Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru OM DE STAT
Rezultatele 431 - 440 din aproximativ 1088 pentru OM DE STAT.
Petre Ispirescu - Fata cu pieze rele
... iar fata doarme pe brânci, ori strânsă făcută ghem, sau cu mâinile între genuchi. - Aceasta este piaza reaoa a împărăției tale, răspunse filosoful; de nu o vei depărta din casă, nu se va alege nici praful de d-ta și de copiii dumitale. Împăratul băgase și el de seamă că se cam adevereau zisele filosofului, că de când, adecă, dobândise fata, d-atunci și el dă îndărăt. Dară nu știa ce să facă, cum să scape de prăpăd pe cei doisprezece copii. Bietul împărat! Și acesta îi era copil. N-ar fi vrut, vezi, să piară nici unul. În cele din urmă ... după povața filosofilor. Ei ziceau că mai bine este să piară unul și să scape doisprezece, decât toți să ajungă ca vai de ei și de râsul lumii. Se îndoia împăratul, se îndoia împărăteasa să facă o așa faptă, dară întețiți de toate relele ce-i năpădea din toate părțile, se înduplecară la sfaturile celor mai aproape de dânșii, și se hotărâră în cele din urmă să facă o jertfă decât trisprezece. Vorbi deci împăratul cu credinciosul său cum să facă. Să zică ... avu încotro, și cătă să plece din coliba babei. Înainte însă
Dosoftei - Din Viața și petrecerea svinților
... În car te-ai suit de bunătăț, Ilie, La ceri ai sosât ca celalalt llie. STIH [PENTRU SFINȚII MUCENICI NICANDRU Șl ERMIL] Mucenicii doi, dorind de Domnul Hristos, Să-ngroapă de vii supt mormânt întunecos. STIH [PENTRU SFÂNTUL MUCENIC PORFIRIE] De podoaba lui Porfirie să miră Îngerii, veștit în de sânge porfiră. STIH [PENTRU SFÂNTUL DOMNIN, UCIS PRIN FOC] Prăvind Domnin de focul nestâns, De dâns groaza de foc nu s-au prins. STIH [PENTRU SFINȚII TIMOTEI, TEOFIL ȘI TEOTIM, UCIȘI CU PUMNII] ’ Pre Timotei și cu amândoi hărăț N-au putut ... ACHEPSIMAS, UCIȘI PRIN FOC] De-asemenea dar Hristos lui Achepsima Și lui Isidor prin foc ce le-au dat stima. STIH [PENTRU SFÂNTUL AMUN, EPISCOP DE NITRIA] De svântul Amun NitrĂa-i neuitată, Că i-i de dvorbă, ca un sufletesc tată. * STIH [PENTRU SFINȚII MUCENICI GAIAN Șl GAIE] În foc aruncaț, cu Gaie-mpreună, Luă Gaian de la Hristos cunună. * STIH [PENTRU CEI 300 DE MUCENICI DIN AFRICA, UCIȘI PRIN SABIE] O, Troiță Svântă, priimește-ntr-a ta slavă Suta-ntreită de svinț fără zăbavă. * STIH [PENTRU PREACUVIOSUL IGNATIE] Încărcat te-ai dus
... Îndărăpt aleargă iute, spăriet acel popor, Ca să afle d-unde-i focul, ca să deie agiutor. Pintre fum, prin caldă boare, Prin scânteielor lucoare, De aproape agiungând, Iată că au însemnat Un om repede mergând; Era acesta Erostrat. Ca turbat de nebunie, Ținea-n mână o făclie, Și prin strigătul cumplit A sa faptă au vădit. A poporului, deci, ceată, De mânie înfocată, La giudeț pre el îl cheamă Și-osândire cere dreaptă Pentru astă crudă faptă; Erostrat stă fără teamă. Îl întreabă ce păcat L ... Greciei întrege! Dar Erostrat, nepătruns: Dede atunci acest răspuns: Am dorit ca al meu nume Cunoscut să fie-n lume; Iată-mi fapta și prihana, De-asta ars-am pe Diana! Inima-mi de venin plină, Mintea fără de lumină, De ambiție orbit, Neputând să fac nimic, Lucrul ce-i de alții urzit Hotărât-am ca să-l stric. Vreo mustrare nu îmi vine; Trist Efesul ca să fie, Nu cer alt decât de mine Să vorbească și să scrie! Dar giudețul declărează: O, de răle făcător, Prin virtute să câștigă numele nemuritor! Cel ce criminale face,
Edgar Allan Poe - Corbul din Edgar Poe
... mai ales Când este în putere, să șadă cocoțată Pe bustul divei Pallas, s-o cheme “Niciodată!â€� Dar corbul numai două cuvinte-avu de zis Și parcă-ntregu-i suflet în ele și-a închis! Atunci șoptii: “Mulți alții s-au dus de lângă mine, “Din cei iubiți; ca mâine și dânsul va zbura. “Și dânsul se va prinde în tristele ruine, “Ca stolul de ... ce-atât mă-nconjura!â€� Iar pasărea sinistră răspunse: “Niciodată!â€� Desigur, aste vorbe le-a învățat vreodată De la un om de soartă și ceruri prigonit, Un om fără iluzii și-atâta de zdrobit Încât, văzându-și viața de soartă blestemată, Nu mai putea să spere în lume: “Niciodată!â€� Trăsei, în a lui față, un scaun și-ncercai Să aflu ... demon, profet, te jur pe zei, “Pe zeii-n care credem și eu și tu cu mine, “Oh, spune, al meu suflet așteaptă de la tine. “Voi mai vedea în ceruri pe tânăra curată, “Lenora?â€� Însă corbul răspunse: “Niciodată!â€� “Te du, răcnii atuncea ...
