Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTICĂ
Rezultatele 4541 - 4550 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTICĂ.
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Apă beu!
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Apă beu! Apă beu! de SĂ¡ndor PetÅ‘fi Traducere de Ștefan Octavian Iosif Priviți la mine, oh, prietini, Și vă cruciți de fapta mea: La noi așa minune mare Cam rar s-a mai putut vedea ! De-așa ceva Mă mir și eu, Dar adevărului mă-nchin: Nu vin... ci apă beu, Da, apă beu ! Mă întrebați, nu cumva oare O grindină a dat prin vii, Ori frigul a stricat recolta Și viile-au rămas pustii ? O, nu ! căci vin, Pe cît știu eu, A fost ăst an destul și bun. Și totuși... apă beu, Da, apă beu ! Ori mă învinuiți voi, poate Că nu-s setos ? Aceasta-i grav ! Pe dracu ! Dimpotrivă, setea Mă arde în gîtlej grozav. Și chiar de vin Setos sunt eu ! Și totuși... apă beu ! Pe Dumnezeul meu ! Dar ca să nu vă doară capul, De-atîta ce vă minunați, Vă lămuresc eu într-o clipă Această taină. Ascultați: E mănios Crîșmarul meu, Parale n-am, nici credit n-am... De-aceea... apă beu, De-aceea, zeu ! Poezii alese,
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Eroi în zdrențe
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Eroi în zdrenţe Eroi în zdrențe de SĂ¡ndor PetÅ‘fi Traducere de Ștefan Octavian Iosif din Poezii alese , 1897 Să-mbrac în haine pe măsură Și-n rime mîndre versul meu, Să poată mai ușor străbate Azi prin saloane, — pot și eu. Ci gîndurile mele sfinte Nu-s tineri leneși cari se-mbracă La modă, în mănuși și fracuri, Și cari trăiesc ca să petreacă. Azi spada nu mai zîngănește Și pușca ruginită doarme. Dar e război !... în luptă însă Slujesc idei în loc de arme. Acolo stau și eu în luptă, Între soldații ăstui veac ! Eu lupt cu versuri: un războinic E orice cîntec care-l fac. Ostași în zdrențe, dar eroici, Dintr-înșii laș nici unul nu-i... Și vitejia face cinstea Unui ostaș, nu haina lui ! Și nu mă-ntreb eu: după moarte-mi Trăi-vor cîntecele mele? Să piară, de li-i scris scris, în luptă, Eu nu mă îngrijesc de ele. Dar sfîntă-i cartea unde-or zace Ideile-mi de mult uitate: Mormînt d-eroi care muriră În lupta pentru
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Mugur, mugur, mugurel...
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Mugur, mugur, mugurel... Mugur, mugur, mugurel... de SĂ¡ndor PetÅ‘fi Traducere de Ștefan Octavian Iosif În orașul ăsta am deschis eu ochii; Salutare, locuri mândre, scumpe mie! Doina doicei mele din copilărie Sună-n tot orașul: doica-mi cântă mie? Glasul ei e-acesta? ori poate mă-nșel: "Mugur, mugur, mugurel!..." A plecat, odată, un copil voios, Azi, bătrân, se-ntoarce tot pe-aceeași cale... Hei, de-atunci ce mult e... griji, necazuri, boale, Bucurii puține, și atâta jale! Cum mai trece vremea..." trist îngână el: "Mugur, mugur, mugurel!..." Oare unde sunteți, tovarăși de joc? D-aș vedea pe unul barem dintre voi! Să mai stăm de vorbă, veseli amândoi, Să ne reîntoarcem anii înapoi, Anii cei de basme, să cânt iar cu el: "Mugur, mugur, mugurel!..." Fără de hodină, pasăre pribeagă Care-și cată cuibul cald de-odinioară Când se-ntoarce iară mândra primăvară, Gândul meu colindă, pretutindeni zboară, Și mă mir eu singur câte-mi spune el: "Mugur, mugur, mugurel!..." Sunt copil acuma, iarăși sunt copil! Pe-o nuia încalec... lumea e a mea! Sare și nechează murgul meu — nuia, Merg la jgheab, devale, și ...
