Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI CU
Rezultatele 451 - 460 din aproximativ 2100 pentru ȘI CU.
Ion Luca Caragiale - Ce este "centrul"
... vrednic a-ți spune dela obraz că la nămiez e noapte. Când, în viața practică, avocatul are să ia dela badea Mușat, atunci două și cu două fac nouă; când are să-i dea, patru și cu patru fac trei. Fatalist ca fatalist, dar de ! e vorba de dat și de luat, și după aceea, de când cu formele astea nouă, a trebuit să-și mai piarză badea câte ceva din rugina lui. S'a încărcat Mușat de Doamne-ajută, a intrat în cârcotă cu avocatul - începe să spună și el una două: Măi neiculiță'n sus, măi omule'n jos, așa să trăiești, mai socotește odată că nu face atâta... Și cu cât badea nu se lasă, cu atât i se încarcă mai rău socoteala. În zadar țipă dreptatea în bietul om, geaba tot arată el răbojul și face socoteală lămurită și dreaptă în frica lui Dumnezeu: avocatul îl ia la zor cu gură de Târgoviște, și bietul Mușat, dacă vede și vede, ca să scape de tâcâitura ceea de moară stricată, închee cearta cu: Poate, domnule avocat, o fi și cum zici dumneata. Mușat e tot fatalist; deși uneori alunecă și el
Mihai Eminescu - Între nouri și-ntre mare
... Mihai Eminescu - Între nouri şi-ntre mare Între nouri și-ntre mare de Mihai Eminescu Între nouri și-ntre mare Zboară paseri călătoare  Cum nu pot și eu să zbor Să mă iau pe urma lor! Și departe de la maluri Trec corăbii peste valuri, Trec cu pânze lucitoare Și se pierd în depărtare. Cum nu am aripi să zbor, Să mă iau pe urma lor! Că m-aș duce, tot m-aș duce, Dor ... uita pe tine. Alei puică, alei dragă, Cumu-i frunza cea pribeagă E viața mea întreagă, Căci dragostea ta mă strică De nu m-aleg cu nimică; Viața trece, frunza pică, Trece fără mângâiere, Ca izvorul de durere, Trece și se prăpădește, Arde și se mistuiește, Fără noimă, fără rost, Bine-ar fi, să nu fi fost. Vai de-acela ce iubește Și nu se învrednicește Să câștige ce-a dorit, Să fie-a lui ce-a iubit. Puica cea dezmierdăcioasă, Din ... negri mângâioasă, Puica ademenitoare, Din ochi negri visătoare, Dragostea de puiculiță Cu gușa de porumbiță, Cu gurița mitutea, Cu gropițe lângă ea, Cu zâmbirea ei cu haz,
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a II
... chip nu pociu precepe Ce să-învârtește voao pân minte, Ca când ați avea boală herbinte. Nici veste-i doar' pe-aproape să hie Turcii, și iacă-unii că să gată Dă fugă cu mare vitejie, Iar' alții să cocoresc îndată Și vor să taie-într'înșii ca-în clisă Gândire-ai că și-unii ș-alții visă. [9] În ce chip am venit pănă-aice, Așa să mergem dar' și dă-acie, Iar' dă ni s-ar pune doar' în price Cineva pă drum, cu vrăjmășie, Totdăuna-are să să păzască Răgula noastră țigănească, [10] Adecă fruntea hălui mai tare Să plecăm cu multă rugăminte (De-om vedea că-în fugă nu-i scăpare). Iară când cu năvală herbinte Ar da pă noi o mai slabă laie, Atunci să stăm și noi la bătaie. Însă numa când n-ar hi cu putință Dă-a scăpa ș-a să-împăca cu buna... Căci, după-a mea dreaptă socotință, Viața noastră-i numai una, Care dă-o pierzi fără trabă-o dată, Nu-o mai ... a mea părere Și dă-aveți ei împrotivă-a zice?..." Dragomir atunci arătă vrere De-a grăi doară ceva de price, Și
Mihai Eminescu - O, stingă-se a vieții...
... rău, nici bun, Căci n-am avut metalul demonilor în vine, Nici pacinica răbdare a omului de bine, Căci n-am iubit nimica cu patimă și jind... Un creier plin de visuri ș-o inimă de rând. De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult, Nimic e ... Noroc fără durere, viață fără moarte. Am pus demult deoparte acele roase cărți Ce spun c-a vieții file au vecinic două părți... Cu-a lor înțelepciune nimica nu se schimbă Cu dezlegări ciudate și cu frânturi de limbă Ocupe-se copiii... Eu pun o întrebare Nu nouă, însă dreaptă... nu liberă, dar mare. Viața, moartea noastră noi le ținem în ... de pe vedere-mi tu vălul ai rărit, Să văd cum că în suflet nu am decât urât? Viața mea comună s-o târâi uniform Și să nu pot de somnul pământului s-adorm? Zadarnică, pustie și fără înțeles Viața-mi nu se leagă de-un rău sau de-un eres. Eu nu mă simt deasupra și nu sunt dedesupt, Cu mine nu am luptă, cu ...
