Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AȘA CUM ESTE
Rezultatele 441 - 450 din aproximativ 1278 pentru AȘA CUM ESTE.
... Codrean le slobozeau... Pieptul lui Codrean sărea! Iar el rănile-și strângea, Plumbii din carne-și scotea, Cu ei durda-și încărca Și din gură-așa striga: ,,Alelei! tâlhari păgâni! Cum o să vă dau la câini, Că de-atâta sunteți buni". Apoi durda-și întindea Și-n plin durda lui pocnea. Potirașii jos cădeau, În ... Cel grec mândru, coroiat, Ce ședea cu domnu-n sfat, Pe Codrean cât l-auzea, La față se-ngălbenea, Pe covor îngenuchea Și din gură-așa grăia: ,,(De-a mai fi Codrean vro vară, Îmi scoate grecii din țară.) Domnule, măria-ta! Pe Codreanul nu-l ierta, Că el capul ți-a mânca Și ... i dezlega, El în sân mâna-și băga, Dalb de paloș că scotea, De butuc că-l și trântea Și butucul deschidea: ,,Alelei! tâlhari păgâni, Cum o să vă dau la câini, Că de-atâta sunteți buni!" Cum zicea, așa făcea, Potira măcelărea Și la curte se-ntorcea Și-n glas mare-așa zicea: ,,Domnule, măria-ta! Ian deschide-ți fereastra, Să ne vedem fețele, Să ne-auzim vorbele. Să știi, Doamne, să știi bine Că nu-i ...
Mihail Kogălniceanu - Prefață la Cronicile României sau Letopisețele Moldaviei și Valahiei
... viață plină de furtuni, striga în marea sa durere: "Oh! Oh! Oh! Săracă țară a Moldovei! Ce sorți de viață ți-au căzut! Cum a mai rămas om trăitor în tine de mare mirare este, cu atâtea spurcăciuni de obiceiuri ce se trag până azi în tine ... glorioasa sa origine! Când prezentul era atât de negru, iată și viitorul ce în 1852 ne aștepta! Principatele erau în ajunul de a fi luate de către Rusia zălog pentru cheia Sfântului Mormânt ! Sub pretext de a se ocroti grecii ortodocși, românii ortodocși aveau a-și ... viitor, cum, dară, să nu desperăm de soarta țării și a națiunii noastre, cu toate că atuncea eram în vârsta speranței, eram juni! Cum, dară, în 1849-1852, când am săvârșit publicarea colecțiunii cronicilor moldovene, să nu fiu și eu lovit de acea îngrijire dureroasă despre viitorul nostru, pe ... la Paris, care, dacă nu ne da Unirea, dară cel puțin ne da mijloacele și putința de a ajunge la realizarea ei! Și așa renașterea României devine o realitate! De la 1859 până la 1864, ce n-am făcut! Alegerea unui singur domn pentru ambele principate; și, în curând ...
Ion Luca Caragiale - Slăbiciune
... prea puțin, ce e drept; dar pentru un tânăr fără viții și cu socoteală, poate să ajungă. Ia, să-l privim, mă rog. Unde-o fi mergând așa gătit acest june? Se oprește în fața cofetăriei Riegler să-și așeze încă o dată cravata, care arde ca focul; își scutură cu batista pantofii ... câștigă... — În viața lui n-a pus mâna pe o carte de joc; din contra, jucătorii îi inspiră adâncă aversiune. — Atunci... cum e tânăr, bine făcut și curățel... — A! Domnule! e un băiat plin de frumoase sentimente morale; niciodată n-ar fi în stare să gândească măcar pe departe la o infamie. Și pe urmă, e înamorat de o jună modistă foarte frumușică, pe care e vorba ... o mătușă ca să deschiză un magazin de mode... O să fie o căsnicie foarte potrivită. A! tocmai iat-o și pe ea. Așa că-i foarte drăguță?... Cu cât gust se îmbracă! Ce pălăriuță cochetă! Ce botine elegante! Ia priviți-o cum calcă de ușurel, parcă e o păsărică! S-a oprit... Face un semn de chemare cu mănușa... Cui?... Ei! cui! firește că nu ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui V. II
... să scriu de porunceală, Și când cearcă pământul vreo mică zguduială, Să fac câte-o duzină de ode sugrumate, Să laud rău sau bine, aș fi mulțumit, poate, În vreme ce acuma, vorbind cum mi se pare, Îmi fac vrăjmași. Sunt oameni ce nu iau îndreptare, Iar mai vârtos aceia ce vor să ne muncească, Cântându-ne cu iadul ... Căci ei o țin tot una și zic că nu se-nșeală. Mulțumesc astă dată și stăpânirii noastre, Care nici vru s-asculte la vorbe așa proaste. Altfel, zău, îmi e teamă că-n loc de mulțumire M-ar fi făcut prieten cu vreo mănăstire, Unde spălându-mi vina, prin post și nemâncare, Mergeam în rai de-a dreptul și fără cercetare. De ... mărturisesc păcatul, Să zic câteva vorbe de Paris răposatul, Care, bărbat de cinste, om plin de bunătate, Făcea versuri d-acelea ca din topor lucrate, Cum faceți dumneavoastră. Dar iar v-auzeam gura, Și iar mânjeați hârtie, iar v-arătați căldura; Furioși de mânie, iar strigați după mine: "Auzi, nelegiuitul, că ... cui versuri le socotește glume, Și cu ce chip vorbește de dușii de pe lume! Aceasta este vină grozavă, criminală, Și merită osândă, pedeapsă capitală." ...
