Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AR VREA (SA)
Rezultatele 431 - 440 din aproximativ 642 pentru AR VREA (SA).
Grigore Alexandrescu - Cântece de peste Olt
... mi bine că te-mpușc. Și te-mpușc și te mănânc, Nici fript bine, nici sărat, Numai prin cenușă dat. XII Bălă, cărtogelele Fi-le-ar bătut stelele, Gardul cu nuielele! Bălă, cărtogelul tău Fi-l-ar bătut Dumnezeu, Că l-ai fost pus la loc rău, Pe-o margine de pârău. Râul mare mi-a venit, Cărtogel mi-a ... și la surata, Și te-a priimit, șirata! Surata mi-e ca o sor, Nu pot să dau s-o omor. De mi-ar fi ca o străină, I-ar plânge mă-sa de milă. XXIX Trage, bălă, bobii bine, De-mi spune, neica când vine? De-ar da bobii până-n nouă, Neica taie Oltu-n două. De-ar ieși bobii la cinci, Nu mai văz pe neica ici, Și plec și eu să-l găsesc Măcar să mă prăpădesc; Trage, bălă, boabele, De ... gât mărgele, Nici la coadă panglicele, Vai de păcatele mele! Toată ziua cânt și plâng Și tot neica mi-este-n gând. XXXIII De n-ar fi ochi și sprâncene, N-ar ...
... Vii, aprinși de lumina furata, au început să strălucească ochii lor și o data deprinși cu strălucirea, le-a fost groază ca s-ar putea întoarce întunerecul... Ațipit, cel ce lăsase să recadă peste el un giulgiu de cenușă, privea cum fiecare se lumina acum cu focul lui, cum ... a ieșit din nou, s-a răspîndit, și-a domolit pasul, și-a pus surdină de catifea încălțămintelor ca sa nu-l audă nimeni și, o dată suflînd în trompeta de alamă a incendiilor, cu iradiări de lumini pe cască, a împins ...
Paul Zarifopol - Delicate lucruri vechi
... implacabil, care surexcită atenția până la culmi bolnăvicioase. Dl Ibrăileanu este un teribil amănunțitor al vieții interioare. În scrisul literar român, cu ce altă carte ar putea fi grupat romanul său? Drama, psihologizată extrem, este închisă în sobru cadru de peisaj și de pitoresc social abia estompat. Luna răsărea greoaie și ... structura însăși a lamartinianului schopenhauerizant, trecut prin pozitivism. Doar același doctor ne încântă cu suave explicații asupra epitetelor floare și înger, ce s-ar fi potrivind uneori atât de exact femeilor. De aceea legătura, din trecut, între Emil și o femeie cu carne frumoasă și apetituri întregi, se numește ... zică luni dimineața Doamnă unei tinere fete căreia până sâmbătă seara îi zicea Domnișoară. Este aci un exces de pudoare ce pare că nu s-ar putea ivi decât în fantezia unui rafinat jouisseur. În adevăr, deloc pudoarea nu înseamnă, imediat, castitate. Neapărat, pe asemenea culmi ale pudorii ne întâlnim cu ... selectivă de femeie, numită impropriu și aproape în derâdere iubire, este întoarcere la animalitate, este, gândind bine, o impulsie sinistră. Orice declarație de amor, oricum ar fi exprimată, tacit sau prin cuvinte, este, în esența ei, o cerșire a corpului, considerată de femeie, fie că consimte sau nu, ca ...
Ioan Slavici - Doi feți cu stea în frunte
... surori se duseră ca să culeagă căpșune în marginea codrilor. Pe când ele culegeau căpșunele, îndată se aude un șir de tropote, ca și când ar veni și s-ar apropia o ceată de călăreți. Era cine era: era tocmai feciorul împăratului, venind ca să meargă cu prietenii și cu curtenii săi la vânat. Tot ... călăreții deteră în pas mai încetișor, până ce, veniți și sosiți, se simțiră duși. — Auzi tu, soră, grăi Ana către sora mijlocie, dacă m-ar lua pe mine, i-aș frământa o pâine din care mâncând s-ar simți ș-ar fi tot june și voinic, mai voinic decât toți voinicii din lume. — Eu, zise Stana, dacă pe mine m-ar lua, i-aș toarce, țese și coase o cămașă pe care, îmbrăcând-o, s-ar putea lupta cu zmeii, trecând prin apă fără ca să se ude, trecând prin foc fără ca să se ardă. — Iară eu, grăi Lăptița ... că acuma nu e încotro, că n-are decât să facă ce e de făcut. Așa sunt feciorii de împărat! Oricât de în drag și-ar păzi nevestele și oricât de-a dor ...