Alexandru Beldiman - Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea greci
... doi cocardă avè și purta la cap, Iar altul de fir o cruce o pusese la potcap. După dînșii, într-o butcă, un arhiereu vinè, Cu omofor peste rasă, și-n mînă cruce ținè. Sîrb era arhiereul, cîrn la nas și rău făcut, Un vînturători de lume, fățarnic, mult prefăcut, După ei începè oastea, arnăuții toți în rînd, Îi privei cu mare fală, giucînd caii și mergînd. Mai la urmă Hiliarhul, îmbrăcat foarte curat, De a sa ofițerime se afla încungiurat. Muzica italienească după dînsul răsuna, Îți părè pe ... hal, Încît făcè mare silă, a putè să stè pe cal. [Fărădelegile ienicerilor] Enicerii de mîndrie, îngîmfați cît nu s-au dat Vindè cu o fală mare acele ce au prădat ; Blane, straie și odoară, cît văzînd te minunai, Iar aere, antimisuri, erau harșele pe cai ; În stihare și-n feloane, mulți se primblau îmbrăcați, Cu alte multe odăjdii, spre vînzare încărcați ; Prinse de fer și de sîrmă, grele încît se putè, Sfinte hărăziri de ctitori ce de rîvna lor ardè, Evanghelii de preț mare, sfinte potire cum vrei, Care de ... ...
Alexandru Macedonski - La harpă
... umblând prin tină, Cu sufletele suntem în raze și lumină Și ne începem viața atuncea când murim! V Să fie pe cer soare, ori trăsnet și furtună, Și-n ziua cea mai sumbră și-n noaptea fără lună Alunecă pe harpe suflări dumnezeiești, Tresare-n valuri marea și vântul le îngână Și scuturând de pe-aripi a traiului țărână Călcăm peste oricare necazuri pământești. VI Ați auzit vreodată șoptind printre ruine Acele voci multiple ce ... scorburile sumbre căscate printre stânci! VIII O! Sunete sublime, pătrundeți pân' la mine, Șoptiți-mi fericirea din zilele senine, Să renflorească încă junețea-mi apunând;... Și azi sunt flori pe ramuri și-n ceruri mai e soare, Cascade-armonioase și dulci privighetoare Și tei care se scutur-în vânturi tremurând! IX Și astăzi mai sunt fluturi cu aripi luminoase Scăldate-n praf de aur și-n pietre prețioase, Ce dau ocol luminii din lampe de cristal; Și astăzi cerul varsă pe frunzele pălite Dulci picături de rouă în soare poleite Când ziua își deșiră colanu-i de opal! X Văzut-ați către ... când ziua
Emil Gârleanu - Sineturile conului Gheorghieș
... avere de i se dusese vestea dincolo de Prut, de unde veniseră odată niște hoți, să-i omoare ziua-n amiaza mare. Dar pentru planurile și bunătatea conului Gheorghieș, îi mai trebuiau bani pe atâți pe cât avea. Căci ce nu pierduse cu lucrările de pe moșie: poduri de fier peste iazuri; insule de stânci cu foișoare pe ele; havuzuri cu peștișori roșii din străinătate; cascade, și câte alunecușuri toate, apoi conul Gheorghieș împrumutase, pe sineturi, în dreapta și-n stânga, căruia cum îi cerea. Omul trebuie să facă bine, dacă vrea să trăiască între oameni! spunea dumnealui. Și a făcut bine, cât a putut, conul Gheorghieș. Unii și-au măritat fetele cu banii dumnealui; alții au călătorit, și-au cumpărat case și pământuri și și-au îngropat răposații tot pe punga conului Gheorghieș; ba alții au jucat cărți și au pierdut din banii dumisale. Și numai iată că-ntr-o dimineață, conul Gheorghieș băgă de seamă că oamenii nu-i mai dau nimic înapoi! Și moșiile conului Gheorghieș lunecară, una câte una, în mâna celor ce le cumpărau pe nimic, fiindcă trebuia să plătească și pentru acei pe care îi garantase tot dumnealui, căci dă: cinstea
Cincinat Pavelescu - Bunica (Pavelescu)