Anton Pann - Tăcerea e ca mierea
... descîntată Și o ține strîns în gură, Să nu-ți pice picătură, Pînă cînd vezi că el tace Și de ceartă chefu-și face. Ș-așa cum zic făcînd, mamă, Scapi de rău cu bună seamă. Deci ea asfel învățată, Luînd ulciorul îndată Și ducîndu-se acasă, Veni bărbatul la masă, Care ... pricină Începu să-i bage vină. Ea ceva fără să zică Merge, ulciorul ardică, Ținu apă nencepută Și rămase nebătută. A doua zi așa iară, Ș-începu bine să-i pară. Trecu asfel săptămîna Și n-o atinse cu mîna. Într-acestea oarecine Din rude la dînsa vine, La ... pasă, Am toată pacea în casă, Că îmblinzii pe bărbatul, I-a lipsit acum turbatul. Ruda ei, vrînd s-o-nțeleagă, 0-ntrebă : -Cum făcuși, dragă ? Atunci pățita să puse Și toate de rînd le spuse, Cum, ce fel făcu ea treabă Ducîndu-se la o babă Și, în scurt, acum, în gură Cum ia acea băutură, Pe loc bărbatul său tace Și ceartă nu să mai face. Iar ruda ei cu zîmbire Zise la a sa ... bărbatul pace. Că țiind, ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Trubadurul
... problema redusă la subiect și predicat, începea a dumica ideea în sine. Ceilalți, pe vrute, pe nevrute, erau târâți pe această cale "pozitivistă", cum îi ziceau unii, "sigură și omenească", cum îi zicea el. Școlile, în știință? Niște gogorițe. Sistemele? Basme. Iar arta, mângâiere pentru săraci și modă pentru bogați. Vecinic nemulțumit cu formulele sale, ar ... vede el în pielița albăstrie a cerului. - Să mai zică o dată legenda de alaltăieri cu Fata gândului , "de care când te-ai fi apropiat ai fi înghețat sloi". - Nu, nu, răspunse Trubadurul, cătați în ochii mei și veți vedea dacă-mi arde de basme. Pe supt pielea lustruită a obrajilor ... supt pleoapele moleșite, și părul negru i-atârna în talaji cu lumini argintii pe spetele înguste. - Iar ai visat. - Iar n-ai dormit ast-noapte. - Așa e. Era o lună, către miezul nopții, că ai fi citit la lumina ei. Și cu firea lui, p-așa lună... - Ei, nu știți nimic, răspunse Trubadurul. De trei zile mi-a rămas în nas mirosul morții: rece, rânced, ceva de melc fiert ... ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Răzvan și Vidra
... case. TĂNASE (șezând pe piatră) Miluiește-mă, jupâne! Dumnezeu va da-nzecit Sufletelor ce se-ndură de-un sărman nenorocit! SBIEREA (oprindu-se în drum) Cum? ce spui? La sută mia? O camătă minunată! De-ar fi astfel, toată starea-mi eu ți-aș da-o chiar îndată... Să știi însă că dând una, n-o mai vezi, n-o mai găsești ... cruci mari dinaintea bisericii și se depărtează, fără a băga de seamă că i-a căzut o pungă din chimir.) RĂZVAN Așa cruci evlavioase, așa față răstignită, Așa-nchinăciuni plecate, până la brâu și mai jos, Nu făcea nici sfântul Petre, nici însuși domnul Hristos!... Bre! Jupânul ăsta crede că drept la rai ... a cui o vrea, De vreme ce toată lumea mi se leapădă de ea... (Numără: "unu..., cinci..., opt...") Douăzeci, și toți cu găuri! Parc-ar fi să-mi povestească Cum se dezmierdau, sărmanii, în salba sărbătorească, Pe-un grumaz de țărăncuță, grăsuliu și răsfățat, Pân'ce gheara ciocoimii din carne i-a înhățat ... ia dară banii, Și te rog a nu mă pune într-un hal cu toți țiganii... TĂNASE Dar acești bani, măi băiete, vor fi ...