Ion Luca Caragiale - O zi solemnă
... tutulor, până acuma ca reședință de subprefectură și ca una din cele mai importante centre politice ale țării. El datorește însă în mare parte importanța sa activității, energiei și devotamentului lui Leonida Condeescu. Se poate oare zice Termopile fără a zice Leonida? Nu, desigur. Ei! tot astfel, cine zice ... mici au fost așa de consecvenți ca Leonida: soldat credincios al partidului conservator, încă de pe vremea când nu se-ndura să crează că Mizilul ar putea fi ceva mai puțin decât capitala Ialomiței, dacă nu a Buzăului sau a Prahovei, a rămas până astăzi ... însă are... are... nu un cusur, ci un exces de calitate: ține să facă, cu orice preț și cât se poate mai iute, din urbea sa măcar un port de mare... Pe când Leonida medita asupra chestiunii arzătoare: "ce s-ar putea cere guvernului în favoarea dezvoltării Mizilului?" iată că Direcția generală C.F.R. înființează expresul București - Berlin via Breslau. Leonida ia itinerarul oficial și vede... o ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bursierul
... în minte frumusețile de odinioară, și toate se încheiau cu ticăloșiile din clasă. Un profesor bătrân și rău. Tace ca o momâie. Deschide gura parc-ar fi un mort care-și scuipă pământul din gură și slomnește îndesat prin știrbiturile dinților: "Afu-ri-situle!" Altul, gros, roșu-verzui, ca un ficat ... boule!" Altul, soios, c-un palton larg și vechi; nu-l încheie niciodată; ciupit puțin de vărsat; cu ochii verzi, barba albă; țipă pițigăiat, parc-ar fi o femeie: "La loc, găgăuță!" Cum s-au prefăcut într-o clipă nevinovatele mele plăceri! Cine mi-a mototolit nemărginita perdea pe ... zilele și nopțile mele, smălțuite cu flori și semănate cu ținte de aur? De mi-ar fi lăsat barim pisica și cânele, poate că mi-ar fi curs mai puține lacrâmi pe declinările latinești, învățate de spaimă, ca să nu deschiză asupra mea ochii reci și răi profesorul neclintit și galben ... cenușie, miresmele florilor din nări, albastrul infinit din ochi și concertul de păsări din fundul urechilor nu dispăreau. Mișcarea aceea, ca un vânt care mi-ar fi stins lumina din lumea iluziilor mele. Deștept, eram rău... violent... uram; visând, eram bun, liniștit... iubeam. Aș fi dat în genuchi înaintea lumii; aș ...
Calistrat Hogaș - Amintiri dintr-o călătorie
... se uită la noi, măsurându-ne cu privirea-i zăpăcită, de sus până jos și îndesându-se tot mai tare spre perete, ca și cum ar fi voit să scape de o vedenie supărătoare. Biata femeie, strâmtorată astfel și buimacă de somn, începu a se întoarce sub ogheal și ... în urmă, după ce ne doreau cale bună, se uitau lung și mirați după noi. Spre a merge la Almaș pe drumul mare, ar fi trebuit să suim Dealul Balaurului, ce se ridică dincolo de Dărmănești. Lucrul acesta însă nestând în planul nostru, de la o vreme cotirăm de ... regulă. Acesta dete din umeri și-i răspunse foarte serios și cam îngrijit: — Știu eu? Poate că sunt niște scăpați de la vreun arest; ar fi bine să cauți a te încredința și cu atât mai mult, cu cât aveți, mi se pare, la primărie niște porunci în ... gimnastice și de preciziune peste golurile destul de mari dintre bolovanii puși în rând pe marginea acestor băltoace. Nenorocit piciorul greoi sau neghibaci, care n-ar fi avut în el ceva din firea caprelor! O baie de glod, până la genunchi,
George Coșbuc - Blăstăm de mamă
... zmei, De-a dragul să cauți la ei, Iar copila râzătoare, Subțirea și-ncântătoare Ruptă dintr-un raz de soare: Mult cu mă-sa sămăna, Deci Lenuță-o boteza Pe numele maică-sa. Câți feciori au fost prin țară Toți venit-au să o ceară, Mândri și viteji feciori, Venit-au ca pețitori. Dar Lenuța, ți-e mirare ... să bată În cea ușă încuiată: Lasă-mă, mămucă, lasă, Lasă-mă să intru-n casă, Că îți sunt iubita fată, Lenuța cea-ndepărtată! Mă-sa, din casă, plângând, O alungă blăstămând: Du-te-n foc și-n câte rele, N-amărî zilele mele, Du-te-n foc, te du d ... Însă fie blăstămat Cine o a-ndepărtat! Dar Lenuța nu-nceta, Tot bătea și se ruga: Lasă-mă să intru, lasă! Și mă-sa cu greu o lasă, Și pe scaun o punea Și la dânsa cum privea, Pe Lenuța-o cunoștea. Draga mea și-a mamei ... Și-au murit feciorii mei Și-am rămas fără de ei! Măcar tu, scumpa mea fată, De nu erai măritată Într-o țară-ndepărtată!... Mi-ar ...
