Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NICI UN
Rezultatele 441 - 450 din aproximativ 1204 pentru NICI UN.
Constantin Stamati - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... a lacului unde Dulcele ei raze tremurând clătea, De pe deal cetatea, Pe mal copaci deși Umbre culca noaptea, Pe luciul apei ca mari urieși. Un izvor din munte Curgea pe aproape de-un stejar tufos, Ce era a multe Mistere ascunse martor credincios; Căci subt el Minvana Tristă se primbla, Așteptându-l sara; Iar de frică ... arfei îndată să sosești, Ca măcar atuncea Cu-a lui Armin umbră să te-nsoțești, Căci de nime frică Eu atunci ne-având, Nici trupesc nimică Intrând cu viața toate-n mormânt... Toate... dar nici moartea Amorul tău numai nu mi-l va răpi, Ș-al meu suflet poate Și în ceea lume de a te iubi; Pe ... izvorașul din deal răspundea. Dar în zadar plânge Al său sorț amar; Cântărețul dulce Nu va aștepta-o de-acum sub stejar. Toamna pe răcoare Un vântișor sara stejarul clătea, Și a sa suflare Se juca prin coarde, iar arfa tăcea, Primăvara dulce În fine sosind Viață aduce Înfrunzind ... simțire Și făr-a fi vânt Frunza se clătiră Și pe lângă arfă o umbră zburând... Și iată tăcere, Trist se răsunară de- ...
Vasili Andreievici Jukovski - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... a lacului unde Dulcele ei raze tremurând clătea, De pe deal cetatea, Pe mal copaci deși Umbre culca noaptea, Pe luciul apei ca mari urieși. Un izvor din munte Curgea pe aproape de-un stejar tufos, Ce era a multe Mistere ascunse martor credincios; Căci subt el Minvana Tristă se primbla, Așteptându-l sara; Iar de frică ... arfei îndată să sosești, Ca măcar atuncea Cu-a lui Armin umbră să te-nsoțești, Căci de nime frică Eu atunci ne-având, Nici trupesc nimică Intrând cu viața toate-n mormânt... Toate... dar nici moartea Amorul tău numai nu mi-l va răpi, Ș-al meu suflet poate Și în ceea lume de a te iubi; Pe ... izvorașul din deal răspundea. Dar în zadar plânge Al său sorț amar; Cântărețul dulce Nu va aștepta-o de-acum sub stejar. Toamna pe răcoare Un vântișor sara stejarul clătea, Și a sa suflare Se juca prin coarde, iar arfa tăcea, Primăvara dulce În fine sosind Viață aduce Înfrunzind ... simțire Și făr-a fi vânt Frunza se clătiră Și pe lângă arfă o umbră zburând... Și iată tăcere, Trist se răsunară de- ...
Ion Luca Caragiale - Duminica Tomii
... băiețelului o feștilă și două palme; după care, băiețelul a explicat dascălului cauza confuziunii: la amândouă perechile de sfeșnice, zambilele erau pembĂ©... Chiar un om în vârstă putea greși; darmite un copil nevinovat! Dar apoi, cozonacii și plăcinta de drob, și căpățânile de miel la tavă pe orez, cu iaurt cu caimac, după opt săptămâni de ... leagăna, o mângâie și, cu mii și mii de sărutări, una mai înflăcărată decât alta, o recheamă la o nouă și strălucitoare viață!" Și-ntr-un rând, când am ieșit de la-nviere dimineața, un vânt și o ploaie!... n-a fost chip să ne-ntoarcem cu lumânărelele aprinse acasă; ne-a făcut leoarcă pe toți ... seva din fundul inimii noastre! Și nu v-ați mulțumit cu atâta! peste rană, în adâncul inimilor, de teamă să nu mai fi rămas acolo un germene cât de infim, din care să poată rencolți, ați turnat leșia caustică, otrăvitoare, distrugătoare, otrava scepticismului, pesimismului, ateismului!... Onoare vouă, distrugători a fericirii ... schimb?... redați-mi măseaua!... îmi trebuie!..." Pun puncturile și linie de sfârșit și, după ce Tomița, vesel, m-asigură că n-a simțit ...
