Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI ÎN CAPUL
Rezultatele 461 - 470 din aproximativ 919 pentru FI ÎN CAPUL.
... mai mult ani și ani de-a rândul dacă n-ar fi brațul pădurenilor flămânzi. Simțind apropierea timpului de secere, pădurile se pun în mișcare colibă cu colibă, sat cu sat se adună, văile pornesc întregi spre câmpia întinsă, și în câteva zile cât ține locul din Mureș până în părțile Orăzii și până la izvoarele Crișurilor nu mai rămân prin sate decât moșnegii neputincioși, babele bătrâne și copiii nevârstnici; setea de viață îi ia ... minte, ci de trecere, și trecere tot el, tatăl, avea mai multă. Știa pe toată lume, și toată lumea îl știa pe el; nu intra în mintea lui gândul că i s-ar pune cineva în drum când îi zice: „Eu sunt Busuioc de la Curticiâ€�. Așa era! Lui nu i se punea nimeni în drum; însă Iorgovan era mai mult decât dânsul: feciorul lui Busuioc! - Bine băiete, dar bagă de seamă, răspunse tatăl. Și nici nu ar fi fost rău dacă Iorgovan, tot ca alte dăți, ar fi fost povățuit numai de gândul că-i va părea odată bine bătrânului. Era cu minte Iorgovan; însă mintea este și ea după timpuri și împregiurări ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XI
... Ion Budai-Deleanu - Ţiganiada:Cântecul a XI Janalău pe toți cu mintea-împacă Ș-în urmă după-a lui socoteală Cinstitul sobor cu tot să pleacă, Când Cucavel cu gloata să scoală Și năvălind pe sobor în pripă, Mână pe delegați în răsipă. Doamne la ce-mi dăduși minte bună Ș-inimă de milă sâmțitoare, Deacă nu mi-ai dat cu ceste-împreună Și putere-în mâni izbânditoare, Să pedepsesc pe toți cei ce-înșală Ș-asupresc oamenii fără sfială!... Când văd omenirea ticăloasă, Cu totul oarbă și-întunecată, După mii ... a zăcea-în forma de-afară A vreunii stăpâniri de țară. Cu-un cuvânt, eu socotesc că toate Formele de domnii cunoscute, Pot fi bune și neasămănate Într-un popor bun și cu vărtute: Și iarăș' pot fi nesăvârșite La noroadele nenărăvite. [15] Dintru cele zise acum urmează Cum că-a unui dătătoriu de lege Mai întia sâlință și pază Este ... Prin lungă vreme, să-învolnicesc, Legile frâng sau le schimosesc; [19] De unde-apoi drum larg să deschide La mult amarnica despoție, Dregătorii să mută-în
Paul Zarifopol - Caragiale și Domnul X
... drept, să n-ai pretenție a obține de la mine decât ce am încercat cinstit să-ți dau. Tot mă gândesc: oare să fi așezat eu mărgelele cum se cuvine după umila mea intenție? Nu cumva și eu, om bătrân, să fi luat ca un copil ușuratic un pumn de mărgele din baniță și, aruncându-le impertinent pe o foaie de hârtie, să-ți zic în bătaie de joc: Uite, D-le X..., cum eu, dintr-o aruncătură pe negândite, am nimerit să-ți fac pe Mihai-Viteazul călare, fiindcă te ... Caragiale, cu un gust subțire și simțire adâncă. Aici e un punct esențial, unde estetica lui Ludovic XIV este categoric negată de estetica Domnului X, în anii 1885 și următorii, la București. Comparat cu Ludovic XIV, Domnul X are, în materie de artă și gust, le point dhonneur strașnic de sensibil are un fel de al șaselea simț, mai delicat decât toate celelalte: simțul cultural ... siluete și tipuri se află figurile straniu întunecate cum sunt casierul Anghelache, Cănuță om sucit și tipurile de cerșetori, de un așa curios humor posomorât, în Ultima emisiune; se află și Hanul lui Mânjoală, o poveste care ar ...
Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Fragment)
... o fizionomie deschisă, ochii vii sub o frunte largă și un zâmbet binevoitor îi lumina veșnic buzele vesele. Mama, mică, talia în miniatură, avea un cap grec, expre- siv, cu un nas fin, drept și sculptat. Iar ochii, mari, negri și adânci erau mai totdeauna învăluiți într-o pânză de melan ... tata a ironizat-o, rugând-o să nu mai calce pe la secretariat. Când preparam examenul de clasa VII la Sf. Sava, locuiam în str. Teilor, într-o casă frumoasă pe care tata o construise cu toată priceperea și gustul lui cam aristocratic. În fundul curții era o grădină cu o boltă de viță. Acolo mă duceam să învăț. Mama, care avea ambiția ca băieții ei să iasă cei ... a doua. Am cumpărat, bineînțeles, cele 5 numere găsite la tutungerie și am fugit spre casa unchiului meu din str. Armenească, unde se găseau în toate sărbătorile și părinții mei. Cel mai sceptic din toți indulgenții mei auditori din seara aceea festivă a fost viitorul savant N. Paulescu ... până la Focșani nu e decât un pas. Marele scriitor mi-a făcut cu prilejul prezentării volumului meu de versuri la premiile Academiei,
... ce strig: ..................................... ..................................... III Când o căldură dulce, samururi, catifele, Sub draperii bogate de stofe, de dantele, V-adoarme p-un divan; Când mii lumini ascunse în lampe colorate Resfrâng și vă-nmulțește-n oglinzile-ardicate De jos până-n tavan; Ș-o copiliță dulce, râzândă, grațioasă, În reverențe intră ușoară și frumoasă Ca și un îngeraș, - Și după ea un june măreț, voios și tare, Cu fața vie, plină, cu fruntea-ntinsă ... Căci toată e în vânt! Gândit-ați vre o dată c-aci-n astă cocioabă, O văduvă săracă, bolnavă, goală, slabă, Cu șase copilași, Stau în ocol pre vatra abia cu un tăciune! L-e frig, l-e somn, l-e foame și pic de slăbiciune, O, mult sunt drăgălași! Când ... ea,-n delir, tresare! Nu poate a-i mai minți. Se scoală,-și smulge părul și iese pe zăpadă, Și vede casa voastră în veci tot în paradă, În veci în veselii: Ferestrile-ndoite ce crapă de lumină Și vesela-vă umbră râzândă, dulce, lină, Săltând în bucurii... Curând! Dați în
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecu I
... sfială Naintea nĂ©grii mării-sale Sătanei ce cu multă pofală Stăpânește-a tartarului vale, Rădicând ia sprinceana sumeață, Zisă-amenițând celĂ¹i în față: ,,Sătano, de nu mi-ai fi părinte Și de n-aș fi-întii născută ție (Când căzuși din ceriu, dacă ții minte, Mă-avu cu tine-oarba Zavistie!), [5] Necăutând că-aceasta-i a ta ... să să puie la rânduială, Părăsându-și ciocane și laută Și-întrarmați pe Mahomèt să scoală. Îi văzui sfătuind cum să-ajute Lui Vlad, în toate chipuri plăcute. Sângur acel Vlad, de-l lași în pace, Gata-i a prăpădi păgânimea... Ș-atuncia iadul tău ceva face? Unde-ți va fi slava și mărimea Că-ai scornit legea mahometană? Înțălesu-m-ai acum, Sătană!..." Aceste zicând, ca și curcanul Întărâtat să gânfă și iată! Toată fierea ... 15] ,,Eh! ce ne pasă d'ahele toate (Grăi Boroș' mândru cu măhnire); Au n'am nimeri noi ș-a ne bate Ș'în război adins a hărțuire?... Noi încă-avem câte doao mâini, Inimă-în sân și duh
Alexandru Macedonski - Nebunul din Golia
... n libertate, Zăcea frumosul tânăr de optsprezece ani; Părea un cal sălbatic cu nările umflate Ce știe că-ntre oameni se află-ntre dușmani! Din cap până-n picioare făcut pentru iubire, În ochi purta un trăsnet cu palidă lucire... Părea tot într-o vreme un înger ș-un demon... Sub galbenele-i tâmple purta un Lord Byron ... a lui frunte Ca tinere lăstare sub umbra unui munte, Și părul, în inele căzându-i pe grumaz, Punea negreți albastre pe straniul obraz! În cap purta cu apă un coif de gumelastic... Pe buze-avea un zâmbet când dulce, când sarcastic, Privindu-ne cu ochii prăpastiei din el!... -- Abia puteau ...
