Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CE
Rezultatele 431 - 440 din aproximativ 3689 pentru CE.
Alecu Russo - Ofițeri francezi în Moldova
... noastră, pe care călăuzul nostru fusese să-l roage a ne veni într-un ajutor în poziția desnădăjduită unde eram. Boierul porunci slugilor ce îl întovărășeau de a înhăma doi cai la trăsura noastră, ne duse în casa sa nu depărtată de drum și căuta prin toată ... încă până la Ieși, capitala Moldovei, unde ajunserăm în 22 iunie 1817 (16 iunie al nostru). Neștiind unde ne îndrepta, coborâsem în cel întâi han ce văzurăm, așteptând ca întâmplarea să vie a ne lămuri și ajuta în scoposul călătoriei noastre. Prânzul fu vesel pe cât noaptea de pe ... mulțumirile noastre pentru necazurile ce-i pricinuisem: ea se mulțumi cu atâta pentru cheltuielile trăsurii , iertându-ne numai a da călăuzului nostru un ce pentru a-și cumpăra alt cal, lucru ce din norocire nu ne costisa foarte. Visurile de o nădejde, multă vreme deșarte, ne ferici toată noaptea aceasta; mă vedeam în capul unui batalion de ... de un ofițer al domnului, care ne porunci a-l urma la spătarul, mai marele slujbaș al poliției și al puterii armate. Întrebați ce
Alexandru Beldiman - Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea greci
... întîmplare după răzvrătirea grecilor, 1821 de Alexandru Beldiman Fragmente Informații despre această ediție Cuprins 1 [Invocația] 2 [Parada eteriștilor] 3 [Fărădelegile ienicerilor] 4 Note [Invocația] Ce necaz, ce osîndire, vai mie ! ce foc amar, Ce trăsnet și ce lovire, ce otrăvitori pahar. Cine-au socotit vrodată, cine-au putut pune-n gînd, Jalnica țării stricare s-o vază așa curînd? În ce stare, amar mie! te cutremuri cînd gîndești A lacrimilor năvală, chip nu este s-o oprești. Toată țara-i în picioare, om peste ... de greu. [Parada eteriștilor] După prînz la noă ceasuri, încă păr-a nu toca, Năvală mare de oameni, cela pe cela călca ; Întreb ce-i ? îmi spun că oastea trece pe uliță-n sus, Dar c-o paradă ciudată încît nu este de spus. Alerg, mă duc la fereastră ... silă, a putè să stè pe cal. [Fărădelegile ienicerilor] Enicerii de mîndrie, îngîmfați cît nu s-au dat Vindè cu o fală mare acele ce au prădat ; Blane, straie și odoară, cît văzînd te minunai, Iar aere, antimisuri, erau harșele pe cai ; În stihare și-n feloane, mulți se primblau ... ...
Alexandru Vlahuță - Unde ni sunt visătorii%3F
... mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate, Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate, Chipuri palide de tineri osteniți pe nemuncite, Triști poeți ce plâng și cântă suferinți închipuite, Inimi lașe, abătute, făr-a fi luptat vrodată, Și străine de-o simțire mai înaltă, mai curată! Ce ... Că nimic pe lumea asta să te miște nu mai poate, Că te-ai zbuciumat zadarnic și te-ai săturat de toate? Știi tu încă ce-i viața? Ai avut tu când pătrunde, Nu problemele ei vaste, încâlcite și profunde, Dar un tremurat de suflet, licărirea ta de-o clipă, Când ... să trec la nemurire cu revolta mea deșartă; Și cu lacrimi stoarse-n silă nu mi-aș mai aduce-aminte Am bocit și eu... nimicuri, ce-mi păreau pe-atuncea sfinte!... Dar când m-am uitat în juru-mi ș-am văzut că e o boală, Și că toți începătorii, de ... tiparele găsite, Desperări de porunceală și dureri închipuite, Când am înțeles c-aceasta e o modă care soarbe Seva tinereții noastre, am zis gândurilor oarbe, Ce-și roteau peste morminte zborul lor de lilieci, Să s-abată lăsând morții în odihna lor de veci, Și din florile vieții să aleagă și ...
Andrei Mureșanu - Eremitul din Carpați
... deșeartă a omului silință Spre tot ce mintea-ncearcă, geniu-i deplinit, - Străbate apa-n piatră și stric-a ei ființă, De ce nu chiar și omul cu naltul său spirit? O faptă glorioasă, păstrată-n istorie Din evii barbariei străvechi ce au trecut, Însuflă până astăzi curagi și bărbăție Și-ndeamnă-a merge sigur pe drumul început. Pruncuțul mic de zile se-mpiedecă și ... se luptă cu tărie A rumpe jugul aspru și mult apăsător; Prin aste însă cheamă asupră-și o mânie A celor ce le-apasă, și-n urmă-s prada lor. Ma, toată încercarea de ceață ș-apăsare, De sâlă și sclăvie e un triumf părut; Căci spiritul ... viitoru-nvață cu fruct de la trecut. Martirii legei nouă, vărsându-și sacrul sânge În cauza cea morală și plină d-adevăr, Formară o falangă ce nu se mai înfrânge, Și care stă din seculi, ca stâlpul cel de fier. Cât pentru-a mea chemare aci-n singurătate, Vă ... cetăți și sate Prin casă și-n afară la-ntregul nost' popor. Ocheanul meu pătrunde la Dunăre devale Prin negura din fumul gâtlegelor de foc; Ce ...
