Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru M��NU����
Rezultatele 451 - 460 din aproximativ 1208 pentru M��NU����.
Mihail Cuciuran - O zi și o noapte de primăvară pe ruinele Cetății Neamțu
... mai jălesc și eu un minut într-o sară ; Să-și caute o bortă de ragaz pentru sîne. Tăcere împregiuru-mi iar să statornicisă, Dar m-a stăpînit mult, ș-îndată s-a curmat, Filomela în codru, a cînta începusă, Dar ce-i ? Nu știu pricina, că iar a încetat. Și numai murmurare rîului ce curge, Care ca o oglindă era el de curat, În răpidile-i ... O umbră ce s-înalță din acel loc tăcut. Și vine drept la mine, și în fațî-mi se oprești Întrebînd cini aice pe mine m-a adus ? Pi acel loc ce de umbre acum să stăpînești, Pi ace piatră uitată ; care nevoi m-a pus ? • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • â ... cîte faci vremea în voi să le privesc. A zidiului darmari inima me îmi curmă, Dar ce să-i fac vai mie că nu-i pot agiuta ; Că nu-l pot prin jălire aduce l-a lui urmă, Că el numai pren mine ...
... arc se pierde într-un haos neguros, Astfel se deschid sub munte ocnele înfricoșate, Cel de pentru vecinicie loc de muncă fioros! Aci fumurile lumii nu pot să se mai scoboare, Și nici vaiete, nici lacrimi nu pot să reurce-afar', Iar pe ceruri de-arde încă binefăcătorul soare, Pentru cei ce sunt năuntru strălucește în zadar! Scările în lungi spirale tremură ... ca un vuiet subteran, Și multiplele ciocane căror stânca le răspunde Cad p-al sării stei de piatră și recad c-un murmur van. Eu m-am coborât în ele plin de-a lor imensă taină Și ca într-un vis fantastic le-am parcurs și le-am văzut ... de ani mulți în două frântă, Cu o mână tremurândă ridicând greul ciocan Cum își plimbă împrejuru-i ochii care te-nspăimântă. Ochi în care nu mai arde nici-un simțământ uman! Am văzut... și-n taină sfântă întrebatu-m-am atunce, Ce sunt oare-acele umbre și de ce sunt ele-aci? Într-a ocnelor urgie cine-n drept e să le ... sub soare? Pentru dânșii-a făcut numai ca pământul să dea rod? Îmi iei pâinea, — îmi iei viața, și îmi ceri să
Grigore Alexandrescu - Epistolă. Domnului Alexandru Donici, fabulist moldovean
... de lungimea celor ce tu mi-ai făcut, Sunt pornite să-ți aducă ale mele mulțumiri, Sunt răspuns la ale tale vrednici de cinste gândiri. Nu știu bine dacă cerul, precum zici, m-a înzestrat C-un talent ce mi se pare puțin, slab, neînsemnat. Dar iubesc talentu-acesta care tu îl prețuiești; Tot ce e ... curge ne-ncetat. Acel râu trece pe-o vale, pe câmpie, pintre flori, Iar prin relele vieții e mai greu să te strecori: Prozaice umilințe nu pot a le înfrunta. Tu vezi vremile de astăzi. Te-ntreb dacă muza ta, Poftită la tribunale, ar merge să dea cuvânt, Să ... în cumpăna dreptății cașul el l-a cumpănit, Până ce prigonitorii cu nimic s-au pomenit? La voi sunt mai domoli oameni, ei nu s-ating de nimic: Aicea dau de nevoie, orice mă încerc să zic. De voi să cânt eroismul bunilor noștri strămoși, Aud o sută de ... vreun amploaiat cinstit, "A! îmi zic de pe de lături, pe noi acum te-ai pornit? Lăudând faptele bune, arăți, și învederat, Că nu ...
