Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE ZI
Rezultatele 441 - 450 din aproximativ 1206 pentru DE ZI.
... Și opinci La cei voinici. Iară Costea cum mergea Cu Fulga se întâlnea. Fulga cel cu barba neagră Și cu mintea neîntreagă, Necăjit și obosit, De trei zile flămânzit: ,,Alei! Fulgo, dragul meu, Să faci cum ți-oi zice eu: Mergi la stâna mea cu bine Să-ți iei un dar de la mine, [1] Trei mioare de frigare Ș-încă una de căldare Ca să-ți fie de prânzare." Fulga cel cu barba neagră, Dar cu mintea neîntreagă, Sus la stână se ducea Ș-oile cât le vedea, Cârduri, cârduri le rupea, Cu ... Dolca fa, Costea-i zicea, Unde mi-e averea mea?" Dolca-ncet schelălăia, La pământ se întindea. ,,Dolca fa, tu ești bătrână, Tu știi rândul de la stână. Eu pe tine te-am grijit, Tot cu lapte te-am hrănit. Dolcă fa, cum de-ai lăsat, Furii stâna de-au prădat?" Gemea Dolca, se culca, Laba ruptă-și arăta: ,,Dolca mea, Dolcuță fa! Furii laba ți-au rănit Când la dânșii ai sărit? Dacă ... Crunt de spaimă tresărea. ,,Alei, Fulgo, barbă neagră, Dar cu mintea neîntreagă, Când la drum te-am întâlnit Eu, mări, ți-am dăruit Trei mioare de frigare Ș-încă una
Ion Luca Caragiale - Dintr-un catastif vechi
... Cosma și Damian; birjarii pe sf. Ilie ș. cl. Și să se noteze bine că pe vremea când trăiau acești patroni, nu se știa nici de Chopin, nici de pianolă; armele cu repetiție nu se inventaseră încă; societățile pentru îmbunătățirea rasei cavaline si Creditul urban nu erau înființate; despre antisepsie și roate de cauciuc nici pomeneală... Tot astfel, când eu am cunoscut-o pe patroana reportajului român, nu se pomenea de serviciu telegrafic și telefonic nici cu fir, dar încă fără fir; nu se știa de căi ferate, de biciclete, de automobile, de atâtea ș-atâtea mijloace de locomoțiune și de corespondență, de care se bucură confrații reporteri actuali. Ușor îi vine intrepidului confrate astăzi, firește! Telefonul... Alo!... Un enorm scandal!... O crimă groaznică... o tragică sinucidere... un ... și a lepădatului, după farmacopeea orientală; prezicând în cărți, în drojdii de cafea, în palmă, după uitătură, prezentul, viitorul și trecutul; făcând serviciul de mică corespondență intraurbană, scrisă sau orală — îi rămânea destul timp ca să nu neglijeze un moment măcar serviciul de reportaj; și să nu uit a spune că, deși primise o educațiune foarte-ngrijită, fiind de o politeță, de o discreție și de
Mihai Eminescu - O, stingă-se a vieții...
... tăria de-a fi nici rău, nici bun, Căci n-am avut metalul demonilor în vine, Nici pacinica răbdare a omului de bine, Căci n-am iubit nimica cu patimă și jind... Un creier plin de visuri ș-o inimă de rând. De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult, Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult. Viitorul un trecut e, pe ... moartea noastră noi le ținem în mâni, Pe ele deopotrivă noi ne simțim stăpâni. O cupă cu otravă, un glonte, un pumnar Ne scapă deopotrivă de-o lume de amar. De ce țin toți la dânsa, oricât de neagră fie? Ea împlinește oare în lume vo solie? E scop în viața noastră Â vun scop al mântuirii? Nu junghiem ființa pe-altarul omenirii ... omului s-a zis: Că-i visul unei umbre și umbra unui vis. O, Demiurg, solie când nu mi-ai scris în stele, De ce mi-ai dat știința nimicniciei mele? De ce-n al vieții mijloc, de gânduri negre-un stol Mă fac să simt în minte și-n inimă un gol? De ...
... însă robia mea. Nu flote m-au învins pe mine, Nu regi cu tolbe largi și pline, Altfel de trupe m-au robit: Doi ochi de foc și-un glas iubit. III Unei copile De ce fugi, copilo, de mine? Obrajii tăi, rumeni ca tine, Aprinși par de rumeni și plini, Ca rozele vara-n grădini. De ce fugi? Am crețe pe frunte, Am plete rari și cărunte? Ca părul tău alb de ninsori, Nu-i alb nici un crin între flori. Sunt crin eu, tu roză de vară Și flori când așezi tu-n pahară, Ce flori au un farmec mai plin Ca roza lipită de crin? IV Am scris vecinei mele Să știe că mi-e dragă, I-am scris o față-ntreagă, Dar n-așteptam răspunsul Ce bună-i ... tu! Dar pe-acela ce-ți servește, Pe-un poet care iubește Pe el nu! Las pilotul! Căci din apă Undele cu timp îl scapă, De-i bărbat. Venus! Apără-ți poetul, Căci de-l lași se-neacă bietul Pe uscat! VI Câți picuri de rouă pe frunze sclipesc, Atâtea pahare de ...
