Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI CUM
Rezultatele 451 - 460 din aproximativ 1929 pentru CA ȘI CUM.
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură și de umilință în Dumineca Florilor
... mari striga: Bine e cuvântat cel ce vine în numele Domnului, Osanna, celui dintru înălțime. Dară (oare pentru ce) această despărțeală între cei doi morți și între cest de al treilea? Nu era minuni și acĂ©le doao, precum iaste și această de a treia? Nu era acestaș Hristos ce au înviiiat și pre cei doi morți, precum au înviiat și pre acest de al treilea? Dară apoi pentru ce, la înviiarea lui Lazăr, atâta bucurie, atâta cinste, atâta mărire și la acei doi morți numai o mulțemită proastă cătră Dumnezeu și nu mai mult? Pentru ca să pricĂ©pem taina acestui cuvânt să cuvine să socotim pre acești morți, nu după slova evangheliceștii istoricii, ci după duh și după taina gândului evanghelicesc. Dumnezeeștii părinți să unesc într-un gând și zic cum că și acești doi morți sunt închipuiri păcătosului, precum iaste și Lazar închipuiri păcătosului, precum am și mai zis. Însă câte trei morții nu sunt închipuiri numai unuia singur păcătos, ci a multor fĂ©liuri de păcătoși. Pentru căci alt ... pre carele l-au văzut în groapă de patru zile împuțit, precum era Lazar, decât înviiarea unui mort, pre carele îl ducea să-l îngroape, ca ...
... luminii Belșugul lui puternic de viață... Pluteau spre cer miresme-ngemănate Căci liliacul tânăr înflorise Și crengi plecate ascundeau în umbră Mănunchiuri de sfioase viorele. Și-n dimineața zilei de aprile Vedeai cum stă încremenită gloată De muncitori și de femei tăcute Pe treptele amvonului pustiu. Iar colo, jos, pe-o lespede de piatră, În fața lor sta pruncul părăsit. Un pumn de țărnă ... topise bruma nopții Ce se-nchega în picături curate Ca niște lacrimi reci de muceniță Sclipind pe fața lespezilor aspre. Părea că piatra neclintită plânge!... Cum se strângea, înfiorat de frig, Plăpândul trup ursit de-acum durerii, Și fața-i mică s-o cuprinzi în palmă, Cum întindea gurița după hrană, Cu buzele-i atât de diafane Ca două foi subțiri de trandafir! Cum, printre voi, nu-i nimeni, — nici o mamă Să-și smulgă-acum veșmântul de la sân?... O, ascultați micuțul glas cum plânge. Cum cere pruncul partea lui de soare! Dar unde ești, să-l vezi acum, pierduto, Femeie, tu, de trei ori blestemată!... Te-o blestema bastardul fără ... Un om s-apleacă și ridică pruncul, — Apoi cu pașii rari și
Alexandru Macedonski - Noaptea de februarie
... genelor umbriș... Lacrimi?... Nu mai știu să plângă de o vreme-ndelungată... Lacrimi?... Au vărsat destule ele, care nu mai plâng... Lacrimile nu dau pâine, și nici jimbla cea uscată Nu se cumpără cu ele, dacă pică sau se strâng. A! Civilizare! Secol de progres și industrie, Ai mașini de aburi duse, și cu trăsnetul te joci, Secol plin de prevedere, secol de filantropie, Tu ai întrecut desigur ale Romei vechi epoci, Împărat atotputernic, pe uscat ca și pe valuri, Îți îndeplinești menirea și nu am de zis nimic, Dai femeilor calvaruri și poeților spitaluri, Secol de filantropie, cine zice că ești mic? II Viscolea cumplit afară și era o noapte sumbră, Se ghiceau, plutind prin colțuri, bestiale năzuinți, Ș-arătând ale lui clape, un clavir zâmbea din umbră Ca o tânără femeie ce-și arată albii dinți. Scaune și canapele având droturi sfărâmate Prin zgâita lor damască de un verde spălăcit, Dau afară-n șomâldoace, dintre pânteci scufundate, Câlțul obosit de slujba unui loc ... care, un vlăjgan scăpat de școală, Care încă nu-nsemnase pe a vieții sale coală Cu condeiul voluptății vorba magică ,, Amor ". Mai frumos ca sfântul Gheorghe, își da aere viteje... Ele — repede ghicindu-l, se-ncercau să-l prindă-n mreje, El, roșind ca
Dimitrie Anghel - În expoziția lui Verona