Paul Zarifopol - Recreația criticului
... de scriitură e produs de viciu contractat prin exemplu prost (însă rentabil, poate). Spun numaidecât, aci, că cele 265 de pagini ale dlui Dragoș Protopopescu m-au odihnit, m-au recreat, m-au consolat de oboseala urâtă din răsfoirea a duzini de cărți, de felurite limbi, zămislite din rele obiceiuri și ambiții dezorientate; prudența pe ... dat-o vârsta și o oarecare rutină literară nu ajunge să mă apere destul de asemenea oboseli. Așadar: întâi vorbele. Fără îndoială, la vorbe tocmai nu se gândesc acei care scriu din rău obicei. Aceștia sunt oameni cu idei; și, pentru idei, ei caută (dar nu găsesc) imagini, cum se zice. De aci derivă alte oboseli ale criticului. Atitudinea neliterarilor e sentimentală. La ei, motivele scrisului sunt dorințele și treburile lor ... măiestrie. În fiecare poveste stau, abil învelite, întâmplări violente: un asasinat din gelozie; o rănire cruntă într-un viol; omorul ridicol al unui bărbier care nu vrea să radă pe un moșneag întârziat în prăvălie de ajunul Crăciunului; moartea curioasă a unui bețiv care-și urmărește umbra în valurile ... ...
... Matilda Cugler-Poni - Ce vrei Ce vrei de Matilda Cugler-Poni Ce vrei să fac cu mine? Eu nu mă pot schimba Și cum e a mea față Așa-i inima mea. Eu nu pot să plec fruntea Și nu m-oi umili, Chiar împăratul lumii Cu mine de-ar vorbi! De văd o mișelie, Încerc s-o biciuiesc. Iubirea mea-i iubire. Urăsc ceea ce ...
Ion Luca Caragiale - Grand H%C3%B4tel "Victoria Română"
... triști și adoarme oftând greu din afund. - Toată intervenirea mea acum în favoarea animalului este zadarnică. Degeaba raționez eu de sus de la fereastră, că nu le e permis unor oameni ai autorității să turbere liniștea nopții și somnul contribuabililor. Pot eu striga mult și bine: cine m-aude? Huiduiturile și râsetele acopăr chiar glasul celui mai interesat, chelălăiturile animalului. ÎI mai văd doar cum se zbate sub loviturile măturoaielor, ridicând cu contorsiunile ... n cămașă, cu picioarele goale, cu părul desprins, ține strâns de piept pe un om îmbrăcat în uniformă de poliție. El luptă să scape - ea nu-l lasă. Femeia începe să zbiere răgușit făcând gesturi extravagante: - Ce, domnule! care va să zică, dacă sunt o nenorocită, să-și bată joc de ... inși o înhață; ea se smucește și dă să se repează iar; dar un sergent voinic o apucă de braț și o-nvârtește-n loc: - Nu zbiera și mergi! strigă el scrâșnind și lovind-o greu cu palma peste gură. Aud atunci o horcăială-necată și, în cadrul luminat al birtului ... fundul sfeșnicului cu flacăra din urmă. Cobor iute, scol pe portar și plătesc. Patru ceasuri... Luceafărul se stinge și el încet-încet: vine soarele... Trăsura
Cincinat Pavelescu - Unui prieten
... Cincinat Pavelescu - Unui prieten Unui prieten de Cincinat Pavelescu care, într-o cronică, mă făcuse spițer Mă faci spițer, dar nu m-apasă Sarcasmul tău cel culinar: M
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fata moșului
