, Răcoarea dă viață și stelile albesc. Turme, cai, dobitoace ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Suvenirul

... cea neclintită De tine-aicea fu părăsită, Dodată-n ceruri eu te-am zărit. Acolo-ntocmai ș-acum frumoasă Te văz ca-n ziua ce lăsași Și la cerescu-ți locaș zburași Cu aurora cea răcoroasă. Dar, frumusețea-ți, chipu-ngeresc Și-n ceruri încă tot te urmară: Din viață ... al meu suflet al meu amor Nu are noapte, în veci lucește. Minut nu este, nu fac un pas Și-mi ești aievea înfățișată: De uit, unda chipu-ți mi-arată; D-auz, zefirul poartă-al tău glas. Pe când pământul doarme, visează, D-auz prin frunze vântul șoptind, Parcă ... stele învăpăiate, P-a nopții pânză împrăștiate, În toată steaua eu te zăresc. Dacă zefirul, cu-a sa mișcare, Din flori -mbată cu-al lor miros, Atuncea pieptu-mi neputincios Răsuflă însăși a ta suflare. Când trist, în taină, la altar merg Să rog ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Un muieroi și o femeie

... Exclusivo! Stai închisă, mototoală, Sufli-n foc și bagi în oală, Exclusivo! Inclusivo! Taci, vezi bine, că ești toantă -- Și ce-ai să mai zici, rog? — Furcă strâmbă, fus olog! Ac pocit și sulă boantă! Știi tu ce se face-n lume? Ți-ai făcut și tu vrun nume ... tăcute. Nu ți-e lene, lea Mușată, Ca dezleagă limba-odată"... . . . . . . . . . . . . . Ș-unde din picior bătea Și vorbea de se spărgea, Dodată, pe neașteptate, Fata -sei, pe la spate, O trăgea și o-mboldea (Căci avea -sa și fată, Tot ca -sa de gușată): "Mamă, mamă! îi zicea, N-auzi, mamă? zi-i odată, Zi-i că este și gușată, Până nu ți-o zice ea ...

 

Ion Luca Caragiale - Căldură mare

... te repezi... Să-i spui când s-o-ntoarce că l-a căutat... F.: Cine? D.: Eu. F.: Numele dv.? D.: Destul atâta! cunoaște dumnealui... suntem prieteni... F.: Bine, domnule. D.: Ai înțeles? F.: Am înțeles. D.: A!... Spune-i că să ne-ntâlnim negreșit. F ... la domnu este, mo roc. Domnul suie... Birjarul trage bice... Caii se deșteaptă și pornesc. Domnul se ridică-n picioare, la ceafa birjarului. D.: Ascultă-; știi dumneata unde e strada Pacienții? B.: Ala nu știi, mo roc. O babă trece. Domnul oprește birja. Domnul: rog, jupâneasă, știi dumneata unde e strada Pacienții? Baba: Asta e, măiculiță. D.: Ei, aș!... Teribil de ramolită!... Mână-nainte, birjar ! Birja pornește. Domnul face ... unei curți mari. S-a descălțat de cizme, să-și mai răcorească picioarele. Domnul face semn; birja oprește. Domnul: Sergent! Sergentul: Ordonați! D.: rog, nu știi dumneata unde e strada Pacienții? S.: Chiar asta e. D.: Imposibil. S.: Da, domnule, asta e. D.: ...la d. Popescu, numărul 11 ...

 

Ion Luca Caragiale - Corespondența sentimentală

... a indus într-o mare confusiune, și atunci tot ce puteai a-mi impune eram gata a fi ascultat și supuneam ordinelor: așa zicu (ce se facu, je vous aime, mon ange, ma aimee), desprețuiescu pe toate, și voiu desprețui, insă pe tine nu potu ... erai naivă, blăndă, și cu-n caracter foarte frumosu vis-a-vis de mine, astă-zi a perit acea modestie că vezi depasăndu strada și stai foarte integră in ocupația ce o ai la fereastră. Astă-zi Mari ceea ce doream, am reeșitu, dupe ... Mama. Sunt adesea trei saptămăni de cănd se ține de capu meu să insinuese uă familie, insa amorul de care poate cineva muri nu lasă, mi se pare că inaintea ochiloru este uă nălucă cănd ’mi pomenesce ’mi spune de uă altă ființă. — Nu vezi Mari ...

 

Ion Luca Caragiale - Meteahnă

... dacă aș zice că am petrecut prost. E adevărat că până la urmă, cu câteva zile înainte de a ne despărți, începuse să cam obosească cu atâtea - cum să zic? - cu atâtea prostii; dar cele două-trei săptămâni de la-nceput, nici nu știui când trecură, atât mi ... i adresez la masă cuvântul în românește; el, om politicos, mi-a răspuns destul de aspru: "Nem ertek kerem szepen!" (adică: nu-nțeleg, rog frumos). Înțelegând ce greșală făcusem și dorind neapărat a-i face cunoștința; pe de altă parte, pricepând de ce slăbiciune sufere omul ... Într-o dimineață, când ne-am așezat alături la cafea, după ce l-am salutat frumos, i-am zis pe ungurește: "Bună dimineața poftesc!" Auzindu-, omul s-a transfigurat; de unde ieri sta posomorât cu ochii-n taler, acu deodată, radiând prieteșug din ochi, cu un zâmbet afabil ... făcut să-mi petrec luna de vilegiatură într-un mod foarte plăcut. Cu câteva seri înainte de a ne despărți, când începuse să cam plictisească, mi-a vorbit despre tricolorul maghiar cu un avânt într-adevăr "înălțător". Mi-a spus că el mănâncă mai ...

 

Ion Luca Caragiale - Mitică

... suvenir". * Când merge să se-mprumute cu bani: - Unde ai plecat, Mitică? - La vânătoare de lei. * Îi zici: - Mitică, faci cinste? - Nu pot, monșer, că strânge un ciorap. * Până în anul 1900, când -ntâlnea la Sf. Vasile, îmi zicea: - De un an nu te-am văzut! Dar în anul acela l-am găsit în seara de 31 decembrie ... la Gambrinus, tot acolo l-am întâlnit a doua seară, la 1 ianuarie. L-am salutat; s-a făcut că nu cunoaște. După multă stăruință, și-a adus în fine aminte cine sunt: - Scuză-, neică - a zis Mitică - te uitasem: e un secol de când nu ne-am mai văzut! * Ceri într-o băcănie: - Băiete, o țuică ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>