Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI SUS
Rezultatele 451 - 460 din aproximativ 954 pentru MAI SUS.
Ion Luca Caragiale - O scrisoare pierdută
... Famelie mare, renumerație mică, după buget, coane Fănică. Încă d-aia nevastă-mea zice: „Mai roagă-te și tu de domnul prefectul să-ți mai mărească leafa, că te prăpădești de tot!..." Nouă copii, coane Fănică, să trăiți! nu mai puțin... Statul n-are idee de ce face omul acasă, ne cere numai datoria; dar de! nouă copii și optzeci de lei pe lună: famelie ... nu fac pe nenea Zaharia și pe Zoe să m-aștepte. Ei nu dejunează fără mine, și nenea Zaharia nu iese înainte de dejun. Și mai ales cum e Zoe nerăbdătoare... PRISTANDA: Ce-mi ordonați, coane Fănică? TIPĂTESCU: Să-mi afli ce scrisoare e aia și de cine e vorba. PRISTANDA ... apoi să-l lucrăm pe onorabilul! PRISTANDA: Curat să-l lucrăm! TIPĂTESCU: Stăi un minut până să-mi schimb haina; ieșim împreună; am să-ți mai spun ceva. PRISTANDA: Stau, coane Fănică. (Tipătescu iese în stânga) Scena II PRISTANDA singur Grea misie, misia de polițai... Și conul Fănică cu coana Joițica ... intră prin fund, fără să ia seama la Ghiță, care se ridică repede la intrare. Trahanache e mișcat) : A! ce coruptă soțietate!... Nu mai e moral, nu ...
Constantin Negruzzi - Negru pe alb
... XXV 26 Scrisoarea XXVI 27 Scrisoarea XXVII 28 Scrisoarea XXVIII 29 Scrisoarea XXIX 30 Scrisoarea XXX 31 Scrisoarea XXXI 32 Scrisoarea XXXII Scrisoarea I (Primblare) Mai 1837 După ce trece Podul Iloaei — mișeniță de judani stremțoși și puturoși — călătorul respiră mai ușor mergând prin bogate fânațe și mănoase semănături, întovărășit de melodioasa cântare a crestoasei ciocârlii și a fricoasei prepelițe, pre care ... un rufos judan întinde traiste, frânghii și băuturi, alcătuiesc una și singura uliță a Romanului. Odată însă acest târg a fost mai locuit, cum se cunoaște din multe case ce sunt acum pustii. Aproape de Roman, pe moșia Gâdinții, se mai văd încă urme din risipurile cetății Smeredava. Dar iacă am venit la Moldova. Vornicul Ureche zise că numele țării vine de la ea și de ... ca tușele clavirului. Negura de neplăcere ce îți dă înăuntrul Romanului se împrăștie îndată ce ai ieșit din el. Drumul de ce merge se face mai vesel și mai pitoresc. Culmele aste îmbrăcate cu rădiuri umbroase, satele aste cu așezările mândre, munții azurii ce se privesc în depărtare, vegetația astă vie, toate te fac ... ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Paraziții
... femeie, casă și masă... Cosmin, de felul lui palid, se aprinse în obraji; tuși de câteva ori; răsuci o țigare; sorbi din ceașcă, deși nu mai avea cafea; se căută în buzunare fără a ști ce caută; scoase batista; o puse pe masă; scutură fărâmiturile; aruncă jos șervetul și ... casă, masă și bani, și la cei de geniu, femeie, casă, masă, bani și pozițiuni sociale. Mănoiu a ajuns până la bani. Cei mai puțin deștepți se opresc numai la masă . Ce copilărie! Dar după femeie, casă și masă absolut nimic nu se mai poate măsura cu ceea ce deja au comis... Cosmin privi în tăișul cuțitului și îngână: — Da, da, ai dreptate... tot ce urmează după primul ... morală se schimbă, în acest caz păcatul comis contra lor este o dreptate, fiind pedeapsa păcatelor comise de ei; în acest caz crima chiar e mai de valoare decât virtutea, căci izbește acolo unde virtutea și legile nu pot să izbească. Banii unui cămătar, Cosmine, i-aș hrăpi cu amândouă mâinile ... pentru croitor, pentru femei, pentru amici și chiar pentru săraci când nu mi-e lene să bag mâna în buzunar; și dacă fur pentru cineva ...
Mihai Eminescu - Din străinătate
... acuma natala mea vîlcioară Scăldată în cristalul pîrăului de-argint, Să văd ce eu atîta iubeam odinioară A codrului tenebră, poetic labirint; Să mai salut o dată colibele din vale, Dorminde cu un aer de pace, liniștiri, Ce respirau în taină plăceri mai naturale, Visări misterioase, poetice șoptiri. Aș vrea să am o casă tăcută, mitutică, În valea mea natală, ce undula în flori, Să tot privesc la ...