Antim Ivireanul - Scrisoarea la leat 7220, în luna ghenarie, în 13 zile
... Antim Ivireanul - Scrisoarea la leat 7220, în luna ghenarie, în 13 zile Scrisoarea la leat 7220, în luna ghenarie, în 13 zile de Antim Ivireanul Duminecă, la vrĂ©me de chindie, prealuminatul domn Io Costandin Basarab Brâncoveanu voevod, având prepus pentru niște lucruri ce le ... ce au grăit rău cătră măriia-ta (asupra nevinovatului) fărădelĂ©ge, în trufie și în defăimare. 2) A dooa, de am grăit au în besĂ©rică (propoveduind cuvântul lui Dumnezeu), au afară, în taină, sau de față înaintea măriei-tale, au și pe după dos vreun cuvânt carele să nu fie fost pre plăcĂ©rea măriei-tale, l ... lipsit de mila măriei-tale. 12) Între altele să cuvintează și aceasta cum că sunt strein și nu s-au cuvenit să fiu eu mitropolit. În Hristos suntem toț una. Și apoi n-am fost numai eu episcop și mitropolit strein în Țara Românească, ci au fost și alții mulți, precum să văd în condice și precum să politicĂ©ște în toată besĂ©rica, precum și domni au stătut și de țară și streini, ca și în ...
... iarbă nebună Mugure de paltin Și iarba lui Tatin, Aripă de-albină Fir de rocoină, Măduvă de soc, Fir de busuioc Să fiarbă la foc În apă curată Bine strecurată Pân va aburi, Pân va clocoti, Până ce vor fi Ierbile-ncâlcite, Arse și topite. Iar apoi și-apoi Fira le va scoate, Le va pune toate Într-o băndurică, Într-o cârpă mică Și ... de fată, Măcar că ea-i moartă. Și-apoi veseloasă Fira-ntoarnă-acasă Și precum râdea Neîncetat glumea Și fetei zicea: Draga mamei, fată, Nu fi supărată, Nu fi-nnegurată! Căci am socotit, Singură-am gândit, Că n-am făcut bine Ce-am făcut cu tine, N-am umblat pe cale Și-n voile ... Și-al tău Ionel, Iară dacă el Plânge după tine, Atuncea vezi bine, Că el te iubește De se prăpădește, Însă dacă el Nu va fi-ntristat, Nice supărat, Atunci nu te are Dragă, cum îți pare Ție, că te are! Ana-ntâi râdea, Căci bine știa, Că de-ar muri ... sa ce zicea, Deci se tot gândea, Moartă se făcea Și mi se punea P-o laviță lată Mândru ridicată, Iar Fira-i punea La
... să adorm ca un om care are un dejun de mistuit și timp de pierdut. Când iată că trece pe dinaintea mea un turc getbeget, în șalvari largi, c-un fes roș pe cap și o cutie de văcsuit cizmele subsuoară. O idee!... Dacă aș chema pe fostul nostru suzeran să-mi văcsuiască cizmele, adecă ce-ar fi? Va fi o distracție pentru mine și un semn al timpurilor totodată. — Bre aga! Ia vin încoace, îi zisei eu, făcându-i semn, nu cu mâna ... cu lumânărică aprinsă în buza puștei. Și ne urcam, mă rog, la deal pe cărări neumblate, prin codri de brazi pe unde nu cred să fi răsunat vreodată lovitura toporului sau trăsnetul puștii, căci pe atunci nu se înmulțise ceata buhnacilor buni numai de speriat vrăbiile. În sfârșit, am ajuns într-un fund de pădure unde trebuia să facem bătaia. În cea mai mare tăcere ne-am așezat fiecare la locul însemnat de Catrințaș, iar locul meu care venea într-o cumplită tiharaie , în gura unei văgăuni, era cu deosebire fioros. — Dacă e urs în pădure, îmi zise pristavul , pe aice trebuie să iasă, că n-are pe unde cotigi. N-are pe unde cotigi, repetai eu ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VIII
... îngrijire, cu trudă și cu număr. Când voi s-apuc condeiul, mă-ntreb întâi pre sine: De nu silit de patimi doresc a fi autor? Nu oare fala slavei la care aș privi, Sau pizma ori mânia, dorința clevetirii, Îmi predomnesc în minte? Căci oricât de cinstită O faptă e în sine, dar poate fi prea rea, Când scopul ei se trage din vicios izvor. De văd că al meu cuget nimică nu-mi impută, Atunci întorc privirea și cercetez ... a dat obraz de-aramă ca orice legi să calce, Rușinea, sentimentul să le disprețuiască, Să nu-și mai schimbe fața în galben sau în roș La toată ușa bate, se-nchină tuturor, Spinarea își îndoaie, și de refuz nu-i pasă; Supărăcios, obraznic, din casă dat afară, De-o ... Cu dânsul totdeauna îmi vine a căsca, Și iată ce mă face să cred că duh nu are. Virtutea din vechie sta purure în mijloc Între acele margini ce patimile nasc; În vremea noastră însă aceasta s-a schimbat. Și cine având oare venituri măsurate, Nu se silește încă să-și mai mărească starea? Cu ... ...