Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��CU��OR
Rezultatele 451 - 460 din aproximativ 1361 pentru L��CU��OR.
Mihai Eminescu - Freamăt de codru
... Mihai Eminescu - Freamăt de codru Freamăt de codru de Mihai Eminescu Tresărind scânteie lacul Și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Și ascult de la răcoare Pitpalacul. Din isvoare și din gârle Apa sună somnoroasă; Unde soarele pătrunde Pintre ... unde, Ea în valuri sperioase Se azvârle. Cucul cântă, mierle, presuri - Cine știe să le-asculte? Ale pasărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri Și vorbesc cu-atât de multe Înțelesuri. Cucu-ntreabă: - "Unde-i sora Viselor noastre de vară? Mlădioasă și iubită, Cu privirea ostenită, Ca o zână să răsară Tuturora." Teiul vechi un ram întins-a, Ea să poată să-l îndoaie, Ramul tânăr vânt să-și deie Și de brațe-n sus s-o ieie, Iară florile să ploaie Peste dânsa. Se întreabă trist isvorul ... vine, nu mai vine! Singuri, voi, stejari, rămâneți De visați la ochii vineți, Ce luciră pentru mine Vara-ntreagă." Ce frumos era în crânguri, Când cu
Grigore Alexandrescu - Cîinele și măgarul
... Grigore Alexandrescu - Cîinele şi măgarul Cîinele și măgarul de Grigore Alexandrescu Cu urechea pleoștită, cu coada-ntre picioare, Cîinele, trist și jalnic, mergea pe o cărare. După îndestul umblet, iată că-l întîlnește Un măgar, și-l oprește: „Unde te duci? îi zise, Ce rău ți s-a-ntîmplat? Știi, parcă te-a plouat, Așa stai de ... Leu în slujbă m-am aflat: Însă purtarea lui, De e slobod s-o spui, M-a silit în sfîrșit să fug, să-l părăsesc, Acum cat alt stăpîn; bun unde să-l găsesc?“ — „Numai d-atît te plîngi? măgarul îl întrebă; Stăpînul l-ai găsit, îl vezi, de față stă. Vino numaidecît la mine să te bagi: Eu îți făgăduiesc Nu rău să te hrănesc; Nimic n-o ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Zobie
... de braț, nea Zobie, ei, ce frumos e cerul de Sfântul Ilie! O să avem câștig! — Aba-abu! aba-abu! îi răspunse gușatul, netezindu-l ușurel pe frunte, și-i arătă pisoiul din brațe, care dormea cu picioarele împletite și cu gâtul răsfrânt în sus. — Nea Zobie, azi n-o să plouă ca ieri. Și să cerem la cucoanele cu betele de argint. Ele mă mângâie și au mâinile ca puful. Știi că mie-mi plac? Sunt frumoase și se poartă ca noi. Ai, nea ... de capră i-acoperiră fața. Și porni înainte, luând pe Mirea de mână. După dânșii iar se adunase droaia de copii. Și-i amenințau care cu vorba, care cu bulgări, ba câte unul mai sprinten se repezea ca un șoim până sub zdrențele lui Zobie și-l înhăța de hartanele zăbunului, opintindu-se să-l dea pe spate. Gușatul se învârti în loc, ridică ciomagul și căscă gura, încât i se văzu omușorul. Dar nu putu bâlbâi nimic. Se umflă ... fugă, strângând pe Mirea de mână, dar se opri, temându-se să nu cadă. Și începu a-și bate piciorul drept. — Lasă-l, nea Zobie, îngână Mirea, ce-ai cu ...
