Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��I
Rezultatele 461 - 470 din aproximativ 3413 pentru ��I.
Petre Ispirescu - Aleodor împărat
... le-a fost dat de sus ca să trăiască în zilele lui. Adesea ieșea Aleodor la vânătoare ca să-și petreacă ceasurile ce-i prisosea de la trebile împărăției. El ținea minte ce-i spusese tătâne-său și se silea să-i păzească cuvintele cu sfințenie. Într-o zi, nu știu cum făcu, dus fiind pe gânduri, și alunecă de călcă pe pământul pocitului de om. N ... de omul dracului, să dai și să scapi. Să n-ai nici în clin, nici în mânecă cu dânsul. Făgădui în cele din urmă să-i facă slujba cu care-l însărcina. Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop știa că, deoarece Aleodor i-a făgăduit, apoi are să-și ție cuvântul, ca unul ce era om de omenie, și-i zise: - Pasă cu Dumnezeu, și să-ți ajute să vii cu izbândă bună. Aleodor plecă. Și cum mergea el gândindu-se și răzgândindu-se cum ... e. Caută-l pe pământ, nu e. Caută-l prin ape și prin mări, nu e. Se luă de gânduri fata. Când, către nămiezi, ce-i veni ei, se uită și în sus. Și zătindu-l în slava cerului printre stolul de corbi, începu a- ...
Ion Luca Caragiale - O noapte furtunoasă
... Ion Luca Caragiale - O noapte furtunoasă O noapte furtunoasă de Ion Luca Caragiale 1878 Cuprins 1 PERSOANELE 2 ACTUL I 2.1 SCENA I 2.2 SCENA II 2.3 SCENA III 2.4 SCENA IV 2.5 SCENA V 2.6 SCENA VI 2.7 SCENA VII 2 ... l... IPINGESCU: Cara bagabont? JUPÂN DUMITRACHE: Ei! iaca... un bagabont! de unde-l cunosc eu? IPINGESCU: Apoi, dacă nu-l cunoști, de unde știi că-i bagabont? JUPÂN DUMITRACHE: Asta-i Una vorbim și bașca ne-nțelegem. Dar de! ai dreptul; nu știi ce mi s-a întâmplat, nu știi cum mă fierbe el ... tai mie favuridele! ( își mângâie favoritele ) IPINGESCU: Ei! dacă nu-i ajungea, despărțirea e aproape; să fi poftit la mine la despărțire cu lăcrămație, că-i împlineam eu cât îi mai lipsea. JUPÂN DUMITRACHE: A avut noroc! mare noroc a avut bagabontul; a scăpat! IPINGESCU ... afară: "Spiridoane! Spiridoane!") IPINGESCU: Iacătă vine Chiriac. Să n-auză. JUPÂN DUMITRACHE: Aș! de el nu mă sfiesc. La din contra, el știe toată istoria, i
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cel rătăcit
... a întrebat, iacă tac și eu din gură ca un pește, și nu mai zic nimănui nici pis! Astfel fiind, într-una din zile ce-i vine drăcosului de copilaș, că numai încălecă pe mânzul lui, și mi ți-i dete călcâie; iară mânzul, carele și dânsul crescuse de se făcuse un cârlănaș zburdalnic de n-avea astâmpăr, o rupse d-a fuga ... mare anevoință se dezlipi calul de stăpânul său. Umblă ce umblă și se întoarse numaidecât. El vânturase văzduhul și cutreierase pământul până nu apucase să i se urască băiatului; și întorcându-se spuse băiatului că i-a găsit un loc unde să se bage argat. Îl și învăță ce să facă și cum să dreagă ca să argățească cu ... băiat de se dezbrăcă îndată și îl împinse în baie de se îmbăie. Când ieși d-acolo, ce să vedeți d-voastră, cinstiți boieri? Părul i se făcuse cu totul de aur, și-i crescuse de bătea pulpele, încât nu te îndurai să-ți iei ochii de la el. Și luând și nucile, pe cari le ochise el, încălecă ... ...
Ștefan Octavian Iosif - Înșiră-te margăritare
... împărat în sus, Și-a zis atuncea fata cea mai mare: ,,De m-ar lua pe mine-aș fi în stare Ca să-i îmbrac palatul cu un fus..." Înșiră-te frumos, mărgăritare! --Și-a zis atunci copila mijlocie, Străfulgerând cu secera, pripită: ,,De m-ar lua ... cu nepăsare. Înșiră-te frumos, mărgăritare! --Și dintre spice-a zis a treia floare: ,,De m-ar lua pe mine, eu i-aș face Doi feți cu plete de-aur lucitoare..." Stă dus feciorul de-mpărat și tace, Și-a treia zi la curte-i ... Înșiră-te frumos, mărgăritare! --Și s-a făcut țiganca-mpărăteasă, Iar cei doi frați, uciși de ea cu ură, În locu-acela unde-i îngropase, Doi dafini auriți se prefăcură... Când i-a văzut, a prins-o spaimă mare... Înșiră-te frumos, mărgăritare! Și-a dat poruncă scorpia să-i taie, Și ea cu mâna ei pe foc i-a pus, Dar fără veste-atunci din vâlvătaie Zburară două scânteioare-n sus Și au căzut pe-un țărm de apă mare... Înșiră ...
