Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE CE
Rezultatele 441 - 450 din aproximativ 2398 pentru DE CE.
Dimitrie Bolintineanu - Timpul
... nalță-atunci plină Și varsă pe fluviu un val de lumină, Un brâu lucitor; Eterul albastru cu stele aurite Se scaldă prin valuri ușor încrețite De vântul ușor. Pe fluviul luciu o barcă s-arată Cu pup-aurită, cu flori cununată, Cu văl de satin, Cu june fecioare ca visuri frumoase Ce-n viața fugindă se-nclin amoroase P-al nostru trist sân; Un om cu cosițe și gene albite, Cu brațe secate, cu fețe pălite, Cu ... barca cu dalbe fecioare E timpul; iar ele sunt blândele oare Ce vin și iar pier. Și barca se duce prin valuri purtată; Iar grupa de fete de visuri se-mbată, De viață se-ncânt; Cosița lor saltă sub aurea dulce Și flacăra lunii pe brâul lor luce, Și iată cum cânt: ,,Vin' cu noi, străine june ... cu roze de-mpletește Anii tăi ce fugători, Pân' ce timpul nu cosește Ale vieții tale flori! Să n-amâi plăcerea dulce! Timpul este-amăgitor Ce răpește nu mai duce Fragedului muritor. Astăzi toate pentru tine Jos în lume strălucesc, Și plăcerile divine Cu-a ta viață se-mpletesc ... sărutare; Toate lacrime se fac. Vin-acum la fericire! Mâine fi-va prea târziu, Vino până ai simțire, Până sufletul ți-e viu!" Spre barca ...
... George Coşbuc - Cornul Cornul de George Coșbuc Baladă germană Cum geme-ntreg Tirolul de vuiet de bătăi! O singură colibă stă pacinică în văi. Și-ntr-însa plânge-o mamă. Ce bine și-a pierdut? Ea plânge că bărbatul în luptă i-a căzut. Și cei doi fii ai mamei căzură la ... îi mai trăiește și chinul ei amar. Un fiu de-ți mai rămase, la pieptul tău să-l strângi, Tu ești încă bogată, tu mamă, de ce plângi? Și-auzi! Ce sunet trece puternic, plin de foc? De ce-a tresărit mama, stând galbenă pe loc? Auzi, măicuță dragă, ce glas a răsunat! E nuntă, dragul mamei, sunt clopotele-n sat! Măicuțo, nu e cântec de nuntă ce-aud eu! Vor fi ducând la groapă p-un mort, iubitul meu! E corn, iubită mamă, nu-i cântec de mormânt, Cunosc eu acest sunet și știu și acest cânt! Prin văi și munți cu vuiet întâi când a sunat, Ne-a ...
Alexei Mateevici - Câteva colinde de Sfântul Crăciun
... aprinsă... Când Dumnezeu se năștea, Rouă peste câmpi cădea, Prin păduri lumini ardea, Din nuiele — luminele. Dumnezeu așa zicea: — Pomeniți Nașterea mea. Cât de rar, în zile mari! IV Ce seară-i astă-seară? Aceasta-i seara de Crăciun, Să te veselești, om bun, La cea masă de mătasă. — Dar pe masă ce mai sunt? Că mai sunt făclii arzând. — Printre făclii ce mai sunt? Că mai sunt colaci de grâu. — Printre colaci ce mai sunt? Tot păhăruțe cu vin. — Dar la masa cine-mi șede? În capul mesei Șede Bunul Dumnezeu. De-a dreapta lui Dumnezeu Șede sfântul Petru. La stânga lui Dumnezeu Șede sfântu(l) Ion, Iar lângă dânsul, stăpânul casei Tot închină și ... Scris îi spicul grâului, În fundul paharului Scrisă-i vița vinului. Dumnezeu din gură au grăit: — Hai, noi, Petre, să mergem C-avem mari de cununat Și încă mici de botezat. — La cei mari dar ce le vom da? — Le vom da boi buni, ne-nvățați, Ei vor trăi și-i vor învăța. — La cei mici dar ...
