Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru O DUCE
Rezultatele 431 - 440 din aproximativ 668 pentru O DUCE.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Departe, departe
... mă închin, fericit că era cald și lumină... Mă gândeam acasă și mi-era dor, mi-era dor de mama de nu mai puteam... Săraca, o fi crezând că m-am înecat... și m-o fi plâns... cât m-o fi plâns, săraca... O rupsei la fugă. Mă uitai îndărăt; văzui palatul mic și fumuriu; apoi începui să-mi caut drumul cu ochii. Eu știam niște plopi înalți... așa ... Mă uit în toate părțile... nimic, nicăieri. M-am dus, m-am tot dus, până când palatul de marmură nu se mai vedea decât ca o jucărie de copii. Și am căutat, am căutat, doar de-oi găsi o cărare umblată de picior omenesc, și nici o fâșie de drum n-am întâlnit. Și când mi se păru că palatul se șterge de pe fața pământului, o rupsei la fugă îndărăt, căci ce m-aș fi făcut în așa pustietate? Și de ce goneam, de ce palatul se ridica ușor din grădinile ... săgeți de lumină. — Știi, îmi zise bătrâna, că aici nimic nu se mișcă, ci stă așa cum au apucat să stea. În fața noastră, o perdea. Vrusei s-o dau la ...
Cincinat Pavelescu - Sic transit
... Sic transit de Cincinat Pavelescu (LEGENDĂ ARABĂ) Principesei Maria D. Ghika Omagiu respectuos Pe un cal el străbătuse lumea veșnic zgomotoasă, Când în farmecu-nserării o cetate întâlni Și mulțimea de pe strade ca o mare furtunoasă Se ducea încoa și-ncolo, scopul vieții a-mplini. Călătorul fără voie întrebă pe oarecine Cam de când ar fi orașul ... marea largă s-așternuse Cerul serii peste valuri revărsa sclipiri de foc, Un pescar, trăgând la țărmuri barca lui împovărată, Modula un cântec vesel cu o voce fermecată. Călătorul întrebându-l de când marea a-necat Și palate, și câmpie, și pădure și livede? I se zise: Auzi vorbă ... pe cât se vede, De când marea este mare tot aici s-a răsfățat. După secole apuse Petrecu prin acel loc... Marea largă o pustie arzătoare se făcuse, Nici un arbor să-ndulcească dogorelile de foc, Peste tot deșertul galben nesfârșind decât în zare, Ici nisip, nisip acolo și ... în depărtare... Călătorul fără preget, întâlnind un beduin, Vru să afle de când marea fu-nghițită de pustie? Mândru-acesta îi răspunse: E aici de-o ...
... Mihai Eminescu - Confesiune Confesiune de Mihai Eminescu ( Arătând un cran .) Aciea este lumea... de-o sfarăm  e sfărmată. De sfărăm pe vecie acest idol de lut Eterna pace-ntinde imperiul ei mut Și soarele pe ceruri se-nchide ca ... nșel privirea am născocit eu timpul. El vă arată iadul, imperiul, Olimpul Și cu mândrie poartă a veciniciei mască Când mama lui e-o clipă, care când stă să-l nască Îl și ucide. Totuși, în clipa suspendată, Dacă din noapte-eternă o ființă se arată, El vede cer și stele, oceanul, universul; El nu-mi zărește ochii, el nu-mi aude mersul Ce-l sperie  trecutul ... poarte-n a lui suflet confesia-mi cumplită, Să ducă-n piept durerea  aceea ce menită A fost ca să o poarte o omenire toată, Prea grea pentru un om e... ea trebuie sfărmată În mii bucăți, ca astfel să o
Mihai Eminescu - Împărat și proletar
... Mihai Eminescu Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua printre ferești murdare, Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin? Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă și plină, Murdară este raza-i ca globul cel de tină, Asupra cărui dânsul domnește pe deplin. Spuneți-mi ... Să spele de pe pietre până și urma sclavă Celor ce le urmează pân' la al lumii fund! Sfărmați tot ce arată mândrie și avere, O! dezbrăcați viața de haina-i de granit, De purpură, de aur, de lacrimi, de urât - Să fie un vis numai, să fie o părere, Ce făr' de patimi trece în timpul nesfârșit. Zidiți din dărmăture gigantici piramide Ca un memento mori pe al istoriei plan; Aceasta este arta ... gol ce râde Cu mutra de vândută, cu ochi vil și viclean. O! aduceți potopul, destul voi așteptarăți Ca să vedeți ce bine prin bine o ...