... Doamne, el ar fi venit De-atâta timp! mai știu și eu! Și doru-i plângător mereu Creștea de presimțiri hrănit, Din ce în ce mai greu. Trecu și vara, și trecu Și toamna, și pe văi căzu Zăpada iernii, și-apoi iar Sosi-nfloritul Cireșar Dar nici acum voinicul nu ... spui, te rog, de-l vei afla Că-l plâng și că-l sărut! Să-i spui că florile din strat Le ud și cresc mai răvărsat, Dar florile-pe-obrazul meu Pălesc, că prea le ud mereu; Și câte-amaruri am răbdat Știu, biata, numai eu! Că pentru dânsul, că ... vii Știam că mă iubești! Dar ah, cât m-ai lăsat s-aștept! Dar unde-ai fost? O, spune drept! De-acum tu nu vei mai pleca, Să-ți lași plângând iubita ta: O, vino, strânge-mă la piept... Ce bine mi-e așa! Și nu mă-ntrebi, ce plâns nebun ... cea din urmă zi: Ori vine azi de undeva Iubitul ei și-o va lua, Ori dacă nu, când va veni El n-o va mai afla. Și n-a venit! Nici n-a-ncercat Să se ridice de-unde-a stat Sărmana, căci de ...
Dimitrie Anghel - Culegătorul de stele căzătoare
... se strecura printre norodul de sori, de luceferi și de stele, brăzdînd tăria și apoi, după cele mari și scăpărătoare, sfioase se arătau și cele mai mici, și cele mai mărunte, și toată pulberea de diamant a celor de-abia văzute, și tot praful stelar al celor de-abia bănuite. Prăpăstii negre de ... drum, virgine de viață încă și străine de fericire ori de nefericire. Tăcut se cumpănea universul cu miile-i de astre deasupra căsuței lui. Tot mai alb și mai licăritor se arăta drumul robilor de-a lungul căruia, în fiecare noapte, se înșiră parcă și merge spre un țel necunoscut, spre celălalt ... ajuns ca să liniștească tumultul rîului roș care aleargă fără astîmpăr în noi. El însă nu vedea acestea și, urmînd să trăiască singur, cum nu mai putea să sufere oamenii, de la o vreme nu mai putu să sufere nici pămîntul. Frumoasa natură ce se preschimbă veșnic, bogată în decoruri și în priveliști, pe care cei patru mari pictori, ce sînt ... și că poate miliarde de ani străbătuse o altă orbită, rotind împrejurul cine știe cărui soare, prefăcut acum în cenușă și împrăștiat în nemărginire. Și ...
Ion Creangă - Ioan Roată și Vodă Cuza
... nvrednicise a fi acum printre boieri, nu avea ascunzători în sufletul său. În Divanul ad-hoc din Moldova erau boieri de toată mâna: și mai mari, și mai mici; și mai bătrâni, și mai tineri; și mai învățați, și mai neînvățați, cum îi apucase timpul. Între acești din urmă erau de-alde bătrânul Alecu Forăscu, poreclit și Tololoiu, Grigore Cuza și alți câțiva de-alde ... facă, fiind în luptă timpul de față cu cel trecut, pentru cea mai dreaptă cauză a neamului românesc: Unirea, sfânta Unire! Boierii cei mai tineri, crescuți de mici în străinătate, numai cu franțuzească și nemțească, erau cârtitori asupra trecutului și cei mai guralivi totodată. Vorba, portul și apucăturile bătrânești nu le mai veneau la socoteală. Și din această pricină, unii, în aprinderea lor, numeau pe cei bătrâni: rugini învechite, ișlicari, strigoi și câte le mai venea în minte, după cum le era și creșterea; dă, învățați nu-s?... Nu-i vorbă că și nătângia unor bătrâni era mare. Uneori, când ... și legea, și limba, și inima, și chiar dragostea sătenilor; și după nepăsarea și risipa ce o facem, zvârlind banul pe lucruri de nimica, puțin mai ...
