Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTICĂ
Rezultatele 4551 - 4560 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTICĂ.
Titu Maiorescu - Scrisoarea lui Maiorescu către Eminescu (februarie 1884)
Titu Maiorescu - Scrisoarea lui Maiorescu către Eminescu (februarie 1884) â†� Scrisoarea lui Eminescu către Maiorescu Scrisoarea lui Maiorescu către Eminescu din februarie 1884 de Titu Maiorescu Informații despre această ediție Scrisoarea trimisă de către Titu Maiorescu , în care îi răspundea scrisorii scrise de Mihai Eminescu în timpul internării sale la spitalul din Viena. Domnului Eminescu WIEN, Ober-Döbling in der Heilanstalt Leidesdorf-Obersteiner Iubite domnule Eminescu, Și scrisoarea D-tale cătră mine și scrisoarea de mai nainte cătră Chibici le-am cetit eu cu familia mea și eu toți amicii D-tale cu nespusă bucurie. Căci ne-au fost dovada sigură despre deplina D-tale însănătoșire. Nu te mira că-ți vorbesc mai întăi de bucurie, deși amândouă scrisorile sunt triste și concepute sub un fe! de „deprimare a moralului“, cum ar zice galomanii noștri. Căci eu cred că tristețea D-tale trecătoare și desigur neîntemeiată, pentru noi rămâne dar bucurie curată. Vezi, D-le Eminescu, diagnoza stării D-tale trecute este astăzi cu putință și este absolut favorabilă. Se vede că din cauza căldurilor mari, ce erau pe la noi în iunie 1883, D-ta ai început să suferi de o ...
Traian Demetrescu - Bătrînul artist
Traian Demetrescu - Bătrînul artist Bătrînul artist de Traian Demetrescu „Să-mi cînți, să-mi cînți un cîntec trist, Să stingi din sufletu-mi pojarul!â€� Am zis bătrînului artist, Și mi-am umplut cu vin paharul. Și el și-a strîns sub braț chitara, Și-a început duios și rar: „Cînd soarele apune vara, Nu te mîhni, — răsare iar! Și dacă te înșeală-o fată, Bea un pahar mai mult și taci; Și cată altor fete-ndată, Mult mai frumoase, să le placi. Nu-ți sfîșia zadarnic pieptul De-o suferință trecătoare; Sînt alții care n-au nici dreptul Să plîngă pentru ce îi doare. Eu nu știu alt-fel să descîntec Pe cel ce e nenorocit!â€� ................................ Sub farmecul acestui cîntec, Iar am sperat, iar am
Traian Demetrescu - Cît o viață
Traian Demetrescu - Cît o viaţă Cît o viață de Traian Demetrescu Ne-am întîlnit pe-o vreme tristă, Și, plini de ploaie și noroi, Cu-ncredere ne-am luat de mînă, Pornind spre casă amîndoî. În cameră un frig de moarte... Ea m-a-ntrebat din ochi: rămîi? — Și-am împărțit, străini și singuri, Același rece căpătăiu. Și unul altuia povestea Vieței noastre ne-am șoptit: Ea tot-d'a-una neiubită, Eu tot-d'a-una neiubit... C-o dureroasă voluptate La sîn ca doi copii ne-am strîns, Și-n noaptea aceea, cît o viață, Am plîns... și ne-am iubit... și am
Traian Demetrescu - Două dimineți de aprile
Traian Demetrescu - Două dimineţi de aprile Două dimineți de aprile de Traian Demetrescu După Wiliam Wordsvorth Mergeam încet, — și răsăritul Se-nflăcăra de-o pară vie; — Matei, privind, s-opri și zise: „În voia Domnului să fie!â€� Era în satu-acela dascăl, Cu păr frumos, dar cărunțit; Și, cum era zi de vacanță, Părea mai vesel, negreșit, Pe lîngă grîne și pîrîuri Trecînd așa, ne învoim În dimineața-aceea, veseli O zi prin munți să pribegim... Ei, ce e? îl întreb atuncea, Cînd soarele a răsărit, Ai suspinat fără de voie, Și-o vorbă tristă ai rostit! Matei s-opri a doua oară, — Durerea lui nu mi-o ascunse; — Privind spre culmea unui munte Aceste vorbe îmi respunse: Vezi norul cel aprins de raze Și ușuratec ca un fum? Imi amintește-o dimineață, De sînt trei-zeci de ani acum. Și tot de-asupra-acestor locuri, În dimineața-acelei zi De-Aprile, cerul era astfel: Plin de culori trandafirii!... Mergeam c-o linie în mînă, Nepăsător de gînduri rele; — În cimitir m-abat de odată, Lîngă mormîntul fiicei mele. Era de nouă ani... Tot satul Privea la ea ...