... se chinuește, Când lașul își ascute cuțitul făr' de frică, Pe chipul inocenții sfiala se ridică, Scăpând din întâmplare p'a nopților tăcere, Un nume de speranță, d'amor și de durere, Pe când corupțiunea pășește 'ncununată, Râzând d'a frumuseții pudoare spăimântată. Dar nu chemați mănia ... surprinde vederile răpite Ș'orbit omul se lasă pe brațele peirii, Crezând că strânge sînul dorit al fericirii. Căci verme fără sațiu și foc neadormit, Un ochiu ascuns veghează asupră-i îndrăcit, Teribil ca destinul, sardonic, fioros, Ca fiara 'nverșunată d'un sânge generos. Vieața sa funestă e lungă remușcare; În pieptul său s'ascunde o neagră închisoare De spectri populată — Un cerc de fier îl strânge C'o tainică putere, ce nu se poate 'nfrânge. O mână nevăzută pe fruntea-i criminală, Gravând în umbra nopții ...
Ion Luca Caragiale - Bene-merenti
... literații, se vorbește foarte adesea despre Bene-Merenti. Unii doresc să-l aibă, alții nu, ba chiar propagă cu mai mult sau mai puțin spirit un dispreț suveran pentru o așa copilărească dorință, în genere — se brodează, cu sarcasm, sau mai bine cu parapon, pe tema lipsei de merit a ... că nimeni nu va fi deocamdată de altă părere - aminteri n-am putea continua. Acum întrebăm: 1. Dintre toti câți îl au, nu-l merită nici unul? 2. Toți câți nu-l au, l-ar merita toți? Noi credem că nu se poate răspunde, după bunul-simț elementar, la aceste două ... au Bene-Merenti, unii îl merită; La a doua: nu, nu toți câți n-au această medalie ar merita s-o aibă. Că nici nu s-ar putea altfel! Indiferent de meritul ce-l avem fiecare, noi, oamenii, iubim distincția în genere, și, tocmai pentru aceasta, unele distincții nu ... altul vânează aplauzele unanime ale unei adunări, la rigoare ale unei adunături — aceea încă și mai suverană; al treilea, mai puțin politic, suspină după un trandafir de la o fată în mijlocul atâtor alți dănțuitori... Unul doreșre a fi distins de cei mai mulți; altul, de cei mai ...
... e chip de mers decât pe pipăite. — Care vine? repetă (întreabă iarăși) păzitorul și lui începe să-i pară c-aude și șoapte și un râs reținut. — Care-i aici? — Eu, dragă..., răspunde un glas bătrânesc. — Da cine tu? — Eu... un trecător. — Ce trecător! strigă cu mânie păzitorul, ca să-și ascundă cu strigătul frica. Te poartă și pe tine pe aici necuratul! Umbli, strigoiule ... tăcere îndelungată: cum de-ai nimerit tu pe-aici? Parcă poarta-i încuiată cu lăcată. Ai sărit zidul ori cum? De-ai sărit, apoi pentru un om bătrân așa îndeletnicire nu-i prea de cuviință. — Nu știu, dragă, nu știu. Cum de-am nimerit pe-aici, nici eu nu știu. Ia, o ademenire. M-a pedepsit Domnul. Cu adevărat că-i ademenire, cel viclean m-a încurcat. Da ... pământ după spinarea trecătorului și arde vreo câteva chibrituri (sârnice). Lumina celui dintâi chibrit, scăpărând, luminează pentru o clipă o bucată de alee din stânga, un monument alb cu înger și o cruce întunecată; lumina celuilalt chibrit, izbucnit într-o flacără mare ș-apoi stins de vânt, alunecă, ca ...
... e chip de mers decât pe pipăite. — Care vine? repetă (întreabă iarăși) păzitorul și lui începe să-i pară c-aude și șoapte și un râs reținut. — Care-i aici? — Eu, dragă..., răspunde un glas bătrânesc. — Da cine tu? — Eu... un trecător. — Ce trecător! strigă cu mânie păzitorul, ca să-și ascundă cu strigătul frica. Te poartă și pe tine pe aici necuratul! Umbli, strigoiule ... tăcere îndelungată: cum de-ai nimerit tu pe-aici? Parcă poarta-i încuiată cu lăcată. Ai sărit zidul ori cum? De-ai sărit, apoi pentru un om bătrân așa îndeletnicire nu-i prea de cuviință. — Nu știu, dragă, nu știu. Cum de-am nimerit pe-aici, nici eu nu știu. Ia, o ademenire. M-a pedepsit Domnul. Cu adevărat că-i ademenire, cel viclean m-a încurcat. Da ... pământ după spinarea trecătorului și arde vreo câteva chibrituri (sârnice). Lumina celui dintâi chibrit, scăpărând, luminează pentru o clipă o bucată de alee din stânga, un monument alb cu înger și o cruce întunecată; lumina celuilalt chibrit, izbucnit într-o flacără mare ș-apoi stins de vânt, alunecă, ca ...
