Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru C��I
Rezultatele 461 - 470 din aproximativ 1184 pentru C��I.
Vasile Alecsandri - Zis-a badea
... Vasile Alecsandri - Zis-a badea Zis-a badea c-a veni Luna când a răsări. Ies afară, luna-i sus, Bade-a venit și s-a dus! Ies afară, luna-i jos, Badea nici că s-a întors! Unde ești, bădiță frate, De mă lași pe așteptate? ,,Taci, lelițo, c-am venit De cum luna s-a ivit. Și te-aștept pe după casă Sub răchita cea pletoasă". ,,De-ai venit, bine-ai ...
Emil Gârleanu - Nucul lui Odobac
... moșu-său Toader, vânjos și uscat, ca și dânsul, numai cu obrazul mai rumen și cu pletele negre. Trăia la un loc cu moșneagul, care-i ținuse loc de tată și din al căruia cuvânt nu ieșise. Numai de la o bucată de vreme moșneagului i se păru că băietanul nu-și prea vedea de treburile lui. Că fusese vorba să se ducă până în Cotruți, să taie un preț pentru ... cu fata. În cele din urmă Ruja începu să râdă, îi apucă mâna și zise hohotind: — Lasă, moșule, nu struni așa gura murgului, că i-o sângera... și-i cal de furat. Pe urmă sări jos, dădu calului o palmă, și surul își luă vânt spre herghelie, iar fata luă mâna moșneagului. — Lasă ... odihnește-o, că o să ai ce struni mai târziu. Toader Odobac se uită iar în ochii negri ai fetei; inima i se înmuia și i se împietrea pe rând. — Fată hăi, păzește-te... Ia-l pe Mitru, dar să știi că o să ai cu mine de-a ... spatele lui, băietanul sta întunecat. Moșneagul le spuse la amândoi: — În calea voastră n-o să mă pun eu; că ar fi degeaba; ce- ...
... trecere tot el, tatăl, avea mai multă. Știa pe toată lume, și toată lumea îl știa pe el; nu intra în mintea lui gândul că i s-ar pune cineva în drum când îi zice: „Eu sunt Busuioc de la Curticiâ€�. Așa era! Lui nu i se punea nimeni în drum; însă Iorgovan era mai mult decât dânsul: feciorul lui Busuioc! - Bine băiete, dar bagă de seamă, răspunse tatăl. Și nici ... o gură spartă, erau și fetele tot una și una, încât iarna toată Iorgovan numai la seceriș a visat. Iar în mijlocul secerătorilor i se ivea totdeauna Simina, fata crâsnicului de la Zimbru, și îndată ce i se ivea Simina, el trecea cu gândul de la seceriș la trier și de la trier la culesul viilor, fiindcă Simina nu a plecat ... trece și nu lasă-n urma ei decât o scurtă părere de bine c-a fost. Lui Busuioc însă nici măcar atât nu-i trecea prin minte, și când Iorgovan și-a făcut cele trei cruci și a zis „Doamne ajută!â€�, tatăl se ... ...
Ion Luca Caragiale - O invenție mare
... Piei d-aici, negrule și hainule, că nu voi s-ascult astăzi duminică așa vorbe de pâră... - Doamne... - Cum au să fie proști, bre! dacă i-am facut eu întocmai după chipul și asemănarea mea?! ai? - I-ai făcut după chip, dar i-ai greșit la cap, să nu fie cu supărare sfinției tale. - Taci, și piei, pesimistule! zise Dumnezeu foarte aspru, să nu mă necăjesc!... Ce-mi ... p-acolo, pe la ei? - Da unde-mi fac eu vacul, stăpâne? la ei și cu ei: ziua și noaptea nelipsit, nici în somn nu-i las... Cine-i crește? cine-i îngrijește? cine-i îndeamnă la bine? Da dacă-s proști?... De când îi tot dăscălesc eu? giaba: sunt grei de cap. - Bine, bine, zise Sâmpietru, văzând pe Dumnezeu ... înțelepți. - Așa e, Doamne? întrebă Aghiuță. Da Dumnezeu nu răspunse. - Așa e, Sfinte Petre? Sâmpietru... Nimic. - Ei? și ce vrei acu? întrebă Dumnezeu! - Să mi-i dai, după cum ne-a fost vorba. - Bre, ia-i odată și mă lasă-n pace! zice Dumnezeu plictisit... Aghiuță, vesel, dă să plece. - Stăi! und’ te duci, necuratule! - Mă duc să- ...
... nara arzând Cu coama pe vânt, O dată-ncă pinten l-împunge Și-ajunge. Iar tânărul sare ușor de pe el Și prundul sub pasu-i răsună. Frumos ca din basme și tras prin inel Și nalt ca și bradul din lună, C-un salt a suit Al bolții granit. Urcat într-un arc de fereastă Adastă. Mantaua lui neagră în lună s-a-ntins ... Și gratii de fier a lui mână-a cuprins Uitându-se-n sala cea vastă. Pe stânci de bazalt Stă calu-i înalt Și coama-i i-o îmflă în lună Furtună. Sala-i ca aerul scăldat în soare, Muiat de-a florilor suflet răcoare. În ea frumoasele ființe albe Par gânduri palide din visuri dalbe. De ... trecătoarele ființe albe, Iese ca aria dintre suspine Regina albelor nopții regine, Sau cum din zilele poetic june A idealului iese minune. Păru-i ca aurul fața-ncadrează, Cunună-n undele-i se furișează, Se-ndoaie talia-i în albă haină Parcă-i o tÄ›midă a nopții taină. Pe-o liră gingașă și argintie Mânuța- ...
