Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DUCE (SPRE)
Rezultatele 441 - 450 din aproximativ 673 pentru DUCE (SPRE).
Grigore Alexandrescu - Memorial de călătorie
... intrări ale poștii. Această vedere într-un loc ce poartă un nume faimos, scris cu sângele a două nații puternice, întoarse gândul meu spre timpii trecuți; îmi închipuiam că sunt în lagărul viteazului împărat care a spălat rușinea armelor romanești, și așteptam să văz acvila taberei fluturând ... lor. Înșelați în iluziile noastre, căutarăm un loc unde să ne putem despăgubi cu somnul; un umbrar sub care se odihnise strălucita persoană ne servi spre aceasta. Ne flatam cu speranța că sub un asemenea acoperiș ne vom odihni mai bine decât am merita; dar aci încă o amăgire: avurăm curând ... a închina arcurile de triumf geniurilor ce triumfaseră de pielea noastră și a pleca cu repeziciune, fără măcar a întoarce ochii spre locul de osândă. Pe la amiază sosirăm la Slatina, oraș vechi, dar cel mai anevoie de vizitat ce am văzut vreodată. Risipit pe coastele dealurilor ...
Ion Heliade Rădulescu - Anatolida sau Omul și forțele
... atmosferă luminii celei vii, De unde-emană viața; și râul fericirii Adapă, răcorește cereștile câmpii, Și spiritul agapei burează ambrozie Și-nmărgărită câmpii eternei beatituți, Spre-a crește-haritatea, angelica tărie Din care purced pacea, divinele virtuți; Pe muntele de aur, în stânci de adamante, Cu pulbere de stele ... lui de flăcări roate iau drumu-ntraripate; Sunt cherubimi prea repezi ce-n mii de ochi lucesc; Orele-eternității la dânsul înhămate, D-apocalipse duse, spre secoli propășesc; De angeli miriade preced și îl urmează, Și carul naintării propasă ne-ncetat, Din iute în mai iute, și-n calea-i însemnează ... străluce ca fulger în senin. Cochetă fără margini, cerească curtezană, Încatena voința, pe toți îi captiva, Și toți în ea văzură de cer o suverană; Spre-a-i merita favoarea a-mpărăți dorea. La toți le vine-n minte a-și pune rezidența Mai sus ... toate s-ar exmulge din marea concentrare, Ieșind din a lor axe, și nu s-ar mai ținea, S-ar precipita-n spațiu spre-eterna lor pierzare Și una peste alta zdrobindu-se-ar cădea. Ast uiet ce ar face totala-anomalie, Amestecul, ciocnirea, zgomult material, În ceartă elementele ...
Ioan Slavici - Budulea Taichii
... Întorcându-mă acasă după cele dintâi ceasuri petrecute la școală, sufletul îmi era plin de minunățiile ce văzusem. Închipuirea mea de copil era prea slabă spre a putea aduna atâta sumedenie de copii la un loc, și toți acești copii, pe care îi văzusem acum în aievea, ședeau tăcuți ...
... Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici, Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe, cu fața spre altar, Logodnica lui Arald, stăpân peste avari; Încet, adânc răsună cântările de clerici. Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă Și păru-i de ... sângeroase porneau a lui popoară; Cu creștetele albe, preoți cu pleata rară Trezeau din codrii vecinici, din pace seculară, Mii roiuri vorbitoare, curgând spre vechea Romă. Pe Nistru tăbărâsem poporul tău să-mpil; Cu sfetnici vechi de zile mă-ntâmpinași în cale, Ca marmura de albă, cu păr de ... tronu-i se coboară, cu mâna semn îi face Ca-n sus să îl urmeze pe-a codrilor potică. În poarta prăbușită ce duce-n fund de munte, Cu cârja lui cea vechie el bate de trei ori, Cu zgomot sare poarta din vechii ei ușori, Bătrânul se închină ... stinge. în negrul zid s-arată, Venind ca-n somn lunatic, în pasuri line, ea ; Arald nebun se uită - cu ochii o-nghițea, Puternicele brațe spre dânsa întindea Și-n nesimțire cade pe-a jilțului său spată. Își simte gâtu-atuncea cuprins de brațe reci, Pe pieptul gol el ...
Ioan Slavici - Barbaria modernă
... nu pĂ³te să înțelĂ©gă indignațiunea de care sînt cuprinșÄ Ă³meniÄ maÄ echilibrațÄ când vÄ•d, că semenîi lor sînt despuiațÄ și împinșÄ spre ruina morală și materială. RÄ•mașÄ eÄ de eÄ, barbariÄ aceștia nu se pot înțelege între dînșii, îșÄ sînt uniÄ altora nesuferițÄ și se mănâncă ... me. Se risipesc dar printre Ă³meniÄ mai normalÄ, iar apoÄ se întovărășesc și formĂ©zăun fel de castă întemeiată pe identitatea intereselor individuale, - nu spre a se ajuta unul pe altul, ci ca lupiÄ înhăitațÄ, orÄ ca pirul în lumea vegetală, spre a se folosifie-care de ceÄ-l-alțÄ. EÄ nu pot să-și dea sĂ©mă de ce ne emoționăm noÄ când fiecăruia ... noÄ, dacă n’am pune umÄ•r la umÄ•r, ca să-l ocrotim pe Român și să punem hotar exploatăriÄ neomenĂ³se, care-l duce la peire. OmenÄ sîntem și-l iubim pe om fie el Turc, Maghiar orÄ EvreÅ, dar tocmai iubind pe Ă³meni, trebue să fim cuprinșÄ ...