Iuliu Cezar Săvescu - Corbul din Edgar Poe
... mai ales Când este în putere, să șadă cocoțată Pe bustul divei Pallas, s-o cheme “Niciodată!â€� Dar corbul numai două cuvinte-avu de zis Și parcă-ntregu-i suflet în ele și-a închis! Atunci șoptii: “Mulți alții s-au dus de lângă mine, “Din cei iubiți; ca mâine și dânsul va zbura. “Și dânsul se va prinde în tristele ruine, “Ca stolul de ... ce-atât mă-nconjura!â€� Iar pasărea sinistră răspunse: “Niciodată!â€� Desigur, aste vorbe le-a învățat vreodată De la un om de soartă și ceruri prigonit, Un om fără iluzii și-atâta de zdrobit Încât, văzându-și viața de soartă blestemată, Nu mai putea să spere în lume: “Niciodată!â€� Trăsei, în a lui față, un scaun și-ncercai Să aflu ... demon, profet, te jur pe zei, “Pe zeii-n care credem și eu și tu cu mine, “Oh, spune, al meu suflet așteaptă de la tine. “Voi mai vedea în ceruri pe tânăra curată, “Lenora?â€� Însă corbul răspunse: “Niciodată!â€� “Te du, răcnii atuncea ...
Elisabeta de Wied - Maimuța %E2%80%98n colivie
... Elisabeta de Wied - Maimuţa %E2%80%98n colivie Maimuța ‘n colivie de Elisabeta de Wied De fier aceste gratii, și-amurg și aer greu, Și-atâția cască-gură de-avalma 'n jurul meu. Râzând ei vreau să vadă mereu truditu-mi joc, Cu bețe mă 'ntărâtă să nu stau la un loc. «Cum ... seamănă cu omul! Și-urâtă e!» Și stau Privind cum hărțuită din colț în colț eu dau. Voi râdeți făr' de milă și lacomi de privit, Pe când eu, biata, tremur cu suflet istovit. Vai, veseli palmierii în minte când îi am Și mândrele liane pe cari mă legănam Sunt ... văd nimic, nu știu - Voi râdeți și mai tare, strigând în râs: Musiu! Și ca prin vis a voastră injurie-o aud. O, de-aș mai fi vr'odată prin codrii mei din Sud! Iubită fui, ferice, sărind din pom în pom Și nu mă găsea nimeni urâtă ca ... ochii 'ntunecați – Aveți de mine milă și 'n pace mă lăsați! De fier aceste gratii, și-amurg și aer greu, Și-atâția cască-gură de
Ion Luca Caragiale - În curând
... Ion Luca Caragiale - În curând În curând de Ion Luca Caragiale Strofe simboliste-profetiste Moftul Român nr. 35 din 6 Iunie 1893. Terra! Terra! Ca Phoenix, pasărea măiastră, Tu din cenușa-ți re ... zare-albastră, Tot mai strălucitor te vezi! O! Ideal! divină torță! Tu ne-ai condus prin întuneric; Un pas să facem n-aveam forță Făr-de reflectul tău feeric! Pierdeam al minții echilibru Pe mările făr-de liman, Eu, iritabilul felibru, Profet al genului uman, De n-ai fi fost tu, Tramontana, Făr, de scăpare cunoscut... Vai! omenirea fu, sărmana! Ca un corăbier pierdut! Pierdut, da! însă totdeauna. Luptând cu-același dor și foc, Bravând cu plâns și râs ... Un orizont din nou deschis, Ce, clar și sincer, îi promite A-i isbândi eternul vis, Sclipit-ai sfântă stea polară, Cu raze de speranță pline, Felibrilor ce te cântară, Rapsozilor-profeți... și-n fine... Dar pesimiștii vin să-mi zică; „Închipuire or miraj! Noi nu mai credem ...
