Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DOUA MÂNĂ
Rezultatele 461 - 470 din aproximativ 725 pentru DOUA MÂNĂ.
Alexandru Dimitrie Xenopol - Istoria ideilor mele
... a deșteptat prima mea copilărie. În pensionul tatălui meu lucram alături de tovarășii mei mai răsăriți: Vasile Ureche; Alexandru Radovici și Scarlat Scheletti (acești doi din urmă acum generali în retragere), Emil Costinescu (fost ministru de finanțe), Iancu Ghițescu, un proprietar de moșii și alții, al căror nume îmi scapă ... propunerea marelui ban de pe atunci lordache Ruset, din Bacău, de a merge la moșia lui Filipenii pentru a pregăti pe doi copii ai lui, desfăcu pensionul, și familia noastră se strămută la acea moșie, lângă Bacău, unde stăturăm doi ani. Aci se desvoltă în mine iubirea vieței de țară și plecarea pentru țăranii, ai căror copii îmi erau tovarăși în toate jocurile. După aceea ... el, și unde tatăl meu urma înainte a da lecții copiilor lui, mai luând și alte lecții prin oraș. Îmi aduc aminte de doi soldați, unul Neamț, numit Franz și celălalt Ungur, dați în cvartir, cum se zicea pe atuncea, la noi, care soldați erau oameni foarte detreabă, îngrijind ...
... alta s-azvârl întărtatele oarde, Și rânduri de rânduri izbite, cu vuiet de valuri se sparg. Trei zile-și țin clipele tulburi pe stemele celor doi crai. Se mișcă-n bulucuri mulțimea, se rupe și iar se-mpreună, Cad pâlcuri sub pâlcuri de-a valma, și altele proaspete vin ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Dl Panu asupra criticii și literaturii
... o pildă și mai caracteristică: În privința relațiilor prietenești personale între critici și poeți, dl Panu e de părerea următoare: ,,...este o regretabilă promiscuitate când doi factori, dintre care unul are datoria să controleze pe celălalt, trăiesc într-o dependență și solidaritate așa de strânse, că nu mai poți distinge cine ...
... scoase opincile și intră în apă până la brău, de veni lângă feciorul său. După ce privi, se scutură și zise: Haidem! Călărașul descălecă, cei doi flăcăi nu se mai codiră, veniră și dânșii. Băiețandrul se întorsese; privea de pe mal. Țăranul desfăcu funia ce o avea încolăcită pe după umăr ... dânsul mortul, apoi plecă după primar... Vestea se răspândise repede. Oamenii din sat începuseră să se adune. Veniseră bărbați, flăcăi; câteva femei stăteau departe, cu mâna la gură, galbene de frică. Într-un târziu, după ce le trecu mirarea, bărbații prinseră să vorbească tare. Unul întrebă: — Măi, cine să fie ... o iubit nimeni pe lumea asta, de te-o lăsat să-ți răpui zilele! Un fior trecu prin sufletele oamenilor. O femeie se bătu cu mâna peste gură. — Păzește-mă, Doamne, că alta n-am ce zice! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Au stat cu toții până târziu povestind despre toți înecații de pe locurile ... înecat, dădu creanga de mesteacan la o parte, se uită la dânsul, apoi se puse într-un genunchi și-i căută buzunarul pantalonilor. Vârî încet mâna, scoase o pungă, o deschise și găsi un franc. Pe urmă se întoarse către oamenii care-l urmăriseră și zise: — L-am găsit. Că ...
George Topîrceanu - Furtuna (Topîrceanu)
George Topîrceanu - Furtuna (Topîrceanu) Furtuna de George Topîrceanu Nimeni n-a rămas în stradă. Norii negri vin grămadă. Zboară frunzele uscate În văzduh împrăștiate Și salcâmii stau să cadă: Bate vântul, bate... A ieșit de la răscruce O femeie care duce Un copil de mână... Sună Porți izbite de furtună Și femeia face cruce: Fulgeră și tună. Dar a norilor năframă Se sfâșie... Biata mamă, Cu puterile scăzute, Vrea copilul să-și ajute Și cu glas pierdut îl cheamă: — Hai cu mama, iute! L-a luat acum în brațe. Ploaia o izbește-n față. Bolta parcă-i spartă-n două... Cu mânuțele-amândouă El de gâtul ei s-agață: — Plouă, mamă,
Alexei Mateevici - Spre lumină!