Nicolae Gane - Fluierul lui Ștefan
... păru un moment că se află în grădina cea încântată a Armidei unde din fiecare frunză iese câte o melodie. Îndată se îndreptă spre locul de unde venea cântecul, și după câteva momente se văzu în fața unei femei ce ședea pe un trunchi de copac și cânta din ... era așa de mândră doina aceea, încât mi se păru că stelele o ascultă și văile o îngână, și parcă mă chema, mă chema mereu spre ea, încât, amețită, fărmăcată, mă trezii deodată, fară să vreu, lângă cel ce cânta doina... Era Ștefan!... Iartă-mă, Doamne, dac-am greșit!... — Tu ... aș cânta doina din fluier și ți-aș dezmierda părul ist mândru, cât e ziua de mare!... ian gândește-te și tu. — M-oi duce la tata, i-am răspuns eu, ș-oi cere voia lui, și... bun e Dumnezeu! Așa am șezut împreună, tot vorbind și plănuind, până când ...
Mateiu Caragiale - Craii de Curtea-Veche
... toate că, în ajun chiar, îmi făgăduisem cu jurământ să mă întorc devreme acasă, tocmai atunci mă întorsesem mai târziu: a doua zi spre amiazi. Noaptea mă apuca în așternut. Pierdusem răbojul timpului. Aș fi dormit înainte, dus, fără zgomotoasa sosire a unei scrisori pentru care trebuia ... că mă deșteptase; mare noroc! Privii acum cu recunoștință scrisoarea părintească; fără ea scăpam întâlnirea cu cel mai scump prieten. Mă îmbrăcai și ieșii. Era, spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. Deși nu plouase, tot era ud; jgheaburile plângeau, ramurile copacilor desfrunziți picurau, pe tulpine și pe grilaje se prelingeau ...
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cu părul de aur
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cu părul de aur Făt-Frumos cu părul de aur de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată într-o pustie mare un pustnic, și petrecea singur singurel. Vecinii săi erau fiarele pădurilor. Și așa era de bun la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau, când se întâlneau cu dânsul. Într-una din zile se duse pustnicul pe marginea gârlei, care curgea pe-aproape de coliba lui, și iată văzu că vine pe apă un sicriaș smolit și încleit bine, și auzi un orăcăit de copil ieșind dintr-însul. Stătu puțin de cugetă și, după ce făcu rugăciune, intră în apă și trase cu o prăjină sicriașul la margine. Când deschise, ce să vază în el? Un copilaș ca de vro două luni; îl scoase din sicriu și cum îl luă în brațe tăcu. Acest copil avea un baier atârnat de gât. Și, dacă îl luă, văzu că într-însul era o scrisoare, o ceti și află că copilul de față este lepădat de o fată mare de împărat, care alunecase și ea în valurile lumei și, care, de frica părinților, lepădă copilul, îl puse în ...
Titu Maiorescu - Asupra poeziei noastre populare
... inspirări ce nu-i agită, descriu sentimente ce nu-i insuflă, și nu este o excepție junele de 17 ani care în anul trecut trimisese spre publicare un caiet de poezii plin de „iluzii piedute asupra sexului frumos“. În acești oameni nechemați și nealeși predomnește calculul, ei iau pana ... umbră, când la soare. — Oh! dragă muierea mea, Nu pot, nu pot, chiar de-aș vrea. Boala mea nici că s-a duce Pân’ ce tu nu mi-i aduce Mură-albastră și amară, Sloi de gheață-n miez de vară. — Oh! drăguț bărbatul meu, Ajuta-ți ...
Constantin Negruzzi - Alexandru Lăpușneanu
... sub tuturatul a doi frați mai mari, Iliaș și Ștefan. Iliaș, urmînd în tronul părintelui său, după o scurtă și desfrînată domnie, se duce la Constantinopol, unde îmbrățoșă mahometismul și în locul lui se sui pe tron Ștefan. Acesta fu mai rău decît fratele său; începu a sili ...
Ion Luca Caragiale - Cometa Falb
... să lase o cometă vagabondă să răstoarne atîtea statornice și mărețe temple, pe cari omenirea cu trudă de veacuri le-a rădicat lui, spre a-l slăvi pre el ? atîtea locașuri sfinte, unde adesea îl rugăm așa de frumos să ne ajute cu puterea lui nemărginită a ...