Constantin Negruzzi - La Maria (Negruzzi)
... ambe sexe , nr 10, august 1839 Cât e de crud, să te-afli între ai tăi străin! Eliad , Visul Copilă tinerică, frumoasă ca plăcerea, De ce voiești să afli cumplitul meu necaz? Ah! numai aste lacrimi îmi pot curma durerea. Când vin ca roua dulce de-nundă-al meu obraz. Întrebi ... se pleacă spre pământ? Amara mea durere, ah! nime nu o știe, Și nime nu va ști-o păn-voi intra-n mormânt. O inimă ce simte e vrednică de jale, Ca floarea cea plăpândă ce crește pe-un țărm sec, A patimilor vifor uscând frunzele sale, O lasă veștezită de-o calcă toți câți trec. Nici ura, nici ... lumea-nșelătoare Ce ne-ncetat m-adapă cu fiere și venin, Nu pot să facă altă decât să mă omoare. Dar însă... nu-s aceste ce-mping al meu suspin. Aceea care trista-mi viață-nourează, E un secret ce zace în inimă-mi ascuns, Iar raza bucuriei în veci nu-l luminează, Și dulcea mângăiere în ea nu a pătruns. . . . . . . . . . . . . . . . . . De n ... câmpul, azurul cel ceresc. Când seara luna iese, și tu ești lângă mine, Mai mare fericire pe lume nu doresc. Dar — nu-ntreba pricina ...
Constantin Negruzzi - Vergiss-Mein-Nicht
... începe a muri. Conștiința ticăloșiei noastre ne depărtează pururea cu privirea înainte sau înapoi; fericirea o vedem tot dincolo de orizonul nostru. Cu ce nătângie ne ținem de cele mai mici suvenire! Ce înrâurire au asupra noastră o melodie nesimțitoare poate pentru toți, o privire a cerului, vederea sau mirosul unor floricele pe care alții le ... soarelui, clopotele răsunară ca să vestească însoțirea lui Heinrich și a Măriei la răsărirea luceafărului. Este un mormânt la Maiensa, dar fiindcă numele ce a fost săpat pe el s-a șters, mormântul nu să știe a cui a fost; însă ... prin romanțele și talentul său, măcar că nu dorea pentru sine nici aur, nici slavă. Aurul e de dorit când poate sluji spre împodobirea femeii ce iubești. Când îți trebuie ca să tinzi bogate covoare subt picioarele ei — ce s-ar răni atingându-să de pământ — sau să reverși în preajma-i parfumuri mai puțin mirositoare decât răsuflul ei. Slava e de dorit ... frunte blondă și parfumată cununele ce cad pe fruntea lui, când laudele ...
Constantin Stamati - Zburătorul la zăbrea
... Constantin Stamati - Zburătorul la zăbrea Zburătorul la zăbrea de Victor Hugo Traducere de Constantin Stamati Fetiță amată, de ce șezi închisă În aceste ziduri cu porți ferecate? Și de ce zăbreaua nu o ții deschisă, Să privești la lună pân’ la miez de noapte? Fetiță, deschide-mi, căci mi-i frică tare, Pin tuneric, noaptea ... să umble Striga, tricoliciul ș-a morților umbre, Cu mantii de neguri pân-în ziua mare. Fetiță, eu nu sunt sahastru de munte, Ce ne spun de lume ce are să fie, Nici tânăr de-aciea ce își ies din minte, Îndrăgind cucoane ce nu vor să-i știe. Eu nu port nici cârjă, nici ostășești straie, Nici am plete negre, nici am barbă albă, Și a mea ... de la mine vorbișoare dulce; Să-mi vezi fețișoara câtu-i de frumoasă, Ș-aripile mele cât sunt de ușoare, Și să-mi vezi gurița ce miros revarsă, Care covârșește ori pe care floare. Mi-i frig, căci sunt gingaș, umbra mă îngheață, Iar ție nu-ți pasă de rugile mele ... de-a fi rea sau bună. Dar a mea suflare geaba aburește Stecla la fereastră, căci tu prepui poate Că-s flăcău ...