... Hube de Dimitrie Anghel Din volumul plănuit "Arca lui Noe" Publicată în Flacăra , I, 1, 22 oct. 1911, p. 3. O legendă teutonă povestește de un rege că, urcîndu-se pe tronul părinților lui, a poruncit să-i așeze un clopot de argint în înaltul unui turn, ca să poată, ori de cîte ori ar încerca vreo mulțămire, s-o anunțe și norodului său. Mută ... nas, priveau fără să adune soarele în ei. Părul, încărunțit și plin de dungi albe ca tabla pe care se jucau copiii, împrăștia veșnic ca un praf de cretă împrejurul lui. Așa era în linii mari domnu' Hube. Adus de cine știe ce nevoi în țara noastră, cu gîndul de a ... pentru dînsul. În sunete clare și sunete triste era țesută viața lui, o ploaie fărîmată de sunete erau ceasurile și zilele cari nu-i vesteau nici o fericire... Dobitoacele strînse în arcă se răspîndeau în lume și deveneau oameni, amestecul de capete blonde și brune pe care îl vedea veșnic reînnoindu ... se în fața lui, ca un norod de buruieni îndărătnice, reveneau sub altă formă, cu mustăți și bărbi acuma, aducîndu-și la rîndul lor odraslele, un ...
Alexandru Macedonski - Vioristul
... Vioristul de Alexandru Macedonski Nu l-ați cunoscut! Prin lume a trecut ca o nălucă, Înclinat pe-a sa vioară cu un dor nespus de ducă!... Într-o noapte viforoasă sub fereastră-i m-am oprit, De-armonii cerești răpit, Și zărindu-i chipul palid la lumina ... plâns știu numai eu, Și pe piatra funerară, după ultima-i voință, S-a înscris: ,,E trist în lume ca să n-aibi nici o ființă, Nici un suflet să-ți asculte cântecul expirător, Nici un
Mihai Eminescu - Pentru tălmăcirea aforismelor lui Schopenhauer
... câte-n lume-avem, Numai personalitatea Este binele suprem. * Nu faci efect; nesimțitori Rămân cu toții? Fii pe pace: Când piatra cade-n mlaștină, Ea nici un cerc nu face. * Ca-n ziua care lumii te dete, în tării Sta soarele în crugu-i spre-a saluta planeții; Crescuși dup ... atuncea, pășind în drumul vieții. Nu scapi de tine însuți, cum ești trebui să fii: Din vechi ne-o spun aceasta sibile și profeții, Și nici un timp cu nici o putere laolaltă Nu frâng tiparul formei, ce vie se dezvoaltă. LUCREȚIU Vezi prin oraș frecându-se cela și iar la palatu-i Vine degrab ... treiere iarăși. HORAȚIU Pietre scumpe, marmură, fildeș, icoane și statui, Bani, veșminte văpsite-n getulică purpură Â mulți sunt Ce nu le au? Iar unii nici grijă nu duc să le aibă. * Cerul deasupra-ți schimbi, nu sufletul, marea trecând-o. GELLERT Cele mai bune daruri sunt Cu-admiratori puțini de ... se vede Și ca o ciumă pare-a fi. Dar eu mă îndoiesc a crede De ea că ne vom mântui. Un ...
Constantin Stamati-Ciurea - În vis și aievea
... pe legiuita soție a lui Pericle, îi zicea: „De vrei să fii iubită, treÂbuie să placi; fără aceea nu-ți ajută nici legăturile de soi mare, nici jurămintele, nici legile zeilor și ale oamenilor, ci toată înțelepciunea se concentrează într-un cuvânt: să placi! Și femeia place atunci, când ea asta o dorește și place cu totul ce este de plăcut. Femeia nu trebuie să închipuiască ... și speranța imaginația împodobită cu tabloul raiului adăpat în căsătoria din dor printr-o îmbrățișare, în care două suflete se unesc sleindu-se numai într-un suflet, într-un gând, într-o dorință. Acel moment este raiul pământesc, pe care Adam l-a schimbat pe cel ceresc, și șarpele alegoric a ... te rog, la mine. Și biata bătrână, șchiopătând, s-a apropiat de căpătâiul patuÂlui meu și s-a pus pe un scaun. — Sofio, i-am zis eu, luând-o de mănușița ei uscată ca de scheÂlet, știi tu că eu te-am visat... â ... — Te-am visat, scumpa mea, cu cincizeci de ani înapoi; poate îți aduci aminte de timpul când tu îmi erai logodnică și amândoi făcusem ...