... tot nu facem. Se înfige fierul plugului adânc și spintecă în sus, apoi alunecă pe deasupra țelinei ca un călcâi pe gheață. Moșule, da' să nu uiți! — Bine, tată, bine. Mai merse ce mai merse, și întilni un flăcău, voinic, să fi spart pietre-n pumni. Și cât era de ... dealul, dete peste o apă întinsă, liniștită și sclipitoare ca o oglindă, din mijlocul căreia se ridică un glas ca de om: — Moșule, moșule, nu trece așa trecător, ci spune și de mine, acolo unde te duci, că lată sunt, limpede sunt, adâncă sunt, și pește tot nu fac. Mai apoi, un păr verde și frumos: — Moșule, să spui și de mine, că nalt sunt, frumos sunt, că înverzesc, înfloresc și mă ... fac. La urma urmelor, din fundul unei fântâni: — Moșule, de-ai simți și foc în cerul gurii, să nu te pleci la izvorul meu. M-ai blestema și tu ca toți care au trecut pe lângă mine. Mai bine ți-ai căta de drum și-ai întreba pe Sfânta Vineri ... ce-a zis? Moșu tăcu. Și tocmai din vârful dealului, se întoarse și strigă, dând vânt Murgii: — A zis că până
... ntrecea la cîntare. Stătu să le asculte: toate pe rînd cîntară, Care prost, care bine, talentul și-arătară. Iar bietei coțofene îi cerură iertare Că nu-i dau ascultare: Îi ziseră: „Taci, soro, te roagă obștea noastră: Despre cîntec, ne iartă, ești ca un cuc de proastă“. Asfel păți ... îl întrebară: „Ce mai veste p-afară?“ „Urîtă — le răspunse — și vrednică de jale: Am umblat multe locuri, dar nu m-am mulțumit. Toate îmi par schimbate și toate merg la vale, Păsările sînt bete și lumea-a nebunit.“ Tot omul despre ... este aspru judecător, Dar judecata obștii e o învățătură. Mulți ce se cred pe sine un ce rar în natură Mai lesne zic că lumea nu
... mulțimi de seci fără talent, judecată, nici sinceritate, cari se tot vîră în biata noastră literatură ca microbii răufăcători în trupul omului sănătos și cari nu se sfiesc a se fuduli Ă tout propos [1] cu un prieteșug ce nu le-a fost nicicînd acordat! Laudele acelora îi inspirau d-a dreptul „dezgust". Dar daca nu dorea onoruri, daca fugea de zgomot și de laude, asta nu era decît din pricina deșertăciunii lor, iar nu din vreo falsă modestie ce l-ar fi făcut să n-aibă deplină și manifestă încredere, față cu toată lumea, în talentul lui. Avea talent ... astfel succesul primei ediții a întrecut toate așteptările editorilor. A trecut apoi cîtva timp și l-am revăzut. Întîia criză trecuse; nu mai era același om, dar era un om ca toți oamenii, cu mintea normală, întreagă, și tocmai de aceea nu mai era același om. Era liniștit, trist, sfios și, o probă mai mult că devenise iar cuminte, era cam rușinos, avînd conștiința deplină de tot ... trecerea la posteritate! ce zgomot! ce popularitate! ce de „mititeiâ€�! Dar nu
Alexei Mateevici - Către Ioan G. Pelivan
... Ioan G. Pelivan Către Ioan G. Pelivan de Alexei Mateevici Satul Zaim 6 octombrie 1906 Dragă domnule Ioane, Am primit scrisoarea d-tale și imediat m-am și așezat să-ți dau răspuns la ea, căci, deocamdată, n-am alte ocupații decât scrisul și cititul. Mare bucurie mi-a dat ... să lucrăm, să lucrăm. Trec la afacerile mele personale. Cunoștința cu d-ta îmi face mare și multă plăcere, și, la venirea mea la Chișinău, nu voi întârzia să mă văd cu d-ta. Foarte mă bucur că propunerea mea de a fi colaborator la „Basarabia“ poate ... Sunt interesat de va merge el la publicare sau nu, căci am pus în el multă speranță. Îmi pare că tipărirea lui e refuzată, căci nu-l văd în numerele ultime ale „Basarabiei“. Redacția o fi găsit că chestiunea discutată în el n-are mare interes și nu corespunde trebuințelor ei; ori poate nu i-au fi plăcut condițiile bănești. Nepublicarea acestui articol foarte m-ar descuraja. În tot cazul, te rog cu insistență, dragă domnule Ioane, să mă înștiințezi despre soarta lui, cum și a traducerii mele ...