... au pornit din inimă și i-au scris viața an cu an. În cele mici dorm amintirile care se trezesc și îl înșeală cu fantasmagorii ce i se par că le-a visat. Unele peste altele, spun apoi celelalte mersul timpului, lupta cu furtunile ; largi, cele din urmă, nesigure ... văzute, își scriu păinjenișul ca ultimele unde ale unui val ce vine obosit să se spargă de un țărm. Întemnițat din miile acestea de cercuri, ce-l cuprind de sus și pînă jos, își ascunde viața centenarul și tace. Tumultuoasă, venind de departe din pămînt, prin miile de rădăcini ca prin ... iarăși, o dată cu noaptea, să alunece în cascadă, să scadă din crenguță în crenguță, din ram în ram, pînă în întunecatele ganguri și pridvoare ce duc în pămînt. Un etern flux și reflux îi înveșnicește durerea și nostalgia, iar rădăcinele-i îi țin robit ca pe un uriaș legat în ... și dînsul ; dureri minuscule, alături de durerea lui uriașă. Anii vor curge însă, și cercurile, tot mai multe și mai mari, îl vor cuprinde, pînă ce gol de sevă va rămîne într-o zi în fața cerului, așteptînd vîntul milostiv care să-l dea la pămînt. Cu zgomot va cădea schelăria ...
Dimitrie Anghel - O amintire despre Verdi
... cutioara lui și aprindea rînd pe rînd chibriturile ținîndu-le sus, torțe minuscule, aprinse pentru o glorie uriașă. Ai fi spus o migrațiune de licurici ce merg să apoteozeze un luceafăr, șerpuitorul drum al robilor coborît întru întâmpinarea lui Dumnezeu. Cel ce dezrobise atîtea zvonuri însă și le dăduse drumul în lume, magul făcut din vibrații și unde sonore, așa cum s-a îngropat între ... să-l vadă parcă, privea mai departe, dincolo de lume, ca și cum ar fi fost deprins cu extazul pămîntesc și aștepta să vadă altceva, ce nu văzuse încă, aceea ce nu se poate vedea, desigur, decît după moarte... Și a doua zi, l-am văzut iarăși. Era altă sărbătoare în grădina Pincio, unde ... unde toate gloriile Italiei și ale Romei vechi își au busturile lor, consiliul municipal găsise de cuviință să înalțe un bust de marmoră și celui ce nu devenise o glorie postumă și al cărui cap nu cunoscuse încă mîna sacrilege care să-i fi aplicat inevitabila mască de plastilină. Tot ce ... Cîteva discursuri își despletiră spiralele, un cor de glasuri armonioase ca de serafimi se înalță după o perdea de chiparoși, un miros puternic de roze
Dimitrie Bolintineanu - Mihnea și baba
... lună, Într-una din peșteri, în munte râpos, Un om oarecare intră curajos. II În peșterea Carpaților O oară și mai bine Vezi templul pacinaților Ce cade în ruine. Aci se fac misterele De babe blestemate, Ce scot la morți arterele Și hârcele uscate. Aci se fierb și oasele În vase aurite, Aci s-adun frumoasele Când nu mai sunt dorite. O ... Iar stâlpii în biserică Păreau că se înclină. Și liliecii nopților Ce au aicea locul, Ascunși în hârca morților, Umblau să stingă focul. O babă, ce oroarele Uscaseră în lume, Tot răscolea vulvoarele, Șoptind încet un nume. III S-aude un zgomot de pași pe aproape, Cum calcă strigoiul când va ... vrei tu, barbare; Na, soarbe, sau eu sorb p-al tău, de nu vrei. IV Toți morții din mormânturi, Cu ghearăle-ncleștate, Ca frunzele uscate Ce zbor când suflă vânturi, Spre Mihnea alerga; Iar vârcolacii serii, Ce chiar din lună pișcă Când frunzele se mișcă În timpul primăverii, Țipând, acum zbura. Șoimanele ce umblă Ca vijelii turbate, Colore deșirate Cu forma ca o turlă, Din munți în văi călca. V Un glas în mulțime teribil gemu Și ceata
Elena Liliana Popescu - Imn Tăcerii
... de Elena Liliana Popescu Informații despre această ediție Adâncul tâlc al existenței Tăcerea mută-l revelează, când făr' de chipul aparenței Realitatea o probează. Cel ce aspiră încă să-și rostească sensibila trăire-n poezie, Cel invitat la cina-mpărătească hrănind cu har umila-i fantezie, Cel ce ofrandă-aduce tot ce are Aceluia ce-nseamnă însăși Viața, cel ce se-ntoarce veșnic la izvoare și-i pregătit oricând pentru povața Oricui ar fi dispus să îl învețe, cel ce se-ncumetă-a privi-n tăcere să-L vadă în faptele ce par răzlețe pe Cel ce, Singur, știe-a lor durere Și le păstrează-n viață prin Iubire, cel ce-n poeme-ncearcă să cuprindă Esența vie-ascunsă-n elixire și din tabloul Vieții să desprindă Ce Pictorul a vrut să-nfățișeze prin umbrele pe Chipul nemuririi, cel ce-ndrăznește să se adreseze prin efemere versuri, omenirii, Muindu-și pana-n disperarea mută, reînviind speranța și-n cuvinte întreaga lui iubire așternută, din toate ...