... Cincinat Pavelescu - Bunica (Pavelescu) Bunica de Cincinat Pavelescu Bunica stă pe prag și toarce, Dar, pe când sfârâie fuiorul, Cu visul ei care-și ia zborul Și tinerețea i se-ntoarce. Se vede-n horă legănată De-al lăutarilor suspin, Cu sânul tare, cald și plin, Sub cămășuța ei de fată. Și cum se-ncinge o bătută, O prinde Dinu de mijloc Și joacă lângă ea cu foc, Apoi din fugă o sărută. Târziu, când hora s-a sfârșit Și cerul s-a făcut ca plumbul, S-au dus alături și-n porumbul Din vale tainic s-au oprit. Dar nunta? Nicidecum paharul, Ci ochii lui au îmbătat-o... O, parcă-l vede pe primarul Și ... care-a cununat-o! Și cum se toarce-ntruna firul Și-n jurul fusului se prinde Nu știu ce spaimă o cuprinde De-și pierd și visurile șirul. Într-un amurg pe când apusul Pălea sub norii-nsângerați, Doi prunci își vede îngropați, Și-o lacrimă îi arde fusul. Și când, trezindu-se din vise, Văzu că-i noapte și
Cincinat Pavelescu - Apologia dracului
... strânge la pieptul ce palpită, Când buzele pe buze șopti-vor amoros, Eternul din a slavei lumină strălucită Chiar el va fi gelos. Și ce-am promis ținut-am: plăcere, fericire, Amor, surâsul fraged de prunc nevinovat, Și lungile extaze, și veșnica iubire, Pe toate vi le-am dat. Poruncile înalte au fost zădărnicite. Trimise să vă-nece potopul său divin, Dar eu, scurgându-i apa ... suflete aprins-am focare de speranță, Din noapte să vă scot. V-am dat, să-nvingeți bezna, a flăcării lumină, V-am dat și fier, și aur, și regnul animal, Știința, dacă este, prin mine e regină Cu sceptru imortal. Voit-a să vă-mpingă de sus, în adâncimea Noptoasei neștiințe, prin orișice mijloc, Dar eu v-am smuls urgiei spărgând ... degete de foc. Poetul, înțeleptul, tot fiul cugetării Ce lumea mărmurit-a prin faptă și cuvânt, De unde-avu pe frunte lumina inspirării Și-n sufletu-i avânt? Eu, eu vibrez în toată ființa revoltată, În geniul ce-nfruntă batjocura mereu, Eu, eu sunt Cain, monstru cu mâna sângerată,
Paul Zarifopol - Creație și analiză
... sufletești la care poate nici un literat, pâna la dânsul, n-a luat seama, detalii dintre acele peste care trecem iute, uneori numai cu o ușoară mirare, socotindu-le puerile și bizare. Proust întrebuințează reminiscențe și asociații mărunte și ciudate; omul comun, matur și practic, simte un fel de jenă să le ție minte, se ferește să le formuleze, îi e frică să nu-și compromită seriozitatea spiritului, dând atenție unor astfel de ciudate mărunțimi. În lucrurile sufletești, ca și în cele exterioare, atenția obișnuită a literaților, cu atât mai mult a cititorilor, e atrasă numai de senzațional. Proust creează tocmai cu ajutorul nimicurilor bizare; și fiindcă, cel puțin în părțile de la începutul operei, el nu sacrifica nicidecum detaliul exterior în favoarea celui pur psihic, figurile lui sunt strălucit create ... am simțit că înțeleg o impresie literară atât de complet, din adâncul experienței proprii, ca acea cuprinsă în fraza d-sale: am luat, după Război și pace, pe Fort comme la mort al lui Maupassant, care-mi plăcuse la două lecturi anterioare. Mi-a fost milă și scârbă de Maupassant cu pictorul lui și
Anton Pann - Tăcerea e ca mierea
... ca e limbută, Și îi zise : -Fii în pace, Eu cererea-ți o voi face, Numai, draga mamii fată, Du-mi-te în tîrg îndată, Și vreme fără a pierde, Cumpără un ulcior verde. Apoi mîine des de noapte, Fără vorbe, fără șoapte, Mergi la fîntînă tăcută Și ia apa nencepută, Care iar tăcînd în tine, S-o aduci aici la mine, Ca s-o pui seara la stele Cu descîntecele mele. Așa femeia să duse Și toate-n faptă le puse. Luă ulcior, luă apă, Tocma ziua cînd să crapă, Îl duse la vrăjitoare Și ea îl puse la soare. Stătu pînă dimmeață, Cu astupuș de verdeață. Muierea cea îngrijată Veni la ulcior îndată. Baba cum o văzu-l scoase Cu niște vorbe șoptoase, Zicînd : -Dragă, iată-ți leacul. Numai dă babii colacul, C-am descîntat-o de pace Și să vezi ce minuni face. Atît numai, mamușoară, Are o pază ușoară, Adicăte : mă pricepe, Cînd vezi că bărbatu-ncepe Să te mustre, să te ... apă nencepută Și rămase nebătută. A doua zi așa iară, Ș-începu bine să-i pară. Trecu asfel săptămîna Și ...