Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SĂ

 Rezultatele 451 - 460 din aproximativ 4001 pentru .

Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac)

... noapte, și vara pe greu soare, Și fără foc pe iarnă cînd firea toată moare,     Cînd toată firea-ngheață, Ea n-avea altă grijă decît mă ferească De tot ce doare-n viață, poată mă crească,      poată a-mi zîmbi. Creșteam și-mi mergea binesub dulcea-i îngrijire, Rîdea cînd ziceam : mamă ! la-ntîia mea vorbire,     Văzîndu-m-a ... am plecat pe drumul de a mă face tată !     Mărite Dumnezeu ! Eu mă topeam cu ziua de multă nerăbdare. Gîndeam ca ce dulcețuri -i dau eu demîncare,     Ce poate poftească. Dar ea, mai înțeleaptă, venea pe lîngă mine Și îmi zicea strîngem pentru acel ce vine —     Spunea cum a -l crească. Era aproape ora ce-atîta așteptam, Cînd o schimbare-n țară, ce noi nu o visasem,     Începe-a se vesti : S ... cît Omul nu poate mai facă,     Nu poate dăini : — «Noi n-avem decît brațul ; dar brațul este-al nostru ! Noi nu putem -l spargem în veci în lucrul vostru,      ...

 

Cincinat Pavelescu - Patru epigrame

... Cincinat Pavelescu - Patru epigrame Patru epigrame de Cincinat Pavelescu Pe când eram magistrat în Brăila, un prieten, judecător, mă roagă, la clubul Rally, -l împrumut cu 25 lei, ca ponteze la bacara. Neavând la mine această sumă, el m-a silit fac câteva versuri unui simpatic bancher, pe care-l auzise cu câteva minute mai înainte lăudându-mă, și -i cer, pe departe, douăzeci și cinci de lei. Îi trebuia numai atât ca -și completeze suta de lei, hotărât s-o piardă. Șaptezeci și cinci se și duseseră. Bancherul îmi spusese că în țara asta e o crimă ... duc în străinătate, unde lucrurile de spirit sunt prețuite și răsplătite. Amicul meu nu vă închipuiți că era Fabricius surprinsese această convorbire și voia tragă câștig din entuziasmul bancherului pentru mine în interesul dulcilor sale patimi de jucător. Pe când bancherul da ceea ce se cheamă, în termeni de ... nou numai cu platonismul onorabil al unor admirațiuni pline de cea mai caldă sinceritate; însă ce aștepta judecătorul sunătorul nu sosea. Atunci, indignat și hotărât -și continue partida cu orice preț, m-a somat fiu mai precis, ...

 

Constantin Negruzzi - Vergiss-Mein-Nicht

... că nu dorea pentru sine nici aur, nici slavă. Aurul e de dorit când poate sluji spre împodobirea femeii ce iubești. Când îți trebuie ca tinzi bogate covoare subt picioarele ei — ce s-ar răni atingându- de pământ — sau reverși în preajma-i parfumuri mai puțin mirositoare decât răsuflul ei. Slava e de dorit când poetul poate pune pe o frunte blondă și parfumată ... cad pe fruntea lui, când laudele ce îi dau lui ajung, ca o dulce armonie, până la auzul femeii ce iubește. în momentul acesta, amândoi primbla singuri pe aleea ce -ntinde de-a lungul Rinului. S-au pus unul lângă altul pe un covor de mușchi, privin dusă în tăcere, hrăpiți de fericire ... care soarele o lasă la orizon făcuse mai albă și umbra înainta pe cer de la răsărit la apus. Amândoi au înțăles că trebuie ducă. Măria vru învecinicească pomenirea astei frumoase seri, și arătă cu mâna lui Heinrich niște Vergiss-mein-nicht pe malul râului. Heinrich alergă și culesă florile: dar, lunecând ... a doua oară, el înturnă o de pe urmă căutătură spre malul unde era Măria și, rădicând brațul, îi aruncă florile culese pentru ea. Voi ...