Emil Gârleanu - Nucul lui Odobac
... era voinică, smeadă, cu obrazul rotund, cu părul, ochii și sprâncenele negre, ca pământul cel bun. Cozile, lăsate pe spate, se îndoiau pe oblâncul șeii, așa erau de lungi. Gura cu buzele cărnoase, umede și roșii ca miezul piersicei pietroase; printre ele scăpa un zâmbet, care arăta albul dinților ca pe ... dumneata nu vrei? — Eu te-ntreb pe tine. — Întreabă-ți pe Mitru. — Înaintea lui Mitru, eu trebuie să știu. — Zău! — Așa. Ruja ridică mâna și dezmierdă pe bătrân cu cele câteva frunze rămase în vârful crengii cu care-și îndemna calul: — Moșule! Dar Toader îi ... și tu. Și ridică mâna, dar Ruja strânse pulpele și porni surul să deie peste moșneag. Odobac îl prinse de funie, îl opri și rămaseră așa, încordați, bătrânul măsurându-se din priviri cu fata. În cele din urmă Ruja începu să râdă, îi apucă mâna și zise hohotind: — Lasă, moșule ... se-ntoarse; la spatele lui, băietanul sta întunecat. Moșneagul le spuse la amândoi: — În calea voastră n-o să mă pun eu; că ar fi degeaba; ce-i scris e scris! Am vrut numai să văd cât prețuiți fiecare-n parte. Da cât m-o ajuta luminile ochilor, din ochii ...
... Țin a tale zile-n mână, ș-a ta cinste sub călcâi. Și călări pe tine, țară, se cred zei aceste bestii, Cum se cred ades copiii împărați călări pe trestii. Ei sunt mari și tari, și nu au nici rușine, nici sfială Că-ntr-o zi, poate ... cu ce ochi semeți și crunt Privesc azi din înălțime spre norodul tăvălit În mizeriile-n care ei, călăii, l-au trântit, Când te uiți cum se răsfață, cum își fac de cap mișeii, Vai, începi să crezi că-n ceruri adormit-au de mult zeii! Ș-apoi, după ce-au dat palme, și ... nimic, acești mișei Au curaju-n fața lumii ca să strige-n gura mare: Ne vrea țara! Îi vrea țara? Auziți nerușinare! Vai, de-ar fi pe voia țării, știți voi unde v-ați trezi! Într-o ocnă da! acolo oasele v-ar putrezi! Cum să mai vedem în țară cinste, muncă, propășire, Când spoiala azi e totul, când vezi că prin lingușire Și fățărnicii, netoții, au ajuns așa departe! Cum să-ți mai trudești viața ca să-nveți puțină carte Când te uiți că-n astă țară, dată pradă celor răi, Înțelepții sunt victime, ticăloșii ...
Paul Zarifopol - Alecsandri (Zarifopol)
... românești se modifică: tineretul moldovean, cultivat în Apus, începe a critica însăși influența aceasta apuseană. Îl cuprinsese grija de a nu fi decât imitator. E preocupat de a se emancipa de Apus, cum se emancipase de Orient; și bucuros ar fi adoptat formula naționalistă din timpurile noastre: prin noi înșine! Alecu Russo, unul dintre prietenii de aproape ai lui Alecsandri și insuflător de idei al acestuia ... o poezie cu totul nouă, care în o parte a ei este localizare de modele străine, însă aproape totdeauna localizarea e desăvârșită; vor fi Lamartine și Hugo la mijloc, însă cântați pe românește așa încât tiparul străin deloc nu se simte supărător în confecția românească. Cine dorește să măsoare drumul literar străbătut de Alecsandri, să compare traducerile din Lamartine ... cuvântul acela Goethe, care spunea că toate poeziile sale sunt fragmente ale unei mari spovedanii și în acest înțeles sunt poezii ocazionale. Alecsandri trebuie să fi fost un minunat improvizator; era de tipul celor care oricând pot scrie poezie, o scriu oarecum imediat și ca de la sine. Imaginația lor e ... ...
... se păru că dormise de când lumea; de aceea zise în sine, bănuind: „Ce Dumnezeu răsare soarele atât de târziu!â€� Dar ca și cum Dumnezeu i-ar fi făcut pe voie, deodată se răsfiră din înalt mănunchiul strălucitor al razelor de soare, și peste câmpie năvăli un văl de aur. Fluturul își pâlpâi ... fața; dimineața într-un fel, la amiază într-alt fel, iar seara se-nchideau morocănoase. „Nu-s statorniceâ€�, adăugă craiul și plecă mai departe. Cum zbura, așa, deasupra straturilor, mirosul rozetei îi umezi sufletul. Repede se coborî de se așeză pe o tulpină de rozetă. Și cum rămăsese pierdut, răsuflând mireasma îmbătătoare, se gândea: „Nu e floare mai fermecătoare ca rozeta, degeaba! În mireasma ei să mori, și mori fericit.â ... sus, căută cu ochii trandafirii . Îi zări. Se coborî încet, curtenitor, se închină în fața fiecăruia. „Flori de paradis, flori măiestre, flori...â€�, dar cum se întorcea, în dreapta și-n stânga, complimentând, aripa i se zgârie de-un ghimpe. Craidonul o șterse repede, fără să se mai uite înapoi ...