Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru TOATĂ LUMEA

 Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 871 pentru TOATĂ LUMEA.

George Coșbuc - Fulger

... dă-mi cuvântul că stai la toate gata! La fată merge Fulger în turn; și-i place fata, Căci n-a văzut pe lume nimica mai frumos Ca Salba. Ea roșește și pleacă ochii-n jos, Când Fulger îi dă vorba, că dânsul o pețește; Și tot mai mult ... om și zbici nu poate să țină caii-n loc, Atâta-s de sălbatici! și nimeni nu-i în stare Să-i prindă, nime-n lume, afar de-acela care Îi pune-n frâu de aur, de zâne făurit Și-acum, având eu frâul, așa m-am socotit, Să-ți pun ... de-a lungul și țări în tot de-a latul, Și-ajunge pe hotarul lui Pajură-mpăratul. Oh, Doamne, nu-i pe lume voinic așa fieros, Încât el să nu cadă de greu cutremur jos, Văzând pe câmpuri stava de cai! În herghelie, Nebuni și sâlhuietici săltau fugari ... și stava; tot câmpul înnegrea De spaimă și de temeri, dar Fulger simte pace: Râzând inelul trage și cruce cu el face Și-n clipă toată stava, ca marmura, stă-n loc Și nici nu se mai mișcă. Purtat de-acest noroc, Feciorul prinde frâul și-un cal din stavă-nfrâuă ...

 

Vasile Alecsandri - O primblare la munți

... la sineși. Cum să nu se mire cineva! Cum să nu i se aprindă închipuirea! Noi, în ciuda celor ce se fac că nimic în lume nu poate fi destul de frumos pentru ei, noi, zic, am găsit o mare mulțumire la privirea acelor locuri mărețe și negreșit am strigat: mari ... cafeaua (în felegene) și ciubucul turcesc alcătuiesc o treime nedespărțită, care în toate întâmplările vieții aduce mulțumire trupului și mângâiere sufletului! După ce sfârșirăm cu toată pompa cuvenită ceremonia numitei treimi, ne aduserăm aminte de țelul primblării noastre și îndată am rugat pe sf.-sa egumenul să ne arate portretul lui ... din cele patru care împodobesc turnurile Mitropoliei! Vrui să vorbesc, în zadar!... glasul mi se tăiase. După atâte osteneli și primejdii, să-mi văd deodată toată dorința nimicită! Nu, nu-mi rămânea altă de făcut decât să... ies în cerdac, ca să mă răcoresc. Cerul era senin; câteva stele luceau deasupra ... lână neagră. Fața lui brăzduită de vreme și de patimi vădea în el un suflet ce a fost tulburat de dureri; însă în toată persoana lui era zugrăvită o sfințenie măreață ce îi da un aer de profet. Un pat de scânduri acoperit cu o cergă roasă, un scaun ...

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Idealurile sociale și arta

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Idealurile sociale şi arta Idealurile sociale și arta de Constantin Dobrogeanu-Gherea Am zis în articolul meu Asupra criticii științifice și metafizice că un scriitor în general are datoria să răspundă la observațiile ce i se fac, dar câteodată, în cazuri excepționale, această datorie de a răspunde se preface în datoria de a tăcea. Tocmai într-un astfel de caz sunt față cu dl Philippide, care în numărul festiv al Convorbirilor literare a scris în contra mea un articol, Idealuri , articol confuz, fără început și fără sfârșit, cu o mulțime de chestii abordate însă fără șir, fără sistem, fără o idee conducătoare, sărituri de la una la alta, aluziuni personale malițioase care merg până la injurii, și toate astea într-un stil! Și ceea ce e și mai rău, cu pretenții absolut nefundate la spirit, și ce spirit! E evident că la astfel de articole nu se răspunde și n-am fi răspuns dacă n-ar fi intervenit următoarele considerații importante: articolul dlui Philippide e tipărit în Convorbiri literare , o revistă care a avut o influență însemnată asupra dezvoltării culturale a țării noastre și e tipărit ...

 

Mihai Eminescu - Satira III

... inima lui simte un copac cum că răsare, Care crește într-o clipă ca în veacuri, mereu crește, Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lățește; Umbra lui cea uriașă orizonul îl cuprinde Și sub dânsul universul într-o umbră se întinde; Iar în patru părți a ... privi gândești că pot Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot? O, tu nici visezi, bătrâne, câți în cale mi s-au pus! Toată floarea cea vestită a întregului Apus, Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi s-adună Să dea piept cu uraganul ridicat ...

 

Mihai Eminescu - Scrisoarea III

... inima lui simte un copac cum că răsare, Care crește într-o clipa ca în veacuri, mereu crește, Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lățește; Umbra lui cea uriașă orizontul îl cuprinde Și sub dînsul universul într-o umbră se întinde; Iar în patru părți a ... privi gîndești că pot Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot? O, tu nici visezi, bătrîne, cîți în cale mi s-au pus! Toată floarea cea vestită a întregului Apus, Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi s-adună Să dea piept cu uraganul ridicat ...

 

Alecu Russo - Contra latinizanților ardeleni

... cunoscută a coteriilor politice, științifice și literare. Dar tocmai pentru că Termenul "ideologii" este folosit aici cu sensul de idei fantastice, fără suport real. Toată românia a început deodată a fi o coterie, pedantismul s-a încuibat între noi, și ne-am proclamat toți ... fără osebire de laturile unde sunt născuți; jurnaliștii și criticii moldoveni nu vor lipsi a întrebuința dritul lor de proprietate asupra scrierilor în toată întinderea dritului roman, care, latinește, ca să ne înțeleagă Ardealul, se zice: jus utendi et abutendi . Cu aceasta nu credem a fi români ... nu se apăsa; suntem de aceia care chemăm pentru dânșii îngrijirea, dreptatea și dreptățile toate... ori sub ce chip și