Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CÂND
Rezultatele 441 - 450 din aproximativ 2514 pentru CÂND.
Ion Luca Caragiale - Două loturi
... bine. Așa și e; e bolnav. După o muncă zadarnică de atâta vreme, dupa ce toată casa a fost răsturnată de zece ori, când așa, când aminterea, d. Lefter a căzut pe o canapea sfărâmat de oboseală; a simțit că i se taie încheieturile și așa, un ... A cenușie! - Cui? - N-ai spus tu că n-o mai porți? - Cui? cui ai dat-o, nenorocito! - La o chivuță. - Pentru ce? - Pe farfurii. - Când? - Alaltăieri... - Alaltăieri!... fără s-o cauți pân buzunare! - Am căutat-o, răspunde femeia îngrozită de vina ei; nu era nimic. - Taci! strigă crunt d. Lefter ... Bravo! bun gust ai! zice rânjind sardonic. Și, pac! trântește una jos... țăndări! și pe urmă, paf! alta asemenea. - Leftere! - Așa sunt eu, galant, cocoană! când am chef, sparg; sparg cocoană, când am chef, farfurii de câte zece mii de franci una! sparg, mă-nțelegi, sparg al dracului! Și iar pac! paf! până la a din ... trecut și ele o clipă, nouă, neveștejite! Dar d. Lefter n-are vreme să filosofeze... el caută... caută mereu... Fatalitate! jacheta cenușie nu se află. Când
Nicolae Gane - Domnița Ruxandra
... adâncă se făcu într-un întuneric și mai adânc. Nici o lumină, nici o șoaptă; numai scânteile ce ieșeau din copitele calului se vedeau din când în când, numai tropotul lui se auzea răsunând sec pe prundiș. Ceriul era acoperit; ici-colea câte o stea singuratecă se ivea la încheieturile nourilor și părea ... pustiul, trezindu-se din somn, se îngâna singur pe dânsul. Și un al treilea, și un al patrulea răspunseră în miazăzi și în miazănoapte, până când aceste răcnete se împreunară într-un concert îngrozitor de care și ceriul și pământul păreau înspăimântați. Atunci călărețul se opri un moment, descălecă, strânse chingile ... șea, cercetă cremenele la pistoale, încălecă și plecă iarăși ca vântul și ca gândul. Mergea întocmai ca o fantasmă, tăind întunericul, despicând vântul, încrucișând urletele, când deodată zări înaintea sa două lumini ațintite asupra lui ca ochii iadului și o duhoare ferbinte îi lovi obrazul. Calul sforăi din nări, dar nu ... călăreț, întâlneau gloanțele lui și copitele fugarului. Până-n ziuă se prelungi grozava luptă cu turma lupilor flămânzi ce goneau prada cu spume la gură, când ...
Nicolae Gane - Privighetoarea Socolei
... că este ceva în pieptul ei, mai presus de simțiri care n-a vorbit încă, și atunci Eleonora devenea tristă. Eleonora era generoasă. Când vreunul dintre amici săi, care compuneau obicinuit cercul ei de petrecere, era în lipsă, sau bolnav, nu era mână mai darnică decât a ei ... ei de lume? Ea râdea de lumea care râdea de dânsa. Natura o făcuse să cânte și să râdă, și ea își îndeplinea menirea ei. Când Eleonora se preumbla pe jos în costum scurt, care lăsa să se vadă niște piciorușe mici și sprintene ce abia atingeau pământul, nu era trecător ... Ți se pare, răspunse ea. — O! Eu nu mă înșel; eu văd prea bine că sunt cel din urmă ales al inimii tale, și când ai ști cât mă face să sufăr această nedreptate. Eleonoro! De ce nu mă iubești?... Eu te-aș face așa de fericită cum... — Ha ... adorator, care nu-i vorbea decât de bani și de inima lui, ponegrind pe toți ceilalți, întinse mâna noului-venit cu aceeași familiaritate ca și când l-ar fi cunoscut de-o sută de ani, și-i zise cu cel mai dulce zâmbet: — Îmi pare bine de cunoștința dumitale, domnul
Vasile Alecsandri - Balta-albă