Dimitrie Bolintineanu - Bătălia de la Varna
... mai numeroasă, Iarna ce sosește nu e priincioasă. Sire, preoți, nobili! Astăzi, m-ascultați! Ar fi mult mai bine să vă înturnați Și la primăvară, cu mari oști creștine, Să-ncepeți răzbelul pentru-al lumii bine." Regele răspunde: — ,,Noi vom fi puțini, Dar avem speranța pusă în creștini. Grecii, oști ... generos; Dar tot ce-i din inimi poate fi frumos? Inima ce simte fără-nțelepciune, Simte dimpotriva lucrurilor bune!" Huniad se scoală, strigă contra sa. Cu focoasă vorbă ce vorbește-așa — ,,Ungurul nu fuge dinaintea morții! Tu, române doamne, ții pe dreptul Porții. Tu trădezi creștinii, cuvântând așa!" Cu virtute-antică domnul asculta. Lupta se decide. Vlad, l-a lui plecare, Regelui Lehiei zice cu-ntristare — ,,Dacă soarta, sire, mintea ți-a-nvelit, Ca să te zdrobească, fie ce-ai voit! Plec; dar las cu tine ceata românească, Fiul meu să-ți serve și să te dorească. Îți mai las, o, sire, doi pagi credincioși Și doi cai ca vântul ... năvală, sparg, ucid amar. Furia lor n-are pace, nici hotar. Astfel într-o turmă lupii când coboară, Fără de repaos, sparg, fărâm, omoară. Huniad
Mihai Eminescu - Frumoasă și jună
... Și-n veci nu mă satur și-n veci aș căta, Iubită, dorită, o gură  așa! Tu tremuri, tu cauți, tu murmuri, tu râzi, Cu glasul tău dulce tu raiu-mi deschizi, Cu părul tău moale tu viața mi-o legi O știi și te faci că nu o-nțelegi! Șireată și dulce  copil vinovat  De ... mă-mbii cu al tău sărutat, De ce-aștepți să-l fur de pe ochii-ți profunzi Și-n blondele plete tu capul ți-ascunzi! Cu mâna ți-acoperi tu ochii tăi dragi, Prin degete cauți, nu râde, ci taci; Pedeapsa ce meriți, columbă a mea, O gură-i ...
Grigore Alexandrescu - Ucigașul fără voie
... umed pământul; De ziduri, de lanțuri eu sunt ocolit: Aici suferința așteaptă mormântul, Căci legile lumii așa au voit. Adus ca o crudă, sălbatică fiară, L-a temniței poartă nădejdea-am lăsat, Și simt chinuire atât mai amară, Cu cât a mea soartă eu n-am meritat. O noapte fatală! o noapte cumplită! Pe patu-mi de trudă dormeam obosit: Era despre ... lângă mine... un vis, vis cumplit! Văzui: în bătrâne păduri depărtate Părea că mă aflu; eram călător; Dar calea pierdusem; pe ramuri uscate Cânta cucuveaua cu glas cobitor. Copacii în preajmă-mi părea că-nviază: Din toată tulpina un geamăt ieșea: Flămândă, cumplită, vedeam că-mi urmează O ceată turbată de ... sânge-nchegat Silințe-mi zadarnici punea-mpotrivire; De-o rece sudoare eram inundat. Sufla un vânt iute, și luna-ngrozită În spațiuri veșnici trecea alergând, Cu stinsele-i raze, cu fața-i pălită Întinse pustiuri abia luminând. Apoi deodată în nori se ascunse, Și lipsa ei dete cumplitul semnal: În spasma nespusă ce-atunci mă ... cu forme cumplite, Rânjind, către mine privea neclintit: În mâna-i uscată, în unghi ascuțite Ținea o femeie... din capu-i zdrobit, Mușca câteodată, mușca cu ...
Mateiu Caragiale - Lauda cuceritorului
... ai stârnit furtuna De năvăliri, de-ai zguduit pământul, Dacă-al tău nume îl săpase runa Cea tainică pentr-a-ți slăvi avântul, L-a șters neîmpăcată-apoi uitarea, Precum ți-a spulberat cenușa vântul. Povestea ta pierdută e-n vâltoarea, De ani supuși ce ... ta le mohorăște zarea, Că-nalt răsari, cumplit, neîndurat, Cuprins de flăcări pe căzânde turle, Cu pieptul gol luptând însângerat, Beat de măcel. Asurzitoare surle Cu spijele se întreceau turbate, Și-ades făceai îngrozitor să urle De buciumări pădurile carpate, Vânând călare zimbrul și vierul Și săgetând jivine-înspăimântate. În sumbri ... strâmtoare. Amar te-a plâns, pletoasa seminție Ea, ce pe-o culme-într-un apus de soare, Urlând, te-a ars cu-ntreaga-ți avuție, Cu-ai tăi sirepi, cu roabele iubite, Ce desfătau posaca ta beție. Sunt seri, spre toamnă,-adânci și strălucite Ce, luminându-mi negura-amintirii, Trezesc în mine suflete-adormite De ...
