Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru VIS
Rezultatele 431 - 440 din aproximativ 974 pentru VIS.
Cincinat Pavelescu - Poema ochilor
... Cincinat Pavelescu - Poema ochilor Poema ochilor de Cincinat Pavelescu Sunt ochi adânci ca un păcat Ce-ascund sub gene de-ntuneric Un vis, în negrul lor misteric, De-a pururi alb și nepătat. Sunt ochi cu ape de smarald, Verzi, limpezi, reci ca valul mării, Și ...
Cincinat Pavelescu - Seară turbure
Cincinat Pavelescu - Seară turbure Seară turbure de Cincinat Pavelescu Coboară seara peste câmpuri Cu ceața ei de toamnă. Mie Îmi clocotesc în minte gânduri De umbră și melancolie. Cu ochii umezi, de la muncă, Spre sat vin boii în cirezi. Ce searbădă și goală-i viața, Ce van e visu-n care crezi! Ce de mai zbuciume și ură, Ce chin, ce lupte fărde rost! Dar într-o clipă moartea ninge Uitare peste tot ce-a fost. Nimic din tot n-o să rămână, Din gând, din visul tău gigant... Ce-ai plăsmuit a fost țărână, Părere, umbră și neant! Și tu, fantomă de o clipă, Privind la lună, stele, cer, Te-nalță-n ura ta și țipă Blestemul celor care pier! Dar pe când sufletul meu geme În prada groaznicei torturi, Senină, noaptea se așterne Pe deal, pe câmpuri și păduri! Iar taina stelelor te-mbie La gânduri pașnice și clare; Și-ncet, încet îți schimbă ura În umilită adorare. Și-adânc pătruns de sfânta lege Ce-aprinde aștri-n golul boltei, De-odată sufletu-nțelege Deșertăciunile revoltei. Și trist, dar liniștit, ascultă, Setos de vraja mângâierii, Cum cade dulce peste câmpuri Armoniosul imn ...
Cincinat Pavelescu - Simbolul neantului
Cincinat Pavelescu - Simbolul neantului Simbolul neantului de Cincinat Pavelescu Curtezanelor Fugi, geniu al nenorocirii, Dușman al visului și-al forței, Tu, care-n mrejele iubirii Învălui germenele morții. Fugi, glasul tău mă înfioară, Trimite-ți dorul să se culce... Sărutul tău, dacă e dulce, A lui beție mă omoară... Și părul tău e-ncolăcire De șerpi cu limbile-otrăvite, Tu ești adâncul ce înghite Virtute, geniu și simțire. Ascunde-ți trupul alb și gol O, șarpe dulce al pieirii! Căci, deși pari minunea firii, Ești al neantului
Cincinat Pavelescu - Sonet (Pavelescu, 3)
Cincinat Pavelescu - Sonet (Pavelescu, 3) Sonet de Cincinat Pavelescu Cum au zburat acele ceasuri sfinte Lăsând în urma lor numai puzderii Și-un suflet trist, ce nopțile durerii Cu jalea lor își mai aduce-aminte! Și-acum zadarnic visele plăcerii Se-ncearcă iar să-mi mai lucească-n minte, Străine-mi par acele dulci cuvinte Ce zac uitate-n umbra nepăsării. Ce dulce fu a lor zădărnicie Ce mă îmbată-acum pe veșnicie Cu doruri vii și fericiri nespuse! Nu plâng a lor așa de scurtă viață, Și de-aș voi ca să-mi reapară-n față, Aș fi nebun, căci ele sunt apuse. 1890,
Cincinat Pavelescu - Toamna (Pavelescu)
... Toamna de Cincinat Pavelescu Uite toamna cum se stinge! Umbra plopilor tresare. Și amanții pe cărare Plâng sub frunza care ninge! Slabă, tristă, -ngălbenită, Între vis și adevăr , Trece toamna despletită Și cu frunze moarte-n păr! Pe când umbra cade multă, Tu, ce-ți porți alături doamna, Lasă vorba, taci ...
Cincinat Pavelescu - Voiesc să cânt
... uit ce sânt... Cântarea e re-ntinerire, E un ecou de fericire, E cerul pe pământ. Voiesc să cânt! Să uit că totul e cuvânt, Vis
Cincinat Pavelescu - Vulturul (Pavelescu)
Cincinat Pavelescu - Vulturul (Pavelescu) Vulturul de Cincinat Pavelescu Pe lângă râul ce se pierde în umbra sălciilor sure, Pe când amurgul întristează singurătatea din pădure, Se duce-alături o pereche de-namorați tăcuți și dragi Să-și piardă urma pe cărarea șerpuitoare de sub fagi. Ea, zâmbitoare și senină ca răsăritul blond de soare, Cu fruntea ca petala albă a unui crin abia în floare; El, melancolic ca amurgul, cu ochi adânci, de visător, Părea că urmărește-n treacăt al visurilor sale zbor. Dar nu ești fericit? răspunde! îi zice ea învăpăiată; Când vezi ce farmec împresoară iubirea noastr-adevărată, Și când citești în al meu suflet atâta dor nețărmurit, De ce nu lepezi întristarea ce fruntea-ți largă a cernit? O, fii mai vesel și alungă melancolia ta, stăpâne, Și-ngenuncheată înainte-ți, supusă, roabă voi rămâne! El o sărută, și cu mâna i-arat-un vultur ce din zare Venea plutind în zboru-i falnic cu-o maiestuoasă nepăsare. Și-i zice trist: Îl vezi, copilă, e cel mai mare împărat, Căci țării lui, dumnezeirea hotare strâmte nu i-a dat. El are-un cuib pe-un vârf de munte și- ...
Constantin Alexandru Rosetti - Fracul meu
... vrut ; Dar ea-mi zise : „Dragă și tu în astă stare, Și tu cu haina curții și tu frac ți-ai făcut ?â€� Ca vis, ca-nălucire, cum piere toate-n lume, Zadarnica-mi mîndrie îndată a trecut ! Și-am zis : decît ast „dragăâ€�, nu voi eu ...
Constantin Alexandru Rosetti - Revederea
... de lungă despărțire În urma astor trude, când iar te-am revăzut, Acum, când eu pe buza-ți văzui acea zâmbire Din zile fericite ca vis ce au trecut, Ca orbul din pruncie ce n-a văzut el soare Decât arșița-i numai pe pleoape-i o simțea, Deschide ...
Constantin Mille - Lumea moartă
... gândul vostru, V´a trecut idee oare, Că sătui de gândul nostru Și orbiți de-a lui splendoare Noi c´un vis ne-am mulțămi! Credeți voi că dac-am ști Că durerea-i soarta noastră Și plăcerea soarta voastră Cât pământul va trăi, Am ținea noi ...
Constantin Negruzzi - Șalul negru
... Zbor, ajung, descalec rece ca de moarte, Și intru la ea. O, vai! o, turbare! o, chin nedescris! Văz... aievea oare sau e vrun rău vis? Văzui fărădelege, văzui pângărire! Pe-un arman în brațe ținea strâns la sân, Ș-a lor buzi lipite arătau simțire, Numai prin suspin ...