George Coșbuc - Perirea dacilor
... Unul singur avea cizme (Primul dac ce le-a purtat) Și vorbea cu galicisme, Că-n Paris trei ani a stat De-a învățat geologie, Și-avea Takowa pe piept, Îl chema sarab [1] Ilie, De spun cronicele drept, Iar în mână-avea cravașă Semn distins, ca bulibașă. Zise el: De vrei, ne-aruncă Peste-un milion de scări, Dar cinstita ta poruncă Prea ne scoate din răbdări! Când nu-i strop de vin în țară Ce să bem noi? Petroleu? Regele cu vorba rară: Oh, Sarailie-al meu! Tu cunoști pe Leon papa, Vorba lui mereu e: Apa! Rege mare! Mai ... săriră prinții Care și-ncotro văzu! Unu-n goană-și rupse dinții, Altul într-un puț căzu. Cel cu cizme, dând din coate, Se izbea de boi și vaci, Tropăind cele ciuboate, Că-l băgase braga-n draci! Și-au rămas cei prinți de-ocară Apăsând popor și țară. N-au fost însă lucruri bune Ce-acest rege-a făptuit, Căci istoria ne spune Cum că dacii au pierit: Ori de dor de băutură, Ori
Alexandru Vlahuță - Răspuns la o cronică rimată
... Alexandru Vlahuţă - Răspuns la o cronică rimată Răspuns la o cronică rimată de Alexandru Vlahuță Așa-i: spre bolțile tăriei, Cu jind, la ce să mai cătăm, Când toți, sub fundul pălăriei, Câte-un crâmpei de cer purtăm? Tu zici: crâmpeile-s la fel... Pe osebitele cărări Toți ne-ndreptăm către un țel, Unii pe jos alții călări. E drept că ... i demn și sfânt Le toacă gura în neștire, Se bat cu morile de vânt. Și pe când tu-ntr-o sferă mică, Ca vai de lume, te strecori, Ei strălucesc, și se ridică, De goi ce sunt și de ușori. Nimic nu pune frâu acestor Nerușinați, terfichi limbuți, Și, pentru ochiul lor de chestor, Lumea e goală de virtuți!... Prostii le par științi și arte, Nebuni poeții, de legat: Zbârnâie toți, din dible sparte, Un cântec vechi și nesărat!... Ei singuri se pricep la toate, Ei filozofi, ei cântăreți, Prin ei se mișc ... fanții-cavaleri! Dar cum socoți că toți smintiții Și trântorii de cafenele, Înfumurați și plini de viții, Să aib-același cer și stele Cu cei ce luptă și-și adună În fagur sfintele gândiri, Și-și dau viața pe-o cunună Din mâna dreptei Nemuriri? * Politici, oratori de
Ștefan Octavian Iosif - Daine din Litvania
... Ştefan Octavian Iosif - Daine din Litvania Daine din Litvania de Ștefan Octavian Iosif Dor de țară Aș vrea s-adorm, să dorm mereu, Și n-aflu loc în nici o parte. Și dor mi-e, dor de satul meu, Și satul e-așa departe. Ș-aș vrea să merg, să merg mereu, Și dor mi-e, dor mi-e de-o grădină, Grădină mîndră-n satul meu, Acolo aș găsi hodină. Acolo vîntul pe-nserat Adie dulce și suspină, Ș-aș tot dormi netulburat Sub ... cînd mă scol de dimineață De-mi spăl cu rouă ochii mei, Mîndruța-i galbenă la față Și plînși sunt ochișorii ei. — Mîndruțo, pentru ce plîngi, dragă? Ți s-a urît de casa mea? De ce suspini tu noaptea-ntreagă? Ești supărată de ceva? — Și chiar de nu sunt supărată, De dor, bădiță, mă usuc; Dă-mi drumul numai înc-o dată Acas' la mama să mă duc. — Dar pîn' la casa mamei tale, Mîndruțo ...
Alexei Mateevici - Hristos în biserica Ierusalimului
... Alexei Mateevici - Hristos în biserica Ierusalimului Hristos în biserica Ierusalimului de Alexei Mateevici I Libanul a dat chedrii Și aurul Ofirul, Alesu-și-a Sidonul, Eghiptul falnic, Tirul Tot ce avea mai mare, Mai vederat, mai rar, La facerea acestui Dumnezeiesc altar. Aicea, toată mintea, Puterea omenească, Pe cerul cu pământul Voit-au să unească ... Dumnezeu: Ușor era atuncea Ce este-acuma greu. Frumoasa Palestină Pusese să ridice Biserica cea mare Lui Savaoth — se zice. Mai patruzeci și șase De ani a fost lucrată, Cu marmură și aur Spoită și-mbrăcată. Era o fericire Nespusă a vedea Cum marmura cea albă ... sfânt: Găsit-au târgoveții Pungași și vânzători De vite pentru jertfă, Vicleni amăgitori; Pe cei ce schimbă banii, Herghelegii, văcari, Cu viețile pierdute, Cu inimi de tâlhari; Pe cei ce-și vând și cinstea Și sufletul întreg Și zilele lor toate În vicleșug petrec, Pe cei mișei ce nu știu, Nu văd altă nimic: Un Dumnezeu — argintul, Credința li-i câștig. Și lucruri ne-auzite! Afară de văcari Cu viețile pierdute, Cu inimi de tâlhari, Afar' de schimbătorii ...