Ștefan Octavian Iosif - În saloane de pictură...
... Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 22 octombrie 1895 În saloane de pictură Vezi pe omul care-a vrut Ca să lupte cu bravură, Înarmat cu lance, scut... Amorași însă-l răsfață, Pîn' ce-i fură scut și armă, Și, cu lanț de flori pe brațe, El stă dîrz, ei tot nu-l sfarmă. Astfel lîncezesc și eu, Cu
Grigore Alexandrescu - Mormintele. La Drăgășani
... durerii, nădejde-a suferinței, Labarum vechi al luptei, simbol al biruinței, Prin care-a-nvins barbarii creștinul Constantin. Și mă gândeam l-aceia ce umbra-i învelește, La Grecia modernă ce ei au sprijinit; Căci jertfa pentru nații la cer se priimește, Căci sângele de martiri e ... credința așezară, Și-nvinseră pe idoli în Capitol slăviți, Așa sângele-acelor ce-aicea se jertfiră Născu pe-ai libertății vestiți răzbunători; Parnasul și Olimpul cu fală se priviră Când flotele barbare zdrobite le zăriră, Și flacăra din ele suindu-se la nori. Sunt vrednici de vechimea din veacuri fabuloase, Sunt ... pământu-ar fi-ncântat. Ca trâmbița-nvierii de suflet presimțită, A veacurilor stinse cenușă-ar fi mișcat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pământul țării noastre e azi adăpostire L-a grecilor țărână; iar agonia lor Cu jale a văzut-o a Oltului oștire, Și semne de frăție, dovadă de iubire Le-a dat ea îndestulă ...
Heinrich Heine - În saloane de pictură...
... Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 22 octombrie 1895 În saloane de pictură Vezi pe omul care-a vrut Ca să lupte cu bravură, Înarmat cu lance, scut... Amorași însă-l răsfață, Pîn' ce-i fură scut și armă, Și, cu lanț de flori pe brațe, El stă dîrz, ei tot nu-l sfarmă. Astfel lîncezesc și eu, Cu
Alecu Russo - Studii naționale (1840)
... mai întâi familii! Prinși, în sfârșit, de arnăuții hătmăniei, Bujor, mojicul, fu spânzurat, iar nobilii, privilegiați până-n momentul morții, fură descăpățânați în câmpul Copoului. Cu toate acestea cronica pretinde că doctorul Gall ar fi cumpărat scump capul lui Bujor, pentru ca să-l studieze, și că nu a dat nici o lețcaie pe tidvele boierești. Acest Bujor și-a primblat vitejia prin Valahia, prin ... Moldova, poporul zicea: S-a ivit Bujor în țară... Pe ciocoi mi-i bagă-n fiară etc. Și atunci boierii mergeau la drum cu câte doi-trei arnăuți plini de arme din cap până-n picioare. Cuconul A., ducându-se la Băcău cu nevasta d-sale, care dormea în trăsură, se văzu deodată oprit în mijlocul drumului. Bujor cu șase tovarăși îi aținea calea. Arnăutul de pe capră vru să se posomorască, însă nu-i dete vreme unul din hoți, căci îl smuci de ... își fac cântecul după plac și îl răspândesc în țară prin gurile lăutarilor. Ion Petrariul din ținutul Neamțului a compus însuși balada lui cu câtva timp înainte de a muri: Cine trece lunca mare? Ion Petrariul călare, Cu ...