Alexei Mateevici - Spre lumină! Spre lumină! de Alexei Mateevici Spre lumină! Aceste două cuvinte trebuie să fie scrise și întipărite în inimile acelor moldoveni care au fost mai fericiți decât frații lor necăjiți și întunecați. Care au primit învățătură și și-au luminat mintea. Care din pricina asta se bucură de o stare în viața lor mult mai bună decât a țăranului nostru întunecat. Aceste două cuvinte alcătuiesc în sine datoria moldovenilor mai deștepți către neamul lor. Și datoria asta nu trebuie să se uite, căci ea este pusă asupra lor de starea lucrurilor de-acum și de vremea noastră. Iar vremea nu așteaptă. În mersul ei ea pune tot întrebări și cereri noi. Viața merge repede, neluând în seamă lucrurile noastre. Și ca să ajungem la ținta noastră, ca să ne îndeplinim măcar cât de puțin dorințele noastre, — trebuie să mergem odată cu viața, odată cu vremea și să nu rămânem în urmă. Să răspundem cu toată grăbnicia la întrebările ce ni le pune vremea, și să îndeplinim cererile ei. Vedem că ne aflam într-o stare nespus de grea în fața alegerilor. Vedem, de asemenea, că este destul de greu de scăpat din starea ...
... aleși din sânul ei, și care purtau toiaguri groase de ceară zugrăvită cu flori și poleită. Toiagurile însă erau atât de groase că de-abia doi oameni puteau să ducă câte unul pe umerii lor. ↑ Oraș mic aproape de malul drept al Dunării, în Turcia. ↑ Legea lui Mohamed oprește ...
Vasile Alecsandri - Holera (Alecsandri)
... Furiile iadului, după mitologia romană, poartă plete de șerpi. [3] Adeseori se văd în basmele românilor figurând arme și unelte de foc. Îngerii au în mâna
Ion Luca Caragiale - Monopol...
... țaranii... S' bețivl!... T'eb'e un mo'opol al... ac'... (gondola se clatină) al... ac'cololului!... Ne-am oprit. Ne pupăm în gondolă ca doi patricieni de pe timpul ilustrului doge Francesco Morosini. Se dă jos încetinel pe trotuarul plin de apă și intră, leoarcă de ploaie, pe portalul bătrânului ...
George Coșbuc - Voichița lui Ștefan
... Doamne, iar ești supărat! Sunt, Voichiță, pentru tine! Zăpăcită doamna sta Și-nflorită de rușine: Ce-am făcut, măria-ta? Tu?... Nimic! Și vodă strânge Mâna doamnei, gânditor. Șerpii-și au culcușul lor... Ah, Voichițo, cum aș plânge! Rău ca Radu nimeni nu-i: Uite-n pumni așa aș frânge Gât ... n suflet i-a pătruns. El tăcea, ea n-a răspuns. Noapte e, și bate vântul, Și prin noapte, cu vreo doi Tari să bați cu ei pământul. Pleacă Ștefan la război. Dintr-același ceas Voichița Nu s-a mai oprit din plâns. Brâu pe ...
... era detot frumoasă: p-a ei frunte juca luna Și-i juca prin dezmierdare soarele pe tipul ei Și-i jucau pe cei doi umeri doi d-argint luceferei! Văd pe sfânta Luni în codru, păzind tainicele bercuri Cu izvor de apă-vie; văd apoi pe sfânta Miercuri Povestind cu șepte ... Văd apoi pe Făt-Frumosul trist cum măsură poiana. Căci de mult iubește dânsul pe Ileana Consintiana Și de dorul ei lăsat-a doi părinți și-apoi pribeag Rătăcit-a zi și noapte peste țări, și de-al ei drag El plângând încălecase pe Cal-Galben de ...