... de ceas, un arnăut intră în salon vestindu-mi că trăsura era gata. Îmi luai un sac de drum și mă coborâi iute în uliță. Când acole, ce să văd?... În loc de malpost sau de diligență, o cutioară plină de fân, pe patru roți de lemn cu spițele stricate. Patru ... înțepenindu-se în scări și chiuind ca un furios, și pocnind grozav din harapnic, el porni ca o bombă. Ce să vă spun, domnilor?... De când sunt nu mi-am închipuit o alergare așa de infernală, un lucru atât de original! Într-un nor de colb ce zbura pe fața pământului ... și mă gândeam ce o să mă fac, încotro să-mi îndreptez picioarele? pentru că de jur împrejurul meu nu zăream altă decât șesuri goale!... Când mă trezii iarăși cu postașul lângă mine. El nu pățise nimic, pentru că, precum v-am spus, se aninase de coama lăturașului când i se poticnise calul. Cătam la dânsul, întrebându-l prin semne ce avea de gând să facă? dar el, bodogănind din gură ca un urs ... era călare. Cât pentru nenorocitul dobitoc ce-și sclintise piciorul, el rămase singur în urma noastră, neavând altă mângâiere decât cuvintele ce-i zise postașul ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XI
... plângeai oarecând, Eraclite! [1] Când omul pe om strică ș-ucide Făr' nice-un folos sau trebuință, Ba muncindu-l încă-în față-i râde, Când însuș' hulește-a sa ființă, Ce nu fac celelalte jivine, A fire-om atuncea mi-e rușine! Săracă omenire-obidată! Nu ... crezământuri sfinte, Însă nice-o știință-adevară, Nice-o precepere și sâmțire Potrivită cu omeneasca fire. Tu-înveți pe om ca el să nu vază Când vede, să nu știe când știe, Iar' cându-i de-a crede, să nu crează, Zâcându-i că mintea-i nebunie, Sâmțirea-i patimă rușinată, Firea-i totdeuna ... buze, Îndată deputĂ¡ția toată Fu la marele sfat adunată. Toți aștepta cu nesuferință După-a lui Janalău socoteală, Căci Slobozan cânta biruință, Când bunul Janalău să scoală Și stând adunării denainte Cu ceste-începe-a ura cuvinte: ,,Măcar că eu, bărbați aleși! doară Nu sunt harnic ... sa slobodă volnicie Încarcă carul preste măsură, Mână boii pe deal, pe câmpie, Și-i sâlește la greauă trăsură Peste râpe, țipișuri și coaste, Pănă când
Ion Creangă - Moș Nichifor Coțcariul
... că nu-i bine să te pui viziteu la cai albi și slugă la femei"; el știa și aceasta, dar iepele erau ale lui, și, când le grijea, grijite erau, iar când nu, n-avea cine să-i bănuiască. Moș Nichifor fugea de cărăușie, de-și scotea ochii; el se ferea de ridicături, pentru că se temea ... și de povestit despre toate locurile însemnate pe unde trecea. Într-o dimineață, miercuri înainte de Duminica Mare, moș Nichifor deciocălase căruța și-o ungea; când numai iaca se trezește la spatele lui cu jupân Strul din Târgul-Neamțului, negustor de băcan, iruri, ghileală, sulimeneală, boia de păr, chiclazuri, piatră-vânătă ... bine să dea Dumnezeu, jupâne Strul! Mă bucur și eu că-i tocmai în dricul iarmarocului și poate mi-a pica ceva și când voi veni înapoi. Numai aș vrea să știu, când avem să pornim? — Și acuma, moș Nichifor, dacă ești gata. — Gata, jupâne Strul, numai s-adăp iepușoarele aceste. Du-te și d-ta ... întâiași dată venise ea la Neamț, de cale primară la socri, cum se zice la noi. Căci nu erau mai mult decât două săptămâni de ...
Ion Heliade Rădulescu - Mihaida
... să exclame, Tinzând a sale brațe: "O, Doamne al puterii, Ce-n zile de pericol ai fost a mea scutire! Și când turbat nimicul cerea a mea viață, Atunci ca prin minune trimis-ai al tău angel Când îmi lucea în ochii-mi securea ucigașă A omului de sângiuri, și îmblânziși cruzimea, Făcând a-i cădea arma din mâna ... toată noaptea? ș-atâta neastâmpăr A mă vedea îndată?... Mi-e foarte necesariu Cu el a mă-nțelege. Păstorul ce veghează Când turma e-n pericol, și prințul ce nu doarme Când îngenunche țara, din ochi își cunosc păsul, Nici unul nu e iudă... Se cere-aci unire, Bărbați a te încrede, făcuți a ... partea infernală e rea când e-n putere... A împilat-o turcul... Să nu pierdem speranța." Așa cugeta prințul și cuvânta cu sine, Când intră chiriarhul Eftimie, zelosul. În Domnul îl salută și-l binecuvântează. Eroul se înclină cerându-i umil dreapta C-o demnă curtezie, ce-nnobilă mărimea ... de noaptea Ce aprinsese-ntr-însul acea mânie sacră Și regeneratoare. — Tu, muză, spune-acuma Ce vorbe-au între sine păstorii și cu prinții
Ion Creangă - Amintiri din copilărie