 

Dimitrie Anghel - Domnu' Hube

... I, 1, 22 oct. 1911, p. 3. O legendă teutonă povestește de un rege că, urcîndu-se pe tronul părinților lui, a poruncit -i așeze un clopot de argint în înaltul unui turn, ca poată, ori de cîte ori ar încerca vreo mulțămire, s-o anunțe și norodului său. Mută însă a rămas limba clopotului din înaltul ... Tumultul însă creștea necontenit, căci într-o grămadă de copii, ca în pădurea fermecată cînd rupi o frunză și se trezesc toți copacii și încep murmure, e de ajuns ca unul deștepte întîiul glas. De-abia de-și lăsa pe mînă capul bătrînul pedagog ca viseze la romantica lui țară, cîntată așa de duios în baladele tipărite în Lesebuch -ul ce-i sta dinainte, și tot visul trebuia se destrame, toate elfele și cobolzii dispară, tot norodul învechit al romantismului german se reîntoarcă în țara lui. Ființele supranaturale iubesc liniștea, pasul lor abia lasă urmă, atît de ușor calcă ; și clarul de lună, în care-s ... de dezrobire, fericitul minut cînd se va face liniște ca în Lesebuch -ul ce-i sta dinainte și elfele vor putea veni, în sfîrșit, neturburate,

 

Dimitrie Anghel - Dușmanul mașinismului

... și străbunii noștri din vremurile cele mai patriarhale, îl satisfăcea cu prisosință. "Mașinile sunt un cuvînt van și niște invenții complicate și diabolice. Totul e sameni la vreme și ai ploi priincioase", zicea el. Stăpînul lui era însă cu totul de altă părere, știind că un pămînt, cu cît îl vei lucra mai bine ... și cu plăcere visul izbîndit; el peste noapte, ca spiritele demonice din Meșterul Manole , punea pe argații lui, în timp ce mașiniștii dormeau fără grije, strice ici o roată, colo desfacă o mutelcă, sau taie o curea, așa că în zori nici o mașină nu mai putea urnească din loc. Alb apoi de nesomn și cu un zîmbet mefistofelic, apărea și el odată cu soarele pe deal, ca se bucure de isprava ce făcuse. Înțelenite și paralizate în mijlocul cîmpului, ca niște matahale monstruoase, mașinile ce făcuse dovadă cu ce spor ar putea ... risipa aceasta de fier, de lemn și de oțel, se adunau zi cu zi ca în urma unui vast naufragiu. Mereu tot alte sfărîmături veneau se adaoge celor vechi, voind parcă

 

Dimitrie Anghel - La fîntîna Medicișilor

... tău șubred, pe lîngă uriașa lui musculatură și spune-ți că, dacă, el, Zeu în lumea lui antică, n-a fost în stare -și înfrîngă durerile așteptării și ale geloziei, tu, un simplu om, îți vei pierde mințile, desigur ! Lasă apele curgă în voie ca vremile, păstrează-ți sufletul și crede-l că-i tare, convinge-te că trebuie fii un spirit al eternității și că partea asta individuală, care ne-a fost împrumutată fiecărui, trebuie existe de cînd lumea, că a trebuit mai sufere și se mai zbuciume și că ești dator ții seamă de el, nu-l lași înfrînt cu desăvârșire pentru viitor, pentru noua formă ce o va fi s-o reia în decursul vremei. Întoarce-ți ochii de ... căci el și-a dat ochii ca nu-și mai vadă durerile. Gîndește-te că ochii tăi sînt oglinzile în care ai răsfrîngi universul cu toate formele lui, și nu-ți jertfi pentru o singură formă. Întoarce-ți-i înduioșați spre vasta grădină unde acum nu rîde ... ...

 

Dimitrie Anghel - Tovarășii (Anghel)

... sunt anumite ființe pe care nu ți le poți închipui decît ca o pluralitate. Ei singuri nu există, pentru că cer o întregire, ei trebuie se îngemăneze ca poată fi, trebuie -și întovărășească pe alții ca fie siguri că sunt cineva. Era deci un doctor, plus toate derivatele lui, și ei de douăzeci de ani stăpîneau un oraș. La anumite ceasuri ... frunzarele deasupra zăplazelor, se lumina din nou mai încolo, se revărsa într-o piață și apoi își relua cursul în linii drepte sau zigzaguri, ca ducă aceiași trecători o bucată de vreme, -i schimbe la față apoi, le îngreueze pasul, -i ducă pînă la o poartă de unde nu se mai întoarce nimeni înapoi și izvorască mereu alții... Și pe cursul acesta au trecut și ei, doctorul, tăsura, vizitiul și caii ; s-au oprit azi aci, sub umbrarul unor pomi ... l-a oprit la altă casă, de unde l-a luat și l-a mînat aiurea spre alte dureri, ca -l readucă iarăși de-a lungul zilelor și al anilor sub aceleași streșini ca

 