Vasile Cârlova - Păstorul întristat
... Vasile Cârlova - Păstorul întristat Păstorul întristat de Vasile Cârlova Informații despre această ediție Publicată în „Curierul Românescâ€� (8 mai 1830) de Ion Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică, la 8 mai 1850, de Anton Pann ). Un păstor tânăr, frumos la față, Plin de mâhnire cu glas duios Cânta din fluier jos pă verdeață, Sub umbră deasă de pom stufos. De multe versuri spuse cu jale Uimite toate sta împrejur: Râul oprise apa din cale, Vântul tăcuse din lin murmur. Cât colo turme de oi frumoase Se răspândise pe livejuni Și ascultându-l iarba uitase, Pătrunse toate de mila lui. Câinele numai mai cu durere Stând lângă dânsul căta în jos Și ca s-aducă lui mângâiere, Glas câteodată scotea milos. Eho, ce ... supusă zace Sub patimi grele mult mai puțin! Soarta nu lasă un om în pace Cu mulțumire a fi deplin. Precum nu-nceată de vânt suflarea Nici către crânguri, nici pe câmpii; Așa nu-nceată nici tulburarea De multe patimi către cei vii. Adevăr, slavă, cinste, putere Sau bogăție eu nu doresc. Acestea toate drept o părere, Drept nălucire le socotesc. Dar mai ... ...
Titu Maiorescu - Poeți și critici
... și noi înșine am citat mai sus articolele d-lor Onciul și Bogdan ca un semn binevenit al timpului de îndreptare. Dar aceste sunt lucrări de amănunte. Sinteza generală în atac, izbirea unui întreg curent periculos o credem acum ștearsă de la ordinea zilei pentru părțile esențiale în literatura proprie și în știința teoretică. Rămâne încă la ordinea zilei în politică, dar de aceasta nu ne ocupăm aici. Misiunea criticei - misiunea de altminteri totdeauna modestă, dar nu fără importanță în modestia ei - ne pare a fi în momentul de față mai mult de a lărgi cercul activităților individuale, de a deștepta tinerimea încă prea amorțită de pâcla trecutului și de a îmbărbăta spiritele spre lucrarea roditoare. Este cu mult prea îngustă albia curentului celui nou; în dreapta și în stânga trebuiesc desfundate alte ... nici o chemare în ale literaturei: un energic "în lături!" va trebui dar din când în când să fie rostit în orice mișcare intelectuală. Însă de aci nu rezultă că ar fi bine să se piardă acum timpul cu o tendință critică în contra acelora care au meritul de a reprezenta astăzi însăși mișcarea cea bună în o parte esențială a ei. Din acest punct
Titu Maiorescu - O cercetare critică asupra poeziei române
... națiuni nu este nesecat, ci este din fire mărginit. Dacă dar îți lipsesc o mie de școlari silitori și modești, de industriași și meseriași naționali, de poeți și prozatori mai buni, de oameni de știință adevărați, cauza este că mărginitele puteri de care dispune poporul tău pentru aceasta sunt consumate de profesori ignoranți, de funcționari netrebnici, de academici[...], secretari, membri onorifici, asociați în cultură, jurnaliști, ateneiști, conservatoriști, poetastri, spânzurători de pânze la „expoziția artiștilor în viață“, și celelalte, și celelalte. Ai un singur bloc de marmură: dacă îl întrebuințezi pentru o figură caricată, de unde să mai poți sculpta o Minervă? T. MAIORESCU Iași, martie 1874 PREFAȚA LA EDIȚIA DINTÂI Cartea de față a fost altfel proiectată decât se prezintă publicului acum. Sunt aproape doi ani de când membrii societății „Junimea“ consacră o parte din timpul fiecărei ședințe a lor la lectura poeziior române publicate până astăzi, cu ... cuvântul eminens. Eminens sta în legătură cu vechiul meno, care însemna a fi înălțat, a se ridica peste un nivel dat; de unde cuvântul mensa, care mai înainte
Antioh Cantemir - Cămila și vulpea
... Antioh Cantemir - Cămila şi vulpea Cămila și vulpea de Antioh Cantemir , traducere de Alecu Donici Cămila mult geloasă văzând un țap odată Cu coarnele cum bate de câini înconjurat, A început în sine a blestema pre soartă Zicând: ce ticăloasă eu parte am luat! Un trup frumos și ... fie fără coarne, Să nu aib eu o armă ca slava să-mi lățesc, Ca dușmanii mei lesne în praf să se răstoarne! (Geloșii felurite de pricini născocesc Când vor să tot cârtească). Așa se tânguiește Cămila mergând tristă cu capu-n jos plecat, Dar o vicleană vulpe ce-n drum ... răspunde vulpea, că mare ai cuvânt, Dar eu am mijloc sigur ca să te fac cornată. Colo-n pădurea ceea un loc e în pământ, De drum nu prea departe; îl vei afla sub zare; Se cheamă vizunie: la ea oricine-a mers Și capul său plecându-și a ... iute-aleargă, cu mare bucurie Găsește acea bortă sub niște frasini vechi, Și capul își afundă îndată-n vizunie, Iar leul cu cruzie o prinde de urechi. Ea trage, el nu lasă, pân-ce-n sfârșit scăpând. Acasă se întoarce urechile lăsând. O, iubitori