Ștefan Octavian Iosif - Blestemul bardului
... în joc de curcubee. Domnea un crai acolo, în țări și prăzi avut. În tron de fier sta palid și de supuși temut ; Căci cugetu-i e spaimă, privirea lui — urgie, Și bici e tot ce spune, și sînge-i tot ce scrie. Spre-acest castel veniră doi călăreți de frunte, Cu plete blonde unul, iar celălalt — cărunte. Bătrînul bard cu harfa-i, pe-un roib împodobit ; Pășea alături sprinten tovarășul iubit. — Copilul meu, fii gata, grăi bătrînul lin, Adînc din pieptu-ți smulge și cîntă viers ... cîntă veacul de-aur, mărirea cea străbună Și dulcea primăvară, și dragostea nebună ; Ei cîntă tot ce-ncîntă viața pe pămînt, Ei cîntă tot ce-i mîndru și-nălțător și sfînt Curtenii cei mai trufași stau cu plecate frunți, Înduioșați ascultă oștenii cei mai crunți ; Crăiasa, aiurită de dor și chin ... i un trandafir, de sus. — Mi-ați scos din minți poporul, acum femeia vreți ? Răcnește groaznic craiul țintind pe cîntăreți. De sus azvîrle spada-i ... parcurile moarte și-s prăzile pustiei. Iar craiul n-are nume în cartea vitejiei ! Nici un hrisov nu-l scrie, și nici în cîntec nu-i ; Pierdut, uitat ! Acesta-i
Ștefan Octavian Iosif - Cavalerul Olaf
... Ştefan Octavian Iosif - Cavalerul Olaf Cavalerul Olaf de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Epoca , 5 martie 1898 I Doi bărbați de-un ceas așteaptă La biserică, în poartă; Rege-i unul, gîde-i altul, Haine roșii ambii poartă. — După cum aud eu, slujba Cununiei e sfîrșită. Regele s-a-ntors spre gîde: — Stai cu ... năval din catedrală: Lung alai; în mijloc mirii Strălucind ies la iveală. Firavă, nespus de tristă, Fiica regelui privește; Vesel și semeț e Olaf: Gura-i rumenă zîmbește. Cînd spre-ntunecatul rege Gura-i rumenă-și îndreaptă: — Ziuă bună, tată-socru ! Moartea astăzi, știu, m-așteaptă. Rege, pîn’ la miez de noapte Mai amînă-mi ceasul morții; Vreau ... Călăul stă la ușă. Și Olaf, în vuiet, îngînă nebun: - Mi-ești dragă, mi-ești dragă Cît nu pot să-ți spun, Nici inimă nu-i să priceapă — E frig în groapă... Călăul stă la ușă. III Olaf, bate miezul nopții, Și la moarte-acum te cheamă ! Tu pe fiica ... haina roșe ține Barda-n mînă și te-așteaptă Lîngă negrul stîlp, pe tine. Olaf vede zid de săbii, Vede torțele cum pică — Gura- ...
Ștefan Octavian Iosif - Frumoasa Irină
... zorită. Șuieră mierlița, strigă cucu-n leasă : „Cucule, azi-noapte m-am visat mireasă...â€� Pune jos oleacă albele cofițe, Scutură de rouă negrele-i cosițe ; Cată peste umăr, inima-i îngheață : Soarele pe dealuri s-a-nvălit în ceață... Galbenă de spaimă vine-n fuga mare : — Mamă ! grea furtună amenință-n zare ... ridică... Inimioara toată mi-a-nghețat de frică ! — Draga mamii, dragă! Vestea ta nu-i bună ! Nu-s nici nouri negri, nu-i nici grea furtună... Ci păgînătatea într-acoace vine, Ca să mi te ceară, Irino, pe tine... Crește-n zare goana pulberii stîrnite, Zguduie pămîntul ropot ... bine să mă-nghiță iadul Decît să mă vadă roabă Țarigradul !... ...Spumegînd se bate Dunărea pe maluri, Caicul pornește clătinat pe valuri, Soarele preschimbă apele-i în sînge, Frumoasa Irină se roagă și plînge : — Turcule, dă-mi drumul să mă-ntorc la mama, Mi-am uitat pe masă salba și ... ferestre... Dunărea bătrînă curge tulburată, Frumoasa Irină stă îngîndurată, Șopotind se-ngînă valurile-n spume, Parc-ar tot striga-o cineva pe nume... „Nu-i seraiul vrednic tu să-i ...