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Profeție (Iosif)
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Profeţie (Iosif) Profeție de SĂ¡ndor PetÅ‘fi , traducere de Ștefan Octavian Iosif Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Floare-albastră , an. I, nr. 9, 6 decembrie 1898. — Tu, mamă, zici că visurile noastre Ni le trimite Atoateștiutorul, Că visu-i o fereastră fermecată Prin care ne surîde viitorul. Visai și eu un vis, iubită mamă, Un vis frumos... Mi-l lămurești tu mie ? Visai azi-noapte că-mi crescuse aripi, Și am zburat cu ele-n veșnicie ! — Copile, tu lumina vieței mele ! Luceafăr blînd al sufletului meu ! Fii vesel, vesel, că-ți făgăduiește Îndelungate zile Dumnezeu. ...Crescu băiatul — mare și puternic : Din pieptu-i tînăr izbucni deodată Sălbateca văpaie-a tinereții, Ce-n inimă-i gemuse-ncătușată. El prinde harfa și izbește-n strune, Dus în extazul sfînt al inspirării : Simțirea lui — măreț vultur — plutește În lumea largă pe-aripa cîntării. Se-nalță pîn’la porțile tăriei Al cîntecului glas înaripat, Desprinde stelele din cer să-ncununeze Cu raze fruntea lui de inspirat. Dar e venin a cîntecului miere ; Cu fiecare cîntec smuls din strune El pierde-o floare din cununa vieții, ...
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Sunt catană
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Sunt catană Sunt catană de SĂ¡ndor PetÅ‘fi Traducere de Ștefan Octavian Iosif Am slujit în oaste și am fost catană, Nici căprar n-am fost eu, ci mereu catană. Mîndra tinerețe-n oaste mi-am lăsat Și cu bătrînețea m-am întors în sat. Îmi făceam corvada, stam la toate gata, N-am luat pedeapsă un minut măcar, Iar, la liberare, care mi-a fost plata?... M-a bătut pe umăr domnu ghinărar ! Poezii alese,
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Un înțelept odinioară
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Un înţelept odinioară Un înțelept odinioară de SĂ¡ndor PetÅ‘fi Traducere de Ștefan Octavian Iosif Un înțelept odinioară Pe un măgar călătorea. Dar vremea este schimbătoare Și lumea s-a întors pe dos; Măgarii azi umblă călare... Un înțelept merge pe jos. Poezii alese,
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Zădărnicia
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Zădărnicia Zădărnicia de SĂ¡ndor PetÅ‘fi Traducere de Ștefan Octavian Iosif Zădărnicia-i rege peste regi, Palatul ei e largul lumii-ntregi, Cutreieră palatu-n lung și-n lat, Nimic nu lasă ea necercetat. Și unde merge... toate se desfac, Se prăbușesc și pier... în juru-i zac Coroane sparte, tronuri sfărîmate, Flori veștejite, inimi sfîșiate. Poezii alese,
Titu Maiorescu - Din experiență
Titu Maiorescu - Din experienţă Din experiență de Titu Maiorescu Publicat în „Almanahul societății academice «România Jună»â€� din Viena (1888) De mult s-a zis, și s-a zis cu drept cuvânt, că lucrurile simple sunt cele mai grele de priceput și de primit; și această veche maximă rămâne din nefericire aplicabilă și în starea actuală a așa-numitei culturi, pe când, din contră, adevărata cultură nu va fi mai bine întemeiată decât în proporția restrângerii acelei maxime, adică atunci când lucrurile simple vor fi din ce în ce mai ușor înțelese și mai îndeobște primite. Confuzia ce domnește ast[...]n atâtea discuții publice și private de cel mai mare interes, confuzia, d. e., în politică, în educația tinerimii, în etică, în relațiile sociale, provine din starea înapoiată în care se află încă toate științele numite „biologice“, îndeosebi psihologia. Nu e vorbă, de învâțat se învață întruna psihologie (sau „știința sufletului“) în școalele publice; ea este chiar introdusă în licee, necum la universități. Dar ceea ce ni se dă aici drept știință este în cea mai mare parte o frazeologie lipsită de folos practic și în multe ...