... este și hramul bisericii din Humulești... Apoi poftește pe moș Fotea că, dacă i-or mai pica ceva curele bune, să mai facă așa, din când în când, câte unul, și ceva mai grosuț, dacă se poate... Bădița Vasile a zâmbit atunci, iară noi, școlarii, am rămas cu ochii holbați unii ... scris, și la făcut cadelnița în biserică, și la ținut isonul, de parcă eram băiat. Și părintele mă ia la dragoste, și Smărăndița începe din când în când a mă fura cu ochiul, și bădița Vasile mă pune să ascult pe alții, și altă făină se macină acum la moară. Nic ... pe acolo spre mănăstiri. Și bădița Vasile n-are ce lucra? Hai și noi, măi băieți, să dăm ajutor la drum, să nu zică Vodă, când a trece pe aici, că satul nostru e mai leneș decât alte sate. Și ne luăm noi de la școală și ne ducem ... inimă. Iar vornicul Nic-a Petricăi, cu paznicul, vătămanul și câțiva nespălați de mazili se purtau printre oameni de colo până colo, și când
Vasile Alecsandri - O primblare la munți
... în analele cacofoniei. Din vorbă în vorbă, din hohot în hohot și din cântec în cântec, ne trezirăm deodată în mijlocul Bistriței. Atunci, ca și când o putere nevăzută ne-ar fi strâns de gât, glasurile noastre se stinseră și se f[...]ntre noi o adâncă tăcere. Câteva fețe schimbau fețe ... mare, a zis tot acele cuvinte. Acum amurgise mai de tot, caii obosiseră, și noi începuserăm a simți oarecare dureri prin șolduri, când sosirăm la Pângărați [1] . Preacuviosul egumen acestei vechi mănăstiri, om verde de trup și de suflet, ne primi cu o bucurie și cu o bunătate ... fost ridicată de-aici și dusă la mănăstirea Slatina, ce este zidită tot de acel domn. Cuvintele aceste îmi pricinuiră o tulburare întocmai ca și când mi-ar fi picat pe cap vreun fes din cele patru care împodobesc turnurile Mitropoliei! Vrui să vorbesc, în zadar!... glasul mi se tăiase. După ... după o scurtă tăcere, își scutură capul ca să alunge ideile triste și zise: -- Acum or fi mai douăzeci și doi de ani, pe vremea când au intrat turcii în Moldova ca să dea goană volintirilor, eu eram vânător de munte și pot zice fără fală că în tot ocolul Bistriței ...
Duiliu Zamfirescu - Tănase Scatiu
... pe cineva, de a auzi o vorbă bună, ea, care avea atâta nevoie de mângâiere. Stăteau amândouă, una lângă alta, de vreun ceas, când intră Scatiu. — Mă rog, mâncăm astăzi? Tincuța urma a spune fetei o istorioară. Se întrerupse un moment și-i zise: — Sună ... tatăl dumitale. — Se înțelege: tot tatăl meu e de vină... Ea se sculă să iasă, vrând să înlăture o nouă furtună ce se pregătea, când tocmai intră feciorul și-i pofti la masă. Era în postul Crăciunului și din întâmplare se potrivise să fie tocmai într-o miercuri. Aburul de ... se repeta în toate serile, amărând sufletul Tincuței, prin aceea că Tănase se scula de câte două și trei orica s-o aducă la masă. Când se scula Tincuța s-o cheme, era șimai rău, fiindcă bărbatul său devenea ironic, așa cum știa el. — Nu vă deranjarisiți, vă rog... să ... din belșug. — Și de post și de dulce, ca la otel, zise el. Că de aia nu mai plouă la vreme. Tincuța tușea din când în când ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VII
... glumă țigănească!... Cu toate-aceste musa nu minte, Ci numa cât are-o gură mare Și câteodată-i pre cârtitoare. [4] Cum sunt femeile totdeună, Când știu ceva despre oarecine, Ar crepa pe loc să nu o spună Încai la pretenele vecine, Așa-i musa mea! de minte-ușoară, Iar' de ... afla. El sâlea la larg afară, Dar' gloata striga iară și iară. Acum era de supt haină să scoață Fierrul ascuns moarte să-și aducă, Când zărește-o ceată călăreață Ducând pe-un rob. Chiotul apĂșcă De nou, ca mai nainte, și gloată S-adĂșnă-împrejur nenumărată. Atunci Vlad cunoscu sminteala ... învârte-într-o mână pe-îndelete, Ca ș-un bețișor! apoi de-acie Rapede pleacă pe drum nainte, Multe cu sine-învârtind în minte. Iară când fu cătră prânzul mare, Oblicește venind de departe O grămadă de păgâni călare, Și fiindcă-alerga tare foarte, Abia cum s-o facă socotește, Călărimea ... a să precepe Că-aicia nu-i treabă țărănească, Ci caută-în arme să să-ocrotească. Toți pe dânsul dau și-l împresoară, Iar el când s-apără, cand lovește, Și toată lovita lui omoară, Ș-așa să poartă de vitejește, Cât din doaozăci care fusese, Abia doi scăpară-în tufe ...