Gheorghe Asachi - Credința

... a ferecat Și la rege domnitorul l-a condus mai înainte. Cu urgie ista-ntreabă: Zi-m, pumnarul pentru cine? De tirani scape patria, menit era pentru tine! Dacă așa, sumețe giune, tu pe cruce vei pieri! Nu cer ca -mi ierți viața; din doi unu-avea moară; Ce, de vrei a mele patimi mai mult încă-a prelungi, Lasă-mă, te rog, trei zile, mărit p-orfana soră! Spre credință dau p-amicul, pănă-atuncea pre el închide; La termin de nu veni-voi, pre el vei putea ucide ... se-ndoaie, încât cade chiar pe loc. Tu, ce dintre hoți, din ape îndurat-ai a mă scoate, Ori voi-vei ca aice fiu prada de vro fiară, las pe dulce amicul pentru mine ca piară? Deodată-n propiere un plăcut lin murmuriu În tăcerea cea adâncă la urechea sa pătrunde; Stă, ascultă ș-apoi vede dintre stânci un izvor ... n ora de pe urmă; A lui credință-ntemeiată în virtute și-n onoare Tiranul prin vorbe amare n-a putut ...

 

Gheorghe Dem Theodorescu - Oaia năzdrăvană

... mocani, Slugi de nouă ani, Dacă m-or urî Și m-or omorî, Vina lor o fi, Păcat ș-or plăti. Iar tu, oaia mea, le spui așa, De te-or asculta Io, cât am trăit, Oi am îngrijit, Câinii am hrănit, Pe ei i-am plătit; le mai spui iar, De n-o fi-n zadar, Ca mă îngroape De stână aproape, Oi ca -mi privesc, Dor -mi potolesc, Spre partea de luncă, Aproape de strungă, Strunga oilor, Jocul mieilor, Dorul bacilor, În dosul stânii, -mi auz câinii, Că ei, d-or lătra, Stăpân c-or chema; le mai spui iar, De n-o fi-n zadar, le spui așa, De te-or asculta Când m-or îngropa Și m-or astupa, -mi puie la cap Ce mi-a fost mai drag Căvălaș de soc, Mult zice cu foc; Căvălaș de os Mult zice duios ... -i culeg Pentru nunta mea Ce-o fac cu ea. Vorba nu sfârșea, Dorojani venea Și se repezea Și mi-l răpunea, Turmele

 

Grigore Alexandrescu - Cântecul Jianului

... bucate stricate. Au s-o face,-au nu s-o face, Au de vară n-avem pace. Mă gândii ca s-o brodesc, Mai bine mă hrănesc, pun plugul, brăzdesc, Unde-o fi crângul mai des; trag brazda dracului Prin ușa bogatului, -i dau măciuci după cap, -l aduc la plug legat, -i iau ce a câștigat. Arde-vă focul, ciocoi! Pune-voi mâna pe voi, Cu măciuca vă moi, Că voi ne beliți pe noi. Bate vântul, viscolește, Eu de gazdă n-am nădejde. Căci mi-e gazda-n valea rea, Mi ... Potira din Slatina, Bat-o Maica Precista Și sfânta Duminica! Ține, gazdă, nu mă da, Că ți-oi face-o malotea Cu florile cît palma, se mire și doamna, Și doamna lui Caragea. Ține-mă cum ai ținut mă văz Oltul trecut. Măi bădiță, măi podar, Greu de mine, greu ș-amar! Trage podul trec Oltul, Că ne-am prăpădit cu totul; Trage podul mai la vale Că-ți arunc un glonț în șale, Trage podul mai de-a ... geaba, mări, umblați Pe mine

 

Grigore Alexandrescu - Fragment. Dintr-o nuvelă intitulată "Călugărița"

... jună m-aș fi lepădat bucuros de lume, dacă părinții ce mă aveau numai pe mine mi-ar fi îngăduit. Știi tu ce noroc poți ai și de o nimerești un bărbat cum trebuie? Apoi grijile căsniciei, boale de copii, și alte; numai în mănăstiri poate cineva scape de ele; îmi aduc aminte de grozăviile de mai-nainte, de nenorocirile atâtor familii care s-au risipit prin țări depărtate, pentru că unii ... domn, iar alții cu altul, care, dacă biruia, trebuia toți vrăjmașii lui scape cu fuga, și mă îngrozesc când gândesc că acele vremi pot se întoarcă pentru copiii mei." Un șir de asemenea cuvinte ieșiră din gura dnei Corbencei, ca facă pe fiica sa înțeleagă folosul și trebuința unei vieți liniștite; dar aceasta era ca cum ar fi cântat la urechile unui surd; fata vedea cu un ochi detot ... se gătească, că a doua zi plece împreună. Nici o altă idee de mântuire nu se înfățișa Elenei; numai supunerea putea -i folosească; vorbele cele din urmă ale tată-său îi mai sprijinea oarecum nădejdea. Dar mai înainte de toate vru ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>