Titu Maiorescu - O cercetare critică asupra poeziei române
Titu Maiorescu - O cercetare critică asupra poeziei române O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867 de Titu Maiorescu Cuprins 1 PREFAȚA AUTORULUI LA EDIȚIA DE LA 1874 2 PREFAȚA LA EDIȚIA DINTÂI 3 PREFAȚA LA EDIȚIA DE LA 1892 4 I - Condițiunea materială a poeziei 5 II - Condițiunea ideală a poeziei PREFAȚA AUTORULUI LA EDIȚIA DE LA 1874 Iluzii pierdute — iată semnul timpului în care trăim. Stăpânirea frazei încetează. Numai deziluzionarea să nu treacă în scepticism. Puținii bărbați eminenți ce-i avem au început să se retragă unul câte unul din viața publică, iar în locul lor năvălește mulțimea mediocrităților și, cu steagul naționalismului și al libertății în frunte, acea gloată de exploatatori, pentru care Dunărea nu e destul de largă ca să-i despartă de Bizanț. În contra lor rezistența, fie și violentă, era o datorie. De aci critica! Însă critica unde trebuie și constructivă unde poate. Paginile următoare cuprind un șir de cercetări critice asupra câtorva forme de cultură română din ultimele decenii. Scrierile astfel împreunate în volumul de față sunt o retipărire din Convorbiri literare. Prezentându-se acum singure înaintea publicului și lipsite de vecinătatea și de sprijinul scriitorilor ...
Titu Maiorescu - Poeți și critici
Titu Maiorescu - Poeţi şi critici Poeți și critici de Titu Maiorescu 1886 Sunt de-abia 14 ani (acum sunt 36), de când prin câteva articole sub numele Direcția nouă în poezie și proză ne-am încercat să arătăm ce trebuie să se ceară de la o mișcare sănătoasă a literaturei române. Acele articole erau purtate de oarecare speranță, dar de mai puțină încredere. În poezie, Pastelurile lui Alecsandri erau un semn de renaștere, asupra lui Eminescu - "poet în puterea cuvântului" - se atrăgea luarea-aminte a publicului, Șerbănescu, Petrino, Matilda Cugler, Bodnărescu erau aprețiați. În proză - cu împotrivire energică în contra pedantismului Ciparo-Barnuțio-Pumnian - se cerea limba firească a poporului român, iubire de adevăr și cunoștință de cauză; din proza curat literară se relevau Alecsandri, Iacob Negruzzi, Gane; din proza științifică, între altele, primele încercări ale d-lor P. P. Carp, Lambrior, Th. Rosetti, Xenopol, chiar și ale d-lor Burla și Panu. Dacă privim astăzi la literatura din ultimii ani, timida speranță de atunci se poate schimba într-o încredere sigură pentru direcția sănătoasă a lucrărilor intelectuale în România. Nu doară că toți cei salutați la 1872 au împlinit ceea ...
Titu Maiorescu - Scrisoarea lui Maiorescu către Eminescu (februarie 1884)
Titu Maiorescu - Scrisoarea lui Maiorescu către Eminescu (februarie 1884) â†� Scrisoarea lui Eminescu către Maiorescu Scrisoarea lui Maiorescu către Eminescu din februarie 1884 de Titu Maiorescu Informații despre această ediție Scrisoarea trimisă de către Titu Maiorescu , în care îi răspundea scrisorii scrise de Mihai Eminescu în timpul internării sale la spitalul din Viena. Domnului Eminescu WIEN, Ober-Döbling in der Heilanstalt Leidesdorf-Obersteiner Iubite domnule Eminescu, Și scrisoarea D-tale cătră mine și scrisoarea de mai nainte cătră Chibici le-am cetit eu cu familia mea și eu toți amicii D-tale cu nespusă bucurie. Căci ne-au fost dovada sigură despre deplina D-tale însănătoșire. Nu te mira că-ți vorbesc mai întăi de bucurie, deși amândouă scrisorile sunt triste și concepute sub un fe! de „deprimare a moralului“, cum ar zice galomanii noștri. Căci eu cred că tristețea D-tale trecătoare și desigur neîntemeiată, pentru noi rămâne dar bucurie curată. Vezi, D-le Eminescu, diagnoza stării D-tale trecute este astăzi cu putință și este absolut favorabilă. Se vede că din cauza căldurilor mari, ce erau pe la noi în iunie 1883, D-ta ai început să suferi de o ...