Vasile Alecsandri - Movila lui Burcel
... o ghioagă nestrujită Cu piroane țintuită, Care când o învârteam Proașcă prin dușmani făceam, Câte opt pe loc turteam! Alelei! pe când eram Om întreg de mă luptam, Mulți păgâni am mai stricat! Multe capete-am fărmat De tătari și de lifteni Și de falnici ungureni! Iar în loc la Războieni [4] Mi-a căzut ghioaga din mână De o sabie păgână: Dar n-a căzut numai ea, A căzut și mâna mea Cu păgânu-alăturea!... De-atunci n-am ce să mă fac C-am ajuns un biet sărac, Nici n-am casă, nici n-am plug, Nici juncani ca să ... a rămânea De tătari în țara mea!" ↑ Între Iași și Vaslui se află un deal gol numit Movila lui Burcel. Poporul însă îi zice Movila lui Purcel, și unii arheologi pretind că acest nume îi vine de la generalul roman Porcelus care ar fi tăbărât pe vârful ei. Balada ne spune adevărata origine a numelui dealului. ↑ Sub Ștefan-vodă ... turcilor și a cazacilor cu care a fost în luptă în tot cursul glorioasei sale domnii. ↑ Crâncena bătălie cu turcii de
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Odă la ciocoi
... Căci timpul este totul: o clipă dintr-o mie Aduce mântuire! IX A patruzecea vară-mbrăcase ieri câmpia În busuioci și-n grâne, De când suspinul nostru smulsese România Din gheara ta, jupâne; A patruzecea iarnă în haina-i de mireasă Se-ndrumă după vară, De când suspinul nostru pe litfa n-o mai lasă A-și bate joc de țară!... X Și țara se deșteaptă, voioasă, zâmbitoare, Plăpândă, răsfățată; Jos florile dezmiardă, se uită sus la soare, De raze-nconjurată; Scăldându-se-n lumină, din ce în ce mai vie, Ca trandafiru-n rouă, O altă simte viață, o veche bărbăție Și o ... și cu pete, Întocmai ca-n vechime!... XVII Nu s-a schimbat nimica! Aceeași fudulie De nașteri venetice Din oameni fără nume, goniți de prin Grecie Și pripășiți aice. Aceeași goliciune la inimă, la minte, La cugete române; De jafuri lăcomie, dispreț de cele sfinte Și lipsă de rușine! XVIII O, nu! E viu ciocoiul! Nu-i mumie, nu-s moaște: Priviți-i crunta gheară! Și pentru ca de ...
George Coșbuc - Flăcări potolite
... deloc ; Dar singur el a tot zorit Să-și bage capu-n foc: S-omoare p-un flăcău la joc. Și-i dus de-atunci, fugit." —„E dus de-atunci... Dar ce-au avut?" — „O fată... vezi, că n-are rost Să spun de la-nceput. Nimicun... ei!... și ce-a făcut Destul de rău a fost. De frica ocnei s-a răznit, Și-i dus de-atunci. Mai știu și eu! Așa i-a fost menit. Dar bun băiat! De-o fi murit, Să-l ierte Dumnezeu." Și-au dat binețe și-au tăcut. Străinul parcă se gătea Să plece,și-ar fi vrut Să ... spre fântână s-a plecat Privind în fundul ei. Apoi el scoase tremurând Din traista-i un cuțit de-oțel, Și, dus așa de-un gând, Strângea cuțitu-n pumn, câtând Cu-atâta drag la el! Mult timp în mână l-a-nvârtit. De patruzeci de ani purta Cu el acest cuțit: Era pentr-un dușman menit — Ce dulce gând era! Și-acum... acum e
Vasile Alecsandri - Soarele, vântul și gerul
... Vasile Alecsandri - Soarele, vântul şi gerul Soarele, vântul și gerul de Vasile Alecsandri Trei călători fantastici cutreieră pământul: Soarele splendid, gerul îngrozitor și vântul. Unul dă viață, altul dă moarte, aparând, Al treilea mângâie cu aripa ... zburând. Ei întâlnesc o fată, voioasă căprioară, Ca soarele de vie, ca vântul de ușoară. Și-i zic: „Copilă dragă, alege din noi trei, De vrei să fii mireasă, pe care tu îl vrei!â€� Românca le răspunde cu o veselă zâmbire: „Sunt sprintenă ca vântul, pe dânsu-l ... mire!â€� „Cum? eu, lumina lumei! pe mine m-ai respins? Am să mă răzbun la vară cu focul meu nestins.â€� „Cum? zice gerul aspru, m-ai depărtat pe mine? Am să îngheț la iarnă și inima din tine.â€� „Nu-mi pasă, mândre soare, de focu-ți arzător Cât mi-a suflă în față un vânt răcoritor. Nici de-al tău frig nu-mi pasă, o gerule de