... nara arzând Cu coama pe vânt, O dată-ncă pinten l-împunge Și-ajunge. Iar tânărul sare ușor de pe el Și prundul sub pasu-i răsună. Frumos ca din basme și tras prin inel Și nalt ca și bradul din lună, C-un salt a suit Al bolții granit. Urcat într-un arc de fereastă Adastă. Mantaua lui neagră în lună s-a-ntins ... Și gratii de fier a lui mână-a cuprins Uitându-se-n sala cea vastă. Pe stânci de bazalt Stă calu-i înalt Și coama-i i-o îmflă în lună Furtună. Sala-i ca aerul scăldat în soare, Muiat de-a florilor suflet răcoare. În ea frumoasele ființe albe Par gânduri palide din visuri dalbe. De ... trecătoarele ființe albe, Iese ca aria dintre suspine Regina albelor nopții regine, Sau cum din zilele poetic june A idealului iese minune. Păru-i ca aurul fața-ncadrează, Cunună-n undele-i se furișează, Se-ndoaie talia-i în albă haină Parcă-i o tÄ›midă a nopții taină. Pe-o liră gingașă și argintie Mânuța- ...
George Coșbuc - Regele Pontului
... mpreună Făceau armonie deplin — Pe ape lucire de lună Și pace-n văzduhul senin. Trezit de puterea cîntării, Aude, tresare prin somn Din groapă-i, pe marginea mării, Puternicul Schiției domn. Încet se ridică-ntr-o mînă, Se uită pe mare mirat; Cărunta lui barbă bătrînă Îi umple tot pieptul ... de glasuri ce pier. Se uită de-a lungul pe mare LA navă, la maluri, la cer, La lună cum albă străluce, Și-i pare că n-o mai văzu, Și-i pare c-aminte-și aduce De-o lume uitată, ce fu. O rază din vremile-apuse E cîntecul celor ce trec: Odată și dînsu-l știuse, Copil ...
Gheorghe Asachi - Iepurile și amicii săi cei mulți
... Gheorghe Asachi - Iepurile şi amicii săi cei mulţi Iepurile și amicii săi cei mulți de Gheorghe Asachi Nu-i în lume fericire, nici plăcere mai dorită, Decât s-aibi amic de suflet ș-o femeie-nduioșită. De iubești pe mulți deodată, la mulți dacă ... zi de dimineață, Sorbind roua din verdeață, Iac-aude prin strâmtori Buciumând pe vânători, Și haliciul din seneață, Îi trecu pe la musteață. Cum că-i foarte slut la Prut Sărmănelul acum vede; Fără-a pierde un minut, În călcăii lui se-ncrede. Se rădică-n două, aleargă, Tremură ... fugă, acum Se lungește chiar în drum. Ah, ce dulce bucurie În cumplit-acela val Au simțit, când pe câmpie Alergând văzu un cal. Zisu-i-au deci: Frățioare, Ca să scap de vânătoare Să te-ncalec puținel, Sprinten tu, eu ușurel, Este-a cailor virtute Pe vecinul său ... mai bun din turmă. Vinea taurul cel gras, Însă cu mai iute pas. Pre el iepurile giură Ca să-l scape de friptură. Cornoraticul vecin I răspunsă c-un suspin: În secretu-ți spun că-n luncă Mă așteaptă-o mândră giuncă; Și tu iepure galant Datoria știi d-amant! După taur vine ...
Mihai Eminescu - O, de-ai ști cum șoapta ta divină
... visurilor labirint, Că ce văd eu în privirea-ți senină N-a văzut nimeni, nimeni pe pământ. E-atâta scris ș-atât nu-i scris în sine, Încât ar trebui un trai de sfânt Ca să-nțeleagă șoapta ta surprinsă, Privirea ta cea dulce și aprinsă. Și de-ar ... ar zice Acel fără de seamăn muritori? Ți-ar împleti cununi de aurite spice? Ghirlănzi de stele mestecate-n flori? Ar tremura de vorba ce i-ai zice, S-ar bucura de-amor și iar de-amor?... Ce-ar zice e... o știu  și eu ți-o zic: Privind în ... ce-i de zis, văzându-te pe tine, Ce e de zis la frumusețea ta! Să-și smulgă părul când gândește-n sine Că nu-i pe lume față ca a ta, Priviri c-a tale-albastre și senine, Sân ca al tău de alb  o caldă nea  Umeri c-ai tăi de vergină zăpadă, De aur bucle-așa frumos să șadă. O, lasă-mă să mângâi a ta frunte, Să plec pe ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Sunt român
... Bogdan Petriceicu Hasdeu - Sunt român Sunt român de Bogdan Petriceicu Hasdeu Eu din români îmi trag sorgintea. C-o sfântă dragoste-i iubesc și pentru tot ce-i
Ion Luca Caragiale - Poziția ministerială față cu revizuirea
... convingerea statornică, că guvernul în această afacere este foarte vinovat, fie din nevrednicie, fie din rea credință. Când, după întâia reclamare a independenței, i se răspunse scurt și lămurit: nu veți avea ce cereți decât după ce ne veți da ce cerem mai trebuia oare guvernul să stăruie ? Nu ... mai bine pentru guvern. În toate trei cazurile acestea, poziția ministerială a partidului său este salvată. Cum vedem dar pentru guvernul d-lui I. C. Brătianu cestiunea art. 7 nu este decât o cestiune de putere; numai așa se poate explica mutismul din care cu niciun preț nu voiește să ...