Dimitrie Anghel - Fluturul morții
... soarelui și dărnicia vieții. Și iată capetele blonde, din nou, cu bătrînul sub ramuri. Sub umbrarul unui tei, lîngă șipotul care murmură necurmat și sună mai încet sau mai tare, după cum bate vîntul, bătrînul cu o carte în mînă s-a așezat și privește lumea felurită pe care o cunoaște în ... mers. Ca o ploaie de petale fantastice scuturate din copaci după furtună, pămîntul se acoperi în jurul lor de aripi strivite, dar trîmba de lumină, sus, se făcea la loc, și cei scăpați își urmau fantomatic drumul fără a mai privi în urma lor. Astfel trecea timpul lăsîndu-și cortinele lui albe și negre peste săhăstria aceasta fericită, fiecare clipă aducîndu-și întîmplarea ei neașteptată ... așteptat rămînea nevăzut și tăinuit de toate privirile, ca și cum, obosit de sfera noastră, și-ar fi întins aripile spre alte lumi, unde e mai adînc somnul și mai netulburată hodina. Dar într-o zi rîsetele clare ale copiilor nu mai răsunară în grădină, și bătrînul cu barba lui albă, tăiată ca dintr-un giulgiu, nu mai ...
... lată, Nu poate-a-și rupe dorul și gândul de la fată. Ades el poartă ochii pe veșteda câmpie, Și-i pare mult mai largă, părindu-i mai pustie, Căci zâna nu mai vine voios a o-nflori. El sufere de-o taină și-i place a suferi, Grăind în faptul zilei cu iarba ... i măcar urmă de pas! Briar în neastâmpăr, atras de-a nopței soare, Pășește pe câmpie ca un năluc de noapte Privind pe sus... Deodată, prin stele când și când, O palidă lumină apare lunecând. El stă în neclintire!... lumina cea ușoară Sub formă de copilă cerească se coboară ... se pune zâmbind în calea lui, Apoi încet purcede de-a lungul câmpului. "Ah!... ea-i!" strigă sărmanul și brațele întinde; Dar flacăra mai vie la glasu-i se aprinde. Și zborul își răpede în aer strălucind. Briar aleargă, trece prin umbră rătăcind, Încalecă pe-un bivol ce-n ... lupi, și bivoli, vârtej misterios, Cu zgomot dispărură în fundu-ntunecos! VI Din noaptea cea fatală Briar pe-a lui câmpie N-au mai părut!... De dânsul nimic nu se ...
... oaspeț tot cu masa gata. Stăpânit-au Moldova domnul ce-i zic Iancul, Și cu nemulțămire i să spune Veacul. Ștefan-vodă din Pătru, care mai sus scrie, Tinerel ș-au domnitu-ș mică bucurie, Că era țara stânsă de dese războaie Și nu putea stăpânii domni-n bună voaie. Stătu domn ... fără vină. Avem și pentru preuț osândă destulă, Că-i asuprim de-i scoatem din casă sătulă, Făcându-le pedeapsă și grea supărare, De nu mai au în țară popii așezare. Că lor le este ciuca de tot să le-agiungă, Treaba lor să le fie toată vremea-n rugă. Altă ... dară pruncii fără vină, Ce nu știu de răutate, și cu deșert i-au tăiatu-i. De-ale noastre de-acmu frunză nu să va mai umbri Râmul, Că s-au tăiat rădăcina de vânturi de la TrachĂe. [STIHURI PENTRU ÎMPĂRATUL ROMAN ARGHIROPOL, UCIS DE UN SLUJITOR PRIN MIJLOCIREA SOȚIEI ... destul ți-i și cinci ai, Că ț-ai dobânditu-ț la Dumnezău lung trai. Decât c-ai hi mulț ai trăit gios pre lume, Mai bine ți-i că ești în ceri cu bun nume. Bine ți-i că parte ț-ai luat ...
Neagoe Basarab - Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie
... suntu văzute și nevăzute și să mulțămim lui Dumnezeu, făcătoriul si dătătoriul tuturor. Limbă ne-au dat ca să slăvim și să trimitem laudă în sus neîncetat numelui său celui sfânt, iar nu să o întoarcem spre bârfĂ©le și spre cuvinte deșarte, nici spre patimile cĂ©le drăcești, care sunt ... „Fericiți cei nevinovați, carei umblă în lĂ©gea Domnului!“ Și să pășim și să stăm spre priveghiarea cea de toată noaptea și mai ales la zilile cĂ©le mari și la praznicile cĂ©le dumnezeești și în toate zilile vieții noastre. Să păziți precum iaste lĂ©gea și ... pre noi! Vezi darul lui cu care ne-au dăruit! Cât iaste de multă mulțimea milelor tale, Doamne! Că au urcat firea noastră cea omenească mai deasupra decât toate puterile cĂ©le cerești. Dumnezeu s-au înălțat și au șezut pre scaunul mărirei puterilor sale. Iar alte făpturi câte suntu supt ... cerești, cum iaste scris și zice: „Fiți sfinți, cum suntu și eu sfânt, fiți dumnezei, cum suntu și eu Dumnezeu!“ Și iară mai zice: „Eu ziș: toți sunteți Dumnezeu și fiți fiii Celui de ...