... la o parte pentru astăzi delicatele acuarele ale d-lui Grant, care expune alături, și trec în sala unde domnește Verona. Pe vremea asta tristă și ploioasă, în care negurile stăpînesc și toate s-arată sub formă de pată și umbră, este o adevărată mulțumire să te izolezi în lumea asta minunată de culori. Aci Moldova noastră toată se dezvăluiește ochiului, și amintirile obscure păstrate de demult se redeșteaptă și trăiesc aievea. Personalitatea energică a artistului mă farmecă și mă obsedează. Îmi amintesc cele spuse în treacăt de dînsul și, iată, pășesc cu el la drum... Fără de voie mă strecor pe urma lui. Îl văd, înalt cum e, cu pușca de-a umăr, cu ustensilele de pictură subt braț, aud trosnind gătejele uscate subt pasul lui puternic, acum se-ncovoaie ... găteala de paradă și de sărbătoare face loc portului sărac și încercat de vreme. Adevăratul aspect al țăranului nostru chinuit se realizează pe pînză așa cum e el, cum ți-l arată ochiul: eternul rob al pămîntului. Iată aria, imensă ca un munte de aur topit. Lumina galbenă-aurie tremură în atmosferă, culori violente scot în iveală siluete mișcătoare de femei prin colbul ce se ridică
Ioan Slavici - Ileana cea șireată
... nici nu s-ar povesti. A fost odinioară un împărat care avea trei fete, dintre care cea mai mare era frumoasă, cea mijlocie și mai frumoasă, iar cea mai tânără Ileana atâta de frumoasă încât și Sfântul Soare se oprea în cale, ca s-o vadă și să se desfăteze de frumusețea ei. Într-o zi împăratul primi carte și veste de la vecinul său împărat mare și puternic, cum că iaca, nu e bine, și are să se bată cu dânsul pentru o mare pricină împărătească. Împăratul se puse la sfat cu bătrânii țării și, când văzură cum că nu e încotro, porunci voinicilor să încalece pe armăsari, să-și apuce armele și să se pregătească de bataia cea grozavă ce-avea să se facă și să fie. Mai înainte de a încăleca și el însuși, împăratul chemă pe fiicele sale la sine, le grăi vorbe blânde și părintești și dete apoi la fiecare câte o floare frumoasă, câte o păsărică veselă și câte un măr fraged. - A cărei floare se va vesteji, a cârei păsărică se va întrista și ...
... îi cântă cântecul: Frunză verde de năgară, A ieșit Bujor în țară, Bate, pradă, nu omoară, Pe ciocoi îi bagă-n boală. De cum i-a răsărit musteața, el s-a simțit cuprins de dorul voiniciei, și maică-sa n-a mai putut să-l stăpânească. În zădar a plâns ea și a făcut rugăciuni pe la biserici, ca să-l întoarcă de la plecările lui; într-o zi de primăvară el își puse pușca pe umăr, căciula pe-o ureche și își luă ziua bună de la maică-sa zucând-i: — Maică, nu mai plânge; eu merg să fac dreptate în țară; să ieu de ... sângele în vine, și într-o clipă toți străjerii, atât cei de la poartă, cum și cei dimprejurul casei, aruncară la pământ ciomegele, coasele, topoarele, și care-ncotro prinseră să fugă ca niște nebuni, nevoind să mai știe de glasul tatălui meu și ...
Garabet Ibrăileanu - Înrâurirea artei
... vor fi sugestibili de simțirea sa. Se înțelege că aicea nu-i vorba de aparținerea, de fapt numai, la o clasă oarecare, dar e destul ca artistul să reprezinte interesele unei clase și să le întrupeze. Am văzut asupra cui poate înrâuri un artist și am ajuns la concluzia că el înrâurește asupra celor cu aceeași simțire ca și dânsul. Să luăm câteva exemple. Eminescu place păturii culte. Chipul cum privește el amorul, femeia, de pildă, este chipul cum o privește această pătură. El, ca și pătura cultă, dorește o femeie molatecă, frumoasă, eterică, cu care să steie "pe prispa cea de brazde", cu care să se consoleze de decepțiile vieții ... împotriva burgheziei, căci, contribuind la putrezirea și degradarea ei morală și chiar fiziologică, îi grăbește pieirea: burghezii înșiși contribuie la căderea lor, lucru dealtmintrelea simplu și întocmai ca în domeniul economic, unde tot ei își apropie pieirea prin concentrarea bogățiilor și perfecționarea mașinismului. Alt exemplu: un artist socialist, un proletar, dând o formă sugestivă simțirilor și dorințelor proletare, va îmbărbăta pe tovarășii săi și ...
