Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE VREMEA
Rezultatele 431 - 440 din aproximativ 1110 pentru PE VREMEA.
Mihai Eminescu - Ah, mierea buzei tale
... Tot ce tu ai frumos... o, mă învață Să te ucid cu respirarea mea! Să murim amândoi... La ce trăiesc eu, La ce trăiești tu pe a lumii spume? Sărmane inimi închegate-n vreme, Sărmane patimi aruncate-n lume; Ah, să murim, nu plânge, nu te teme. Că undeva s-afla al nostru nume! Încet, încet ... să ne culcăm ...
Constantin Stamati - Cum era educația nobililor români, în secolul trecut, când domneau fanarioții î
... au trimis să vă spui că acest cuconaș al domniilor voastre, întovărășinduse cu alți tineri de treapta lui, în toate nopțile tulbură orașul, primblându-se pe ulițe cu lăutari, făcând zeiefeturi pe la locuri rușinate, jucându-se în cărți pe la tractiruri până în ziuă și până ce prăpădește tot ce are de lângă sine, iar mai ales astă-noapte și-au dat în biliard ... ale legii, am înțeles și eu cât ai învățat. Aș vrea acum să-mi spui din istoria lumii; știi dumneata, cilibi, cum l-au chemat pe cel întâi om, și cine l-au zidit pe dânsul, și cum au chemat pe fiii lui? CUCONAȘUL: Mi se pare că Adam. ( Către neneaca sa. ) Mata mi-ai cumpărat de la ungurii ce umblă cu torba în spate niște ... pe Adam, apoi cum de au scos o coastă dintr-însul, din care au zidit pe Eva? Doar Dumnezeu n-au putut să zidească și pe Eva făr’ de coasta lui Adam? Sau poate și mata, neneacă, ai ieșit din coastele băbacăi? ( Râzând. ) CUCOANA: Ba nu, drăguță, că Dumnezeu au făcut ... Eva numai; apoi Eva au făcut pe ...
Alecu Russo - Cugetări (Russo)
... în cronicile țării?... Unde sunt numele neuitate de popor?... Trecutul e mort și de tot mort! Dar mai înaintede a arunca țărâna vecinică pe sicriul lui, să-l mai privim puțin...Nu se întâmplă adeseori într-o casă un mort pe care în viața lui nu-liubeau casnicii?... Copiii, însă, rudele, vecinii se strâng, privescîncă o dată la el, își aduc aminte de bunele răposatului și ... în Moldova bătrână, am supt străinătatea; deși capulne este de neamț sau de franțuz, avem o datorie firească de a arunca câteva flori pe mormântul trecutului. Va veni vremea, dacă n-ași sosit, în care și noi, tinerii de pe la 1835, tinerii și bonjuriștii suride astăzi vom fi chemați bătrâni; vom fi judecați, nu după ceea ceam făcut, dar după ceea ce mințile strechiate ... la boier și la plugar; acea legătură s-aîntrerupt! o prăpastie adâncă desparte astăzi omul nou, poreclitboier, de popor, și prăpastia aceea se cheamă știința . Pe cât boierulcrește în idei și în învățătură, pe atâta poporul rămâne în urmă. Învremea trecută, boierul vorbea, trăia cu țăranul, precum ar fi vorbitcu alt al său necăftănit ; se înțelegeau amândoi în limbă ...
Mateiu Caragiale - Craii de Curtea-Veche
... fi primit de când sunt decât una, de la bunul meu amic Uhry, care să-mi fi adus o veste fericită. Am groază de scrisori. Pe atunci le ardeam fără să le deschid. Asta era soarta ce o aștepta și pe noua sosită. Cunoscând scrisul, ghicisem cuprinsul. Știam pe de rost nesărata plachie de sfaturi și de dojane ce mi se slujea de-acasă cam la fiecare început de lună; sfaturi să purced cu ... noroc! Privii acum cu recunoștință scrisoarea părintească; fără ea scăpam întâlnirea cu cel mai scump prieten. Mă îmbrăcai și ieșii. Era, spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. Deși nu plouase, tot era ud; jgheaburile plângeau, ramurile copacilor desfrunziți picurau, pe tulpine și pe grilaje se prelingeau ca o sudoare rece, stropi groși. Ăsta e timpul care îndeamnă cel mai mult la băutură; rarii trecători ce se prefirau prin ... ochilor mei, amintirea lui fiindu-mi scumpă. Deosebit de cutreierătorul culcușurilor de noapte ale destrăbălării bucureștene, în Pașadia, eu am cunoscut un alt om. Dar pe acela îl întâlneam aiurea. La câțiva pași de Podul Mogoșoaiei, într-o uliță singuratică, în umbra unei bătrâne grădini fără flori, se ridica, neprimitoare și ...