... Costache Conachi - Jaloba mea Jaloba mea de Costache Conachi 1821, Basarabia, la Sângera Lume! astăzi se desparte de tine un muritoriu, Nu prin moarte, ci prin jale și durere de amoriu; Se desparte și te lasă, că nu mai poate răbda Atâtea ș-atâtea răle de la o supus-a ta. Ascultă, maică miloasă, ce pătrunzi la adevăr Și despici faptele noastre pănă la un fir de păr, Ascultă și pedepsește cu a tale giudecăți, Dintre noi pe cel cu vină la a dragostei dreptăți. De nouă ori pănă astăzi pământul colindătoriu Au călătorit pe crugul soarelui nemișcătoriu. De nouă ori primăvara cu veșmântul înflorit Și iarna cu cărunteța pe pământ s-au învârtit, De când am văzut cu ochii o muritoare a ta, Cu frumuseța și nurul vărsate în fața sa - Am văzut-o!... și îndată ca ... de iubire în inimă m-au pătruns! - M-au pătruns... dar nu cu focul acel înfierbântătoriu Ce-l fulgeră și-l aprinde numai aprigul amoriu; Ce cu para acea lină, acea dulce la simțiri, Ce
... Alecu Donici - Zmeul Zmeul de Alecu Donici Un zmeu cu-o coadă lungă și cu-o zbârnâitoare De tot răsunătoare, Văzându-se odată sub nouri ridicat, La fluturul din vale, acestea au strigat: — Zburdalnică ființă! Tu, care toată ziua cu-atâta ușurință ... alungi tot după flori, De ce nu cutezi oare să te ridici ca mine, Să răspândești în aer miroase și fiori? Mi-e milă, zău, de tine, Căci în întinsul spațiu abia te mai zăresc. — O, nu-ți mai fie milă, lui fluturul îi zice. Eu soarta-ți n-o ... Tu zbori legat, Eu liber mă desfătez aice De flori înconjurat. A ta zbârnâitură e șărlătănerie; Chiar starea ta atârnă de vânt și de copii; În fine, tu ești jucărie, Iar eu sunt dintre vii. Așa și între oameni sunt șarlatani, sunt zmei, Ce zbârnâiesc, se-nalță cât vântul lor le bate; Iar cum a lui suflare ori stă, ori se abate, Ca vântul cad și ei ...
Constantin Negruzzi - Melancolie (Negruzzi)
... zilei ostenește tânjitoarele-mi vederi; Ochiul meu muiat în lacrimi află mai multe plăceri Când pe nori d-azur și aur căutând se obosește Lumina ce nu se vede, dar tot încă se simțește: Ziua astă care moare, noaptea care s-a întins, Umbra cea misterioasă ce pădurile-a încins, Dulcea paserei cântare ce treptat se micșurează, Trandafirul ce s-ascunde, râul care murmurează, Șesul, câmpii ce de umbră peste tot s-au învălit, Răcoreala ce răvarsă un văzduh îmbălsămit, Luna galeșă ce-ncepe să se nalțe cu trufie, Arătându-și printre neguri a sa frunte argintie, Linul zuzet ce din apă se rădică cu amor, A nemernicei bufnițe cântecul îngrozitor, Aduc multă alinare la a inimii durere, Și sub vălul ... pierir-acum eroii, și ai lor urmași mișei, Interesul au povață și-nvrăjbirea între ei! — Nu mai sunt! — A lor cenușă ce-n văzduh fu aruncată De fii corci și fără cuget cu dispreț este călcată! Ah! curând sosi-va vremea ticăloșii a simți În ce râpă egoismul are a-i prăpăstui!... Cugetând la vechi eroii, și privind a lor morminte ...
Ștefan Octavian Iosif - Rozele
... Ştefan Octavian Iosif - Rozele Rozele de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție De ziua numelui, în dar, Primise roze Anișoara... Le-a strîns frumos într-un pahar, Dar rozele muriră seara... Le cercetează tremurînd, Nedumerită, mititica ... ei nevinovat Se-ntunecă de-atîta jale Cînd vede cum s-a spulberat Podoaba mîndrelor petale... Acum, cu drag, le-adună iar. O, de-ar putea, le-ar da ființă ! Dar izbucnește-n plîns amar Văzînd că e cu neputință... Sărman copil neștiutor Ce plîngi sărmana ta comoară, Asemeni rozelor ce mor, Tot ce