Gheorghe Asachi - Odă (Asachi)
... sale legioane pănă-n Dacia ai condus, Unde, după-naltul triumf, ai fondat o Romă giune, Ca să fie despre barbari viu troian pentru Apus Și luceafăr ce n-apune, După ce nepotul Romei de fortuni au triumfat, Care-n curs de ani o mie au schimbat antica lume, Și în lupte, suferințe, pănă astăzi au păstrat Limba, patria și nume, Dă-i, o, Zeule, putere și virtute,-n viitor Ca ferice să plinească destinul a gintei sale, Și demn de a lui sânt nume, într-un trai nemuritor, Să petreacă a gloriei cale. Preste câmpurile noastre vars, o, Doamne ... lor întoarnă nouă din străin pământ A lui aur și lumine. Dă la tânăra română, lângă harul cel plăcut, Cuget nalt, inimă blândă, ca și ea la noi să fie Cum Cornelia antică, ce pe eroi au născut, Fiie, mumă și soție! Să dai braților putere, inimei un dor aprins, Ca românul, cum străbunii, pentru drepturile sfinte Ale patriii renăscânde să se lupte neînvins Prin lucrări și prin cuvinte! Strânge Țările-Unite prin un nod nemuritor, Cum
Titu Maiorescu - Poeziile lui Octavian Goga
... Chioru, Cîntăreț din patru 'strune. Du-l cu tine meșteșugul Care ne-ntărea soboru, Meștere a nouă sate, Lăutare Laie Chioru ! Unde nori-și țin popasul, In lăcaș de mărgărint, Șade Domnul cu Sîmpetru La o masă de argint. Tu să-ți pleci ușor genunchii Și ușor să-ți pleci grumazul, Și pe umerii vioarei Tu să-ți lași domol obrazul. Și să cînți un cîntec, Laie, Cum se cîntă-n sat la noi Cînd se tînguie ciobanul După turma lui de oi. Povesti-va atunci struna înălțimilor albastre Vremea lungă cîtă jale ... glasul meu ison, De cîte ori am spus povestea Lui Alisandru Machidon ! Și ca un cîntec, cum s-a stins Frumoasa mea copilărie Și dragostea de două veri Cu fata popii Irimie", ne aducem aminte de farmecul poeziilor lui Eminescu, în care pentru întîia oară s-a ivit ... i dor și alta-i jele, Cînd de dor ne zice Laie, Tremură cupa pe masă ; Cînd de jele cîntă Laie, Zboară cupa pe fereastrâ. Și-aș aprinde-atuncea satu, Să-l văd parâ vîlvătaie... Ochii vineți foc să-i arzâ, Măi crîșmare Niculae." Dacă am adus ca exemplu și această poezie, este anume pentru veselia ei zburdalnică, exprimată în forma cea mai potrivită și ...
... a găsit acasă decât pe Mama Zmeilor. Cine n-o știe cum e? Rușine-ar fi să zici că n-ai umblat prin lumea aceea și n-o cunoști. — Bună ziua, mamă, îi zise el. Ea dete ursuză din cap. — Dar tu cine ești și ce cauți p-aici? îl întrebă zgripțuroaica. — Eu? răspunse el ca un om cu socoteală. Eu sunt tata lor și caut vreo slujbă. — Tata lor?! își zise Mama Zmeilor. Știa, biata de ea, că e-n lume Mama Pădurii, e Mama Ielelor, sunt fel ... să nu-mi mai pierd tim- pul smulgând copacii unul câte unul, că nu sunt buruieni ori d-alde cânepă: îi leg unii de alții și iau pădurea întreagă și-o duc acasă. Zmeul se sperie acum și mai rău, și iar unul una, altul alta, până ce se învoiră ca să mai dea zmeul o găleată de galbeni, iar în schimb să poată duce el copacii în spinare și pădurea să rămâie la locul ei, cum o lăsaseră tatul și bunicul lui. Seara o trecură pe zgripțuroaică
Ion Luca Caragiale - O vizită la castelul %E2%80%9EIulia Hasdeu%E2%80%9D
... d-na Hasdeu părinții proprietarei. Această minunată clădire a fost ridicată în trei ani, fără nici un studiu sau plan prealabil, ci numai și numai, bucată cu bucată, după comunicările spiritiste ale Iuliei Hasdeu, D. Hasdeu nu este arhitect și n-ar fi fost în stare, cum singur mărturisește să conceapă un plan așa de complex, așa de logic și de frumos. E un castel tare și totdeodată un templu. Baza lui are forma simetrică a unei cruci; axa-i principală urmează o linie perpendiculară pe meridian, așa căfațada templului ... răsărit. Mi-ar fi cu neputință să fac o descriere completă a acestui locaș de înălțare sufletească, de mîngîiere, de credință, de rugăciune și inspirațiune. Mă voi mărgini a da puține note fugitive asupra unor amănunte și mai ales asupra emoțiunii profunde ce am simțit acolo. Castelul-templu are două aripe cu cîte un cat și un donjon central, înalt de optsprezece metri. El se ridică mîndru în mijlocul unei curți largi, avînd la dreapta lui, ca de streajă, niște nuci bătrîni, iar la stînga, o grădiniță de flori tinere, scăldate toată —ziua în lumina soarelui. Castelul-templu are de jur ...