Ion Luca Caragiale - Poveste (Caragiale)
... și nici tu n-ai voie s-o asculți cum bate. Dacă vrei s-o iei pe Ileana, lapădă-te de tronu-mpărătesc, pe care ar fi să mi-l moștenești tu când o vrea Dumnezeu să mă cheme de aici; lapădă-te de tron, și atunci, rămâneți: tu bărbatul Ileanii și frate-tău ăl mijlociu împărat pe bun drept ... ori de unde o fi fost, care vindea o iconiță făcătoare de minuni a Maichii Precistii, și iconița aceea avea puterea că cine ar fi fost pe moarte, dacă o atingea cu credință de buze, îi trecea boala și se ridica-n picioare bun zdravăn, parcă nu l-ar ... vie unul câte unul la împăratul să-și spuie păsul. Cui s-o dea? Care are mai mult drept s-o ia? Fără oglindă n-ar fi văzut-o în ce hal era și n-ar fi îndrăznit să calce porunca împăratului, să vie înainte de termen. Fără plocat, n-ar fi sosit la vreme. Fără iconiță ar fi dus-o toți la groapă. Au stat seara la sfat împăratul, împărăteasa și sfetnicul cel bătrân, și până-ntr-un târziu n-au putut ...
Antim Ivireanul - Învățătură asupra pocăinții
... suflet are pusă toată dragostea lui cea dumnezeiască; pentru dânsul poartă grija să-l mântuiască, pre dânsul cearcă, pre dânsul iubĂ©ște și, ca cum ar avea vreo trebuință, de la el pleacă dumnezeiasca lui mărire și pohtĂ©ște dragostea lui, pohtĂ©ște prieteșugul lui, pohtĂ©ște să umble pururea împreună ... dat-o, numai pentru noi au vrut să fie pocăința în lume. Și cum că iaste adevărul așa o dovedĂ©ște socoteala; pentru căci de ar fi vrut să o rânduiască pentru alții și nu pentru noi, credincioșii creștini, să cuveniia această rânduială să fie sau pentru îngeri sau pentru draci ... buni nici au greșit, nici pot să greșască, drept acĂ©ia nici pocăință le trebue. Nici pentru draci, pentru căci ei dintru a sa voință fiind împietriți în vicleșug nu priimesc nici vor pocăința. Iar nici pentru dobitoace, pentru căci n-au nici minte, nici cuvânt, ce lucrează pururea ... post ce au făcut, acea pocăință ce au arătat să fie slăbit dumnezeiasca urgie și să îndĂ©mne pre Dumnezeu să facă acĂ©ia ce vrea păcătosul acela Ahaav și nu acĂ©ia ce cerca dumnezeiasca dreptate? Adevărat, așa iaste. Pocăința au întors urgiia lui, pocăința au oprit mâniia lui, pocăința ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Viforul
... OANA și NICULINA, în balcon. NICULINA: ...Fetele, domniță? Stau, cum au apucat. Triste ca noaptea în iatacul lor. Țin pe Sfânta Vineri de azi, c-ar fi rău... DOAMNA TANA: C-ar fi fău?... NICULINA: Evdochița a lui Secueanu a lucrat în ziua de Sfânta Vineri, și i s-a stropit ... Auzi? Școlarul și dascălul, copilul și părintele, furia și înțelepciunea... Cine va birui?... A! și cum strigă!... La scocul morilor vuietul apelor n-ar năpădi mai vijelios... Și moara nu se bizuie pe zgomot, ci pe mișcarea orânduită a bucăților ei, și măcină... Lui ia-i urletul ... vrejul cel sfânt! Mi-e nepot și mi-e drag! DOAMNA TANA: Ți-e drag și ți-e nepot... O fi știind el de mătușă-sa? OANA: E stăpânul meu și ce vrea va fi! DOAMNA TANA: Da? OANA: Da! DOAMNA TANA: Oana!... Mi-e drag, Oană... Mi-e drag încă!... Dar să nu dea Dumnezeu să piară ... paharnicul SĂCUEANU, vistiernicul IEREMIA, vistiernicul SIMA, pârcălabul CONDREA, postelnicul COSMA ȘEARPE, bivel-logofătul ISAC, bivel-postelnicul LUCA CÂRJE, comisul CĂȚELEANU și CĂTĂLIN. ȘTEFĂNIȚĂ: Boieri, Arbore ...