Alexandru Macedonski - Rondelul rozelor ce mor
... ușor. În tot, se simte un fior. O jale e în orișicine. E vremea rozelor ce mor -- Mor în grădini, și mor și-n mine. Pe
Alexei Mateevici - Câteva colinde de Sfântul Crăciun
... Dumnezeu Șede sfântu(l) Ion, Iar lângă dânsul, stăpânul casei Tot închină și suspină; Și-nchină la răsărit, Să-l audă Domnul Sfânt, Domnul Sfânt pe-acest pământ, În toarta paharului, În lumina soarelui; În buza paharului Scris îi spicul grâului, În fundul paharului Scrisă-i vița vinului. Dumnezeu din gură ... le vom da? Le vom da cai mândri, ne-nvățați, Vor crește și-i vor învăța. V Din Maica Precista s-au născut Domnul Hristos pe pământ. Lui Iuda i-au fost urât: Iuda, iubitor de bani, L-au vândut la ai săi dușmani Numai cu treizeci de bani. Când banii ... întunecat; Și de-acolo l-au luat, Groapa-n piatră i-au săpat Și acolo l-au îngropat. Grele străji i-au aruncat, Să străjuiască pe Împărat! Dumnezeu ce au poruncit? Străjile toate au înlemnit. Tu ești Maică adevărată, C-ai născut fiu fără tată. De acum pân-în vecie Mila ... a înălțat, Apa mării a râurat, Văile a răsunat, Pietrele a răsturnat, Boieri mari s-au deșteptat Și pe Domnul au lăudat. Dormiți, dormiți, vă culcați Și pe noi ne ascultați, Dormiți, dormiți, odihniți Și ...
George Topîrceanu - Eminescu și epigonii lui
... plină de naivități, greșeli de limbă și ardelenisme, din care el de asemenea a utilizat o bună parte. Se publică acest material literar, pe care poetul, deși ar fi avut destulă vreme, n-a găsit de cuviință să-l publice. Și se dau în vileag, drept pagini definitive de Eminescu, până și acele pasagii pe ... care Veronica să nu fi fost menționată. Eminescu și Veronica, peste tot; în timpul din urmă a fost o adevărată Veronicomanie. Sunt oameni pe care această întovărășire perpetuă i-a lovit întotdeauna în chip neplăcut. Mai întâi, ea nu e tocmai potrivită cu admirația virilă pe care o datorăm unui om ca Eminescu. Cu prilejul ei avem neplăcerea ca, fără voia noastră, să ne aducem aminte de împerecherea, cam comică, a ... Și apoi, din scrisorile poetului către Veronica Micle, se vede clar, pentru cine are ochi să vadă, câtă dreptate avea dl Maiorescu când spunea că pe Eminescu o femeie cu greu l-ar fi putut prinde și reține în mrejele ei mai multă vreme ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de noiembrie
... la rărunchi; Prăpastie în care virtutea este-o crimă, Și crima cea mai neagră, virtute mai sublimă, Gomoră renăscută, ce poartă-n al ei sân Pe lângă-a ei pieire pe-a neamului român; Când el rămase-n urmă, zăcând în jos pe vale Cu falșa-i bucurie mai tristă ca o jale, Și când, încet, urcarăm costișul înverzit -- Lăsând pe mâna dreaptă clădirea afumată Din care-n lumea largă pornisem altădată Atât de tânăr încă și-atât de fericit, -- Pe marginea șoselei doi oameni s-arătară, Era un copilandru, era un biet moșneag Copilul plin de viață — bătrânul în toiag, Și dricul ajungându-i ... O rază înmuiată în cerurile-albastre, Ce-n cale adunase tot focul de prin astre, Și care-n cimitirul, cuprins încet de seară, Căzuse luminoasă pe chipul meu de ceară. Dar plânsetul răsună: — Momentul e solemn; Pe brațe se ridică coșciugul meu de lemn, Și-n raza ce apune, și-n vântul ce șoptește, Și-n jalea ce pe fețe adânc se-ntipărește, La marginile groapei mă poartă — mă depun... Pe ...
Ștefan Octavian Iosif - Un înțelept odinioară
... Ştefan Octavian Iosif - Un înţelept odinioară Un înțelept odinioară de SĂ¡ndor PetÅ‘fi Traducere de Ștefan Octavian Iosif Un înțelept odinioară Pe un măgar călătorea. Dar vremea este schimbătoare Și lumea s-a întors pe dos; Măgarii azi umblă călare... Un înțelept merge pe
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Un înțelept odinioară
... S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Un înţelept odinioară Un înțelept odinioară de SĂ¡ndor PetÅ‘fi Traducere de Ștefan Octavian Iosif Un înțelept odinioară Pe un măgar călătorea. Dar vremea este schimbătoare Și lumea s-a întors pe dos; Măgarii azi umblă călare... Un înțelept merge pe
Calistrat Hogaș - Amintiri dintr-o călătorie
... drumul mare, ar fi trebuit să suim Dealul Balaurului, ce se ridică dincolo de Dărmănești. Lucrul acesta însă nestând în planul nostru, de la o vreme cotirăm de la Dărmănești, la stânga, spre Gârcina, pentru a tăia peste dealuri, pe drumul de picior. Drumul acesta ne duse spre Gârcina până la biserica din sat, de unde trebuia să ne îndreptăm către Almaș: în drum ne ... deci satul acesta sau, mai bine zis, această nesfârșită stradă de case țărănești, prin care cineva merge aproape două ceasuri cu credința, de la o vreme, că celălalt capăt trebuie să fie pe lumea cealaltă. În adevăr, până ce să ajungem la jităria despre miazănoapte, sudoarea ne înmuiase trupurile și ciuda ne cuprinsese sufletele. Băltoacele verzii, miasmatice și ... tufiș de copăcei. De la Almaș, trebuia să mergem la Horaița, dar, fiindcă nu cunoșteam drumul, furăm nevoiți a cere la starița schitului pe cineva care să ne călăuzească. Acesta fu lucrul cel mai ușor, de vreme ce maica Filofteia se părea că nu are în mânăstire altă însărcinare decât pe ...