Grigore Alexandrescu - Prieteșugul și amorul
... Grigore Alexandrescu - Prieteşugul şi amorul Prieteșugul și amorul de Grigore Alexandrescu Emiliei Zici c-ai vrea prietenește Să iubești, să fii iubită; Zici c-amorul te-ngrozește, Că e patimă cumplită; Zici că este ... nu e trecător? După vara cea bogată Vine iarna-ntărâtată, Bate vânt îngrozitor. Trandafirul din grădină, Înflorit de dimineață, Zace veșted pe tulpină, După ziua de viață. Dar căci iarna și durerea Sunt condiția vieții, Trebuie să las plăcerea, Bunurile tinereții? Căci zâmbirea-ți grațioasă Vremea o să ți-o răpească ... Nimeni să nu te iubească? Așa cum miroși o floare, Care trece, care moare, Care mâine n-o găsești? Primăvara,-a ei zâmbire, De ce-nvie-a ta simțire, Iarna nu ți-o-nchipuiești? O, ascultă-mă, dorită, Scumpă, dragă Emilie! O zi bună, fericită, E o ... Fiecare ți se-nchină, Și amorul cu mâhnire Te privește și suspină. Dă-le, dă-le ascultare; Pentru tine adunate, Poezii și proză Sub colore de mirare, Vor ști lumea să-ți arate. Până n-ajungi timpul rece, Bucură-te de natură: Apoi când vremea va trece Peste-a inimii căldură, Când din hora încântată, Ce viața ta cuprinde, Cu o față întristată, Grațiile
Grigore Alexandrescu - Elefantul
... Grigore Alexandrescu - Elefantul Elefantul de Grigore Alexandrescu În vremea de demult, dobitoacele toate, De împăratul Leu sătule, dezgustate, Își aleseră lor Un alt stăpînitor, Pe domnul Elefant, cu nasul învîrtit, Puternic îndestul, dar însă necioplit, Și de cap tare, gros, cît vreți să socotiți. Însă ca să puteți să vi-l închipuiți, Mă grăbesc să vă spui O judecată-a lui ... slujbă pe boi, Iar lupu mîncător Se făcu favorit Și ministru la oi. Vă las să judecați, Cîți miei fură mîncați, Și cîte oi slutite De fiarele cumplite! În zadar fac strigare Oile-mpovărate, Chip nu e de scăpare, Și plîngeri necurmate Ce vin de pe la turme Răul nu pot să-l curme. Lupul dar își urmează A sa nelegiuire, Căci de ce se lucrează Craiul n-are de știre; Ba cîte lupul spune Le ia toate de bune. A! cînd o să ne vie O zi de bucurie, Zi foarte așteptată Și scumpă în nevoi, Ca să vedem odată Pe lupi mîncați de oi? „O! asta nu se poate“, Zic unii-alți în lume. Domnii mei, se pot toate, Deși le spui drept glume. Apoi, știți ...
Constantin Stamati - Bătrânul țăran și moartea
... Constantin Stamati - Bătrânul ţăran şi moartea Bătrânul țăran și moartea de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Un bătrân prea istovit de nevoie și de trudă, Iarna, când era frig mare, sau toamna, pe vremea udă, Adunând puține lemne în codru cu depărtare, Le-au ridicat în spinare, Și abia ... și gâfâind, Și așa au grăit: „O, vai mie, ticălosul, ce să fac, cum să trăiesc, Și cum pot să împlinesc Câte se cer de la mine, și când toate îmi lipsesc. Biata babă, copilașii, goi, de foame hămesiți, Nu am pentru dânșii hrană, nu am cu ce să-i îmbrac. Iar zapciii făr’ de milă din casa mea nelipsiți Cer birul, cer boierescul și în multe părți mă trag, Încât de când m-am născut pân’ ce am îmbătrânit Nici de-o zi de bucurie eu nu m-am învrednicit! Deci, moarte, vin’ de mă scapă de o viață ticăloasă...â€� Abia cuvântă aceasta, și moartea, ce niciodată De lângă om nu lipsește, stă dinainte-i îndată Cu strălucita sa coasă Și zice