... Căci un domn român vestit Peste munți a năvălit Ș-a luat cu vitejie Multe suflete-n robie Și maghiari nemeși o mie! A plecat domnul român! Robii după-al lor stăpân Au ieșit plângând din țară Ș-a rămas trista maghiară Cu ... vrei tu să-l mai vezi, Peste munți să te repezi Într-a Zimbrului domnie, Unde zac mulți în robie Și maghiari nemeși o mie. Peste codri, peste munți, Peste ape fără punți, Unde-s florile frumoase, Unde-s fetele voioase, Unde-s doinele duioase. Să te duci spre ... un cal alb ne-ncălecat Maghiarina, mândra fată, În bărbat mândru schimbată Și cu paloș înarmată. De-ai fi pasăre sau vânt N-ai ajunge-o pe pământ, Căci ca vântul ea nu zboară, Nici ca pasărea ușoară! Dar ca dorul ce omoară! Șesuri, văi, norii din cer În urmă-i ... o stea care lucește Și-n văzduh se mistuiește. În codri merei pustii Unde urlă fiare mii, A intrat fata voinică Și se duce ... mi geme! Hai, voinice, nu te teme... Calul trist a rânchezat Și-n pârău năvală-a dat. Apa-i crudă ca ...
Petre Ispirescu - Ileana Simziana
... clănțănind de te lua groaza; se uita drept la dânsa cu niște ochi cari strălucea ca două făclii, și se repezi la ea ca să o sfâșie. Fata, care înghețase sângele în ea de frică, își pierduse cumpătul și, dacă calul nu făcea o săritură la o parte, lupul înfigea ghearele într-însa; ea o luă la sănătoasa înapoi. Tată-său, care se întorsese înaintea ei, ieși să o întâmpine, și-i zise: - Nu-ți spuneam eu, fata mea, că nu toate muștele fac miere? - Așa este, tată, dară eu n-am știut că ... își va pune puterile cum să-și sfârșească cu bine slujba ce lua asupră-și. După multe rugăciuni și făgăduieli, se înduplecă tată-său și o lăsă și pe dânsa să se ducă; dară păți și ea ca soru-sa cea mare, și întâmpinând-o tată-său, când se întorcea, îi zise: - Ei, fata mea, nu ți-am spus eu că nu se mănâncă tot ceea ce zboară? - Adevărat este ... de coada măturei și de zarzavaturile de la bucătărie. Mai trecu ce mai trecu, și iată că și fata cea mică zise tatălui său, într-o ...
Dimitrie Anghel - Himera (Anghel)
... le vede întors ochiul meu, altfel făcut. Spre a-i putea îndura și spre-a fi îndurat printre dînșii, Trec ca o mască prin bal, vesel cu lacrămi în ochi...â€� Iute, Himera și-a-ntins atunci aripele-albastre: Cerul deasupra-mi scădea tot mai ... s-aleg. Nimeni pe lume n-avea bogății mai imense ca mine, Totuși sărac mă simțeam, cui să le dau neavînd. Și mă cuprinse atunci o milă adîncă de oameni Și lăcrimînd m-am gîndit: oricum să fie,-mi sunt frați ! Fără să vreau mă învinse iar dorul de cerul albastru ... Și-n depărtare-auzeam dulcele glas omenesc. Grele aripele însă deodată stătură inerte Și cătră mine și-a-ntors Pajura ciocul flămînd: Astfel o clipă-am rămas plutitor între două prăpăstii, Amenințat să recad dacă nu am ce-i jertfi: Inima mea mi-o cerea ca să poată zbura mai departe ! Fără să preget atunci, dornic de frații pierduți, Plină de sînge i-am dat-o, zicîndu-i: – „Pornește-nainte !â€� ... ...O, de știam ce jertfesc, pentru cine-adunasem eu daruri Aș fi rămas fericit singur pe celalt tărîm ! Inima mea mi-am pierdut-o
... țânțar, Scânteiază ca-ntr-un cântec de idilă drăgălașă, Și întinderea sclipește, și sunt singurul ei țar. III Părul meu aprins de soare este tot o scânteiere... Caldul sânge prin artere năvălește, întețit... Pentru calul strâns în pulpe sunt sălbatică durere. De-o năprasnică putere mă resimt însuflețit... Pe potrivnica fecioară aș turba-o sub plăcere, Și dușmanul, dintr-o dată, l-aș înfige sub cuțit. Pe-armăsarul meu de stepă, ca nălucă orbitoare, Trec, vârtej de aur roșu, de nisip înfășurat, Și când luna ... sugestiv, Pe grumazurile albe lăcrăma-vei perle fine... Fericirea este, poate, într-un zâmbet fugitiv. VI Înarmat cu bărbăția ce-nseta pe Michel-Angel, Nimicită o vei ține sub triumful masculin, Vis în care te va crede o-ntrupare de arhangel. Nentocmind decât un suflet, căci a ta va fi deplin, Într-o noapte o vei smulge și de mamă și de țară, Alba lună, după dealuri, când alunecă-n declin. Fericită, o vei duce sub un cer de primăvară, Iar pe ierburile stepei, un palat miraculos, Îl vei face, ca prin farmec, dintr-o ...