Traian Demetrescu - Gând de toamnă
Traian Demetrescu - Gând de toamnă Gând de toamnă de Traian Demetrescu Din tot ce e mai trist în toamnă, Pe când natura-i mai pustie, Trezind în sufletele noastre O notă de melancolie, Gândesc la florile acelea, Cununi de-aducere-aminte, Cari-au trăit în cimitire Și mor uitate pe
Traian Demetrescu - Idilă (Traian Demetrescu)
Traian Demetrescu - Idilă (Traian Demetrescu) Idilă de Traian Demetrescu Duminică ne-am dat cuvântul Să ne-ntîlnim, — Căci ne-am jurat în toată viața Să ne iubim. A mea a fost întîia oară... Și dracului S-a dat că n-are să mai fie A nimănui. Duminică am așteptat-o, Dar n-a venit; Am stat pe gînduri toată ziua, Și n-am dormit. La cîrciumă, un vechiu prieten Mi-a spus curat O vorbă ce m-a scos din fire, M-a-ntunecat. Azi noapte i-am bătut în ușă, Și mi-a deschis; A vrut să mi s-arunce-n brațe, — Nimic n-am zis. De piept am luat-o, ca o fiară, Și am tîrît-o; Dar... arma mi-a căzut din mînă, N-am omorît-
Traian Demetrescu - Vînzătoarea de iluzii
Traian Demetrescu - Vînzătoarea de iluzii Vînzătoarea de iluzii de Traian Demetrescu Și.... într-o bună dimineață, Decepția, urîtă foc, Intră-n oraș, pe ne-așteptate, Strigînd: „Iluzii de noroc!â€� „Iluzii de amor!... Iluzii De glorie și tinerețe!... Iluzii mari de sănătate!... Iluzii dulci de frumusețe!â€� Și marfa asta nesfîrșită Mai mult ca pîinea se vindea, Căci fiecare-și cumpărase Iluzia ce urmărea... Dar un poet, retras de-o parte, Zîmbea amar spre vînzătoare: — El cunoscuse altă dată Pe vecinica
Traian Demetrescu - Visătorul (Traian Demetrescu)
Traian Demetrescu - Visătorul (Traian Demetrescu) Visătorul de Traian Demetrescu Am rătăcit pe multe drumuri Și-n lunga-mi rătăcire, Visam să întîlnesc o umbră Ce-i zice: „Fericireâ€�. Dar n-am găsit-o nicăirea — Deunăzi, obosit, Într-o pădure fremătoasă, O clipă m-am oprit. Sub un copac, bătrîn ca mine, O fată și-un băiat Se sărutau soptindu-și șoapte Cu glasul îngînat. Și cînd să plec, băiatul parcă Se înclină spre ea, Zicîndu-i blînd: „O, tu, iubito; Ești fericirea mea!â€� Am tresărit... Și-n clipa-aceia, C-o repede privire, M-am și întors să văd cum este Visata fericire?... Era o fată cum sînt multe Prin sate și orașe: Cu ochii mari, cu sînuri albe, Cu buze drăgălașe... ............................... ............................... Și eu am rătăcit o viață, Pribeag, ca vai de mine, — Cînd drumurile pretutindeni De „fericiriâ€�, sînt
Urmuz - După furtună (Urmuz) După furtună de Urmuz Ploaia încetase și ultimele rămășițe de nouri se împrăștiaseră cu totul… Cu vestmintele ude și părul în dezordine, rătăcea în întunericul nopții căutând un lăcaș de adăpost… Ajunse, fără să știe, lângă cripta învechită și roasă de vremuri a mînăstirii, de care, apropiindu-se mai cu atenție, o mirosi și o linse de vreo 56 ori în șir, fără să obțină nici un rezultat. Contrariat, își scoase atunci spada și năvăli în curtea mînăstirii… Fu însă repede