Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru - LUNA
Rezultatele 451 - 460 din aproximativ 868 pentru - LUNA.
Grigore Alexandrescu - Satiră Duhului meu
... pot a spune hoțiile urmate La zece tribunaluri sub nume de dreptate, Mai lesne pot să număr pe degetele mele Câți sfinți avem pe lună și câte versuri rele, Decât să bag de seamă ce carte nu e dată, A cui este mai mică și cine o să ...
Grigore Alexandrescu - Ucigașul fără voie
Grigore Alexandrescu - Ucigaşul fără voie Ucigașul fără voie de Grigore Alexandrescu O temniță-adâncă îmi e locuința: Prin dese, prin negre zăbrele de fier O rază pierdută îmi spune ființa Cerescului soare, seninului cer. Și frigul mă-ngheață; e umed pământul; De ziduri, de lanțuri eu sunt ocolit: Aici suferința așteaptă mormântul, Căci legile lumii așa au voit. Adus ca o crudă, sălbatică fiară, L-a temniței poartă nădejdea-am lăsat, Și simt chinuire atât mai amară, Cu cât a mea soartă eu n-am meritat. O noapte fatală! o noapte cumplită! Pe patu-mi de trudă dormeam obosit: Era despre ziuă: soția-mi iubită Ședea lângă mine... un vis, vis cumplit! Văzui: în bătrâne păduri depărtate Părea că mă aflu; eram călător; Dar calea pierdusem; pe ramuri uscate Cânta cucuveaua cu glas cobitor. Copacii în preajmă-mi părea că-nviază: Din toată tulpina un geamăt ieșea: Flămândă, cumplită, vedeam că-mi urmează O ceată turbată de lupi, ce urla. Și eu fugeam iute, fugeam cu grăbire, Dar locul sub mine de sânge-nchegat Silințe-mi zadarnici punea-mpotrivire; De-o rece sudoare eram inundat. Sufla un vânt iute, și luna-ngrozită În spațiuri veșnici ...
Heinrich Heine - Amurg (Heine)
... cuminte, Cu ochii mari și cu inima mică; Iar gingașele fete, Pe după-nflorite glastre, Steteau peste drum, la ferestre, Rozalbe figuri zîmbitoare, Bătute de lună
Heinrich Heine - Ca visurile Ca visurile de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 15 ianuarie 1895 Ca visurile-ntunecate Clădirile se-nșiruiesc, Și singur, învelit în manta-mi, Tăcut pe trotuar pășesc. Acuma-n turnul catedralei Se bate tainic miez de noapte... M-așteapt-acasă adorata Cu sărutări, vrăjite șoapte. Prietenoasă trece luna Călăuzindu-mi pas cu pas; Dar eu m-opresc în umbra porții, Strigîndu-i vesel: — Bun rămas. Îți mulțumesc, amică veche, Că-mi luminași frumos pe drum; Treci mai departe, luminează Și celorlalți pribegi, de-acum. Iar de găsești pe vreun ibovnic Ce plînge, tu să nu mi-l lași; O, mîngîie-l, precum pe mine De-atîtea ori mă
Heinrich Heine - Cavalerul Olaf
... tine. Olaf vede zid de săbii, Vede torțele cum pică — Gura-i rumenă zîmbește, Vesel ochii-n sus ridică : — Binecuvîntate fie ! Ceruri, soare, lună, stele ! Blînd popor de păsărele Vesele ciripitoare ! Binecuvîntate marea Și cîmpia-mpodobită ! Ochii tăi frumoși, iubită, Viorelele frumoase... Ochi frumoși, ochi viorele, Numai voi mi ...
Heinrich Heine - Socoata vremii...