Alecu Donici - Nada și chiticul
... de ghicit, Văzând însă pe flutur pe lângă lumânare, Prezicerea-mi îndată își are-a ei urmare: Că el nu scapă nepârlit! Aceasta-i o asemănare, Din care cititorii pe samă-și vor opri Cât bunele lor simțuri în parte vor dori. Iar eu aud adese iertând întâi greșală ... să facă negrul alb După a mea părere are moral cam slab. Un june crescut bine, Dar prea-ncântat de sine, În oarba-i îngâmfare pe loc e cap stricat. O jună frumușică ce curte nu primește, Mai mult însă cu unul prin unghiuri șopotește Și e nepăsătoare către ... dar alte pilde și fabula să-mi spun, Așa precum mi-au spus-o și mie un om bun. La heleșteu, nu mare, în unda-i acea lină, De caracudă plină, Cu undițe băieții și leneșii din sat Chitici de toată mâna undea neîncetat. Unditul, ca și pânda, vrea mai ales ... pescarul în lungă așteptare La legănânda plută se uită neclintit: Ea piere; el smucește Și-n loc să tragă pește, Se-ncredințează numai că nada i-a lipsit: Chiticul de sub mână îi și făcu răpire. Astfel un chitic sprinten, sumeț din a lui fire, Cam înșela ...
Alexandru Macedonski - Vioristul
... a trecut ca o nălucă, Înclinat pe-a sa vioară cu un dor nespus de ducă!... Într-o noapte viforoasă sub fereastră-i m-am oprit, De-armonii cerești răpit, Și zărindu-i chipul palid la lumina unei lampe, Chipul îmi aduse-aminte serafimi din biblici stampe, Ș-ascultai zburând prin vifor cântecu-i expirător, Ca un freamăt lung de aripi dintr-al îngerilor zbor; M-atrăgea o simpatie tainică spre a-l cunoaște, Și păstrându-i ... lume Fruntea sa nu se-nclinase pe-albul sân al unei mume! Muma sa era vioara și amanta sa, tot ea, Pe-amândouă prin arcușu-i le plângea și se plângea! Dorul ca să aibi o mumă trebuie să fie mare Dacă locul să i-l ție însăși arta nu e-n stare. Într-o zi pe-a sa vioară îl găsiră mort; mereu Cât l-am plâns ...
... Alexandru Vlahuţă - No. 1 No. 1 de Alexandru Vlahuță Publicată în Naționalul , an II, nr. 45, 4 august 1891 Daniil, bătrînul stariț, Șade-n jețu-i, răsturnat; Chipul lui îmbracă umbra Gîndurilor ce-l străbat, Și cum stă, în rasa-i lungă, Cuvios și neclintit, În tăcerea asta sfîntă, Ai jura că-i zugrăvit... Numai dreapta lui, alene Rezemată pe spătar, Cum ar bate tactul vremii, Se clintește-ncet și rar: Printre degetele-i slabe, Țăcănind, cad somnoros, Din șiragul de mătănii, Boabele de chiparos, Și, în ritmul lor, trec umbre — Amintiri din vremuri vechi — Glasuri, vuiete ... fața ei; Gemete și chipuri slabe De călugări chinuiți; Aur stors din suferința Celor proști și umiliți ! Răfuieli cu iconomul: "Gherasime, rău te porți ! Unde-i partea mea din mese Și din leafa celor morți? Mie nu-mi plac hrăpitorii... Ce-ți faci cruce? Nu știu eu, Vinde sfintele odoare Și ... Tremură bătrînul stariț Și, cu fața la pămînt, Stă în taină și cerșește Îndurarea celui sfînt. ............................. Daniile, Daniile, Mult ai rîs ș-ai huzurit; Unde-i
... babelor fiori !... Astfel, norocosul Sander, Cu toate e înzestrat, Se ridică-n cinstea lumii, Ca un fiu de împărat: Fără muncă, fără zbucium, Toate cele-i merg în plin; Doar cu gîndul le gîndește, Și de-a gata toate-i vin. Nici o poartă spre mărire Pentru el închisă nu-i. Alții luptă și asudă, Iar izbînda e a lui. Iată-l, radios și falnic, Pe-așa stepenă-nălțat, Că, privind în jos, se ... Pururea neadormit, Nu îngăduie pe nimeni Să se creadă fericit. "Ce folos, își zice Sander, C-am ajuns așa de sus, Și averea ce mi-i bună, Dacă fiu de nobil nu-s !... Aspazio, Aspazio, Sub blazonul tău mă ia, Și-ți voi pune la picioare Slava și viața mea !" Cîtă ... Și în urmă, ce viață De mustrări și umilinți: Nostalgiile nobleții, Dorul vecinic de părinți. Și cuvinte-nveninate Ce rănesc ca un cuțit !... Toată vina-i a lui Sander — El știa că nu-i iubit... Astăzi nu mai e "mărire". Ca un simplu muritor, Stă... socoate mersul vremii Monoton și fără spor, Și privește trist la golul Ce în ...