înduioșat de privirea blîndă a unei găini ce îi ieșise întru întîmpinare și care, cu un gest timid, dar plin de caritate creștină, îl pofti să aștepte cîteva momente în cancelarie… Calmat puțin cîte puțin, apoi emoționat pînă la lacrimi și cuprins de fiorii pocăinței, renunță el pentru totdeauna la orice planuri de răzbunare și, după ce sărută găina pe frunte și o puse la păstrare în loc sigur, se apucă de mătură toate chiliile și le frecă scîndurile cu moloz. După aceea își numără gologanii și se sui într-un copac spre a aștepta sosirea dimineții. “Ce splendoare! Ce măreție!â€� exclama el în extaz în ...
Urmuz - Plecarea în străinătate
Urmuz - Plecarea în străinătate Plecarea în străinătate de Urmuz Din toate preparativele voiajului, cea mai mare parte erau îndeplinite; în cele din urmă, reuși să plătească și chiria, ajutat fiind de cele două bătrîne rațe ale sale, și care nici de astă dată nu-l lăsară să alerge la mila vecinilor. Singurul lucru ce îi cereau în schimb era să fie și ele primite, cel puțin o oră pe zi, în camera sa de lucru, care exala un așa de dulce și îmbătător miros de ciurciuvele. Se sui în corabie. Sentimentul puternic și neînvins de tată îl trase însă înapoi la țărm, unde, cu o mișcare distrată și nervoasă și în mijlocul poporului iubit, își cusu două tampoane de sugătoare pe căptușala mucegăită a smokingului său, și imediat după aceasta, fără a mai pierde timpul, se furișă, neobservat de nimeni, în camera scundă din fundul curții, trecînd la religiunea mozaică. Nu mai avea nici un moment de pierdut. Intrase în al șaptezecelea an al existenței sale, lăsînd în urmă un trecut glorios, și acuma zilele îi erau numărate. Singura dorință ce mai avea era să-și serbeze nunta de argint. În acest scop chemă pe ...
Urmuz - Puțină metafizică și astronomie
Urmuz - Puţină metafizică şi astronomie Puțină metafizică și astronomie de Urmuz Și iarăși, cine dintre noi se mai poate plânge că forța primordială, cauza cauzelor, nu poate fi niciodată atinsă, descoperită, când toți se căznesc să o apuce de la început, înapoi, și nimeni nu s-a încercat să o învăluie, pentru clipa de față, să o prindă măcar o dată pe flanc? Și care e rostul să ții morțiș să descoperi vreo cauză, și că numai una singură și cea dintâi, când toate cauzele, din nenorocire, sunt și efecte și dau din ele efecte îndrăcit de multiple și de încâlcite. Deci la ce bun să vrei numai o singură cauză, o forță inițială are vrem (trebuie) să fie și generatoare, când ea însăși ține cu încăpățânare să dea din ea numai multiplicitate; are setea ultimilor, a încâlcelei și contradicției; îi trebuie multe milioane le oameni, de muște, de bureți, de jivine, de astre, și aceasta încă cu prețul suferințelor lor. îi trebuie și „peștele-cufăr", și peștele-fierăstrău" și are setea numărului, a distanțelor și itelilor mari, fără rost și necesitate... La început - ziseră toți comesenii laolaltă - nu este adevă că: ...