Heinrich Heine - Socoata vremii... Socoata vremii... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din Romanțe și cîntece , 1901 Socoata vremii-n ore, minute și secunde, — Întîiul ornic, — cine l-a născocit? Răspunde ! A fost un singuratec, un suflet trist, pustiu... În nopțile de iarnă sta și-asculta, tîrziu, Cum șoarecii se mișcă prin umbră de unghere, Și cariul ritmic toacă în tainica tăcere... Dar sărutarea, cine mi-a născocit-o-n lume? O gură fericită și dornică de glume... Ea săruta cu sete; era în luna mai. Natura-ntreagă parcă se preschimbase-n rai, În rai cu flori frumoase și ciripire vie, Și soarele-n văzduhuri rîdea de
Iacob Negruzzi - Heinrich Heine
Iacob Negruzzi - Heinrich Heine Heinrich Heine (Christian Johann Heinrich Heine) n. 13 decembrie 1797 , DĂ¼sseldorf d. 17 februarie 1856 , Paris Poet german Biografie în limba română Citate în limba română Multimedia la Commons Heinrich Heine (1797 — 1856) Poezie Traduceri de Ștefan Octavian Iosif Loreley Grenadirii Aș pune cruce sărăciei Cavalerul Copii eram... Consilii Trei sonete În vis părea... Sunt învățat să port... Ca un nebun... Ca visurile Ce tristă mi-e inima... Stai și-asculți sub ramuri... Arborii-nfloriți răsună... Păduri și cîmpuri se-nvesmîntă... În saloane de pictură... Cavalerul Olaf Pe-o dimineață Nimfele Solia Amurg Furtuna Noaptea-n cabină Sărbătoare de primăvară Pe nouri luna strălucește... Vedenia BelsĂ zar Închinare În vis... N-am împotriva ta nimica... Din basme vechi... Frumos e pe lume... Socoata
Iacob Negruzzi - Melancolie (Iacob Negruzzi)
Iacob Negruzzi - Melancolie (Iacob Negruzzi) Melancolie de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Când se deșteaptă în dimineață Natura vesel spre noua viață, Auroră mândră ce-mi aduci mie? — Melancolie. Ce simt când sara luna zâmbește, Pasărea 'n creangă blând ciripește Iar printre frunze vântul adie? — Melancolie. Și când în noaptea întunecată Ascult cu fruntea în jos plecată Cum bate jalnic ora târzie? Melancolie. Răpit de-a lumii valuri mișcate Din a mea tristă singurătate Ce simt cu dânsa în veselie? — Melancolie. Oricând, oriunde, fără încetare În al meu suflet ce izolare! Etern cu tine, dulce soție,
Iacob Negruzzi - O rază de Amor
Iacob Negruzzi - O rază de Amor O rază de Amor de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Precum pe bolta întunecată Un moment singur luna s'arată Ș'apoi dispare iarăș în nor, Dacă în ochiu-ți mândru și rece Un moment singur tainic ar trece Numai o rază dulce de-amor, Acea privire atât de dragă Aș duce-o 'n gându-mi o viață 'ntreagă, Împins oriunde de-al meu destin, Mi-ar părea lumea verde grădină Și cerul negru, făr de lumină Etern albastru, etern senin. Atuncea singur cu-a mea gândire, În mii de visuri de fericire Și zi și noapte m'aș adânci Și ah! din peptu-mi cu inspirare Ar ieși dulce așa cântare Cum n'a fost încă și n'ar mai
Iacopo Vittorelli - Lament amoros
... traducere de Ion Heliade Rădulescu Traducere de Ion Heliade Rădulescu Publicată prima oară în Almanah literar pe anul 1839 , București, 1839 Vezi, dragă, ce-albă lună, Vezi ce noapte senină, O aură nu suspină, Nu tremulă o stea. Privigătorul singur Ici zboară, ici se pune, Suspină, doru-și spune, Își cheamă ...
... Inima mea, iată Eu mă rog de tine Scapă-mi pe mine Dintr-o zăpăceală Care cu greșeală Mi-au fermecat firea Și toată simțirea. Lună strălucită, Însă cu oftare, Te rog foarte tare Să-mi iai o durere, Dacă ai putere, Ce mă bîntuiește Inima-mi căznește Și trage să ...