Vasile Alecsandri - Buruiana de leac
... pomană. Mergi în câmp de-alege-un smoc Tot de mac și busuioc, Să-mi stingi inima de foc. C-a fi azi o săptămână, Am văzut pe la fântână O puicuță de română, Și de-atunci dorul mă frânge, Soarele din cer mi-l stinge, Și la groapă mă împinge. Dragostele tinerele Nu se fac ... a băut vinul s-a îmbătat, Iar cel cu veninul a crăpat. Așa să piară pocitura din pocit, Pân-într-o clipă să fie lecuit Și să rămâie ca pomul înflorit! Descântec de mușcatul șerpilor Sub o tufă-n poieniță Este-o fântâniță Și-n fântână-o pietricică Rece, vinețică, Și sub piatră-un șerpurel Cu dinți de oțel. Dinții apuc de piele, pielea de carne, carnea de os Și prin trup ... din carne, din piele Ce stă sub pietricică Mușcăturile rele În fântâna mică, De dinți de oțel Sub tufă sălbățică. Cu aceste cuvinte se descântă o cofiță nouă cu apă ne-ncepută, în vreme ce vrăjitoarea tulbură apa cu trei vărguțe de alun. Apoi se deșartă cofița descântată pe rana mușcăturii ... ...
Titu Maiorescu - Câteva aforisme
... arăta independent din supus ce ai fost, aceasta nimicește succesul vieții. * Este lipsă de dreaptă cugetare când cineva, pentru a se justifica de o faptă, arată cauza care a produs-o. Firește că tot ce se întâmplă pe lume are o cauză. Dar a o explica nu va să zică a se justifica. * Neputându-se modifica oamenii după preceptele morale ale religiunii, s-a modificat aplicarea ... strălucește sub răsăritul soarelui sau dacă deasupră-i ultima rază de lumină se luptă cu întunericul nopții. Și în sufletul de-aproapelui tău poate fi o imensitate, și îndată ce ai înțeles-o ești subjugat. * Guvernele cad prin aceleași mijloace prin care au ajuns la putere. * Nu există prieteni în politică, există numai prieteni politici. * Evenimentele cele hotărâtoare ... înalță pe omul de valoare și coboară pe cel de rând. Nu în orice noapte se arată stelele, numai în noaptea cea senină. * Unde e o necesitate, trebuie să fie o posibilitate. * Omul trebuie înțeles ca un element de evoluțiune. Să nu ne întrebăm: ce este cineva? Să ne întrebăm: ce devine? Crește, stă sau dă ... ...
Dimitrie Anghel - A. D. Holban
... îngăduit să-l întrerupă, nimeni n-avea voie să emită o părere personală în fața acestui etern musafir, la care se uitau toți ca la o spaimă a vremii. La noi în casă era o veșnică perindare de oameni politici, oameni de afaceri, samsari și paraziți. Veneau boieri scăpătați, relicvii de neam cu apucături patriarhale din vremea lui vodă Sturza ... scăpa de fulgerile lui... Toți îl temeau și-l tolerau, fără să-l poată suferi, văzînd în el un viitor "om mare". Tatăl meu avea o adevărată slăbiciune pentru el. Într-un moment dat, chiar îi pusese la dispoziție o casă alături de a noastră, unde într-o bună zi s-a instalat cu arme și bagaje. Mi-aduc aminte de vălmășagul ciudat de lucruri ce l-am văzut în acea ... de pîn-acum, ca un Cain ce nu a avut stofă. Zadarnic mi-a înfiorat copilăria și-a amăgit o generație întreagă. Nu era nimeni după ochelarii aceia negri, nimic îndărătul vorbelor răsunătoare, nimic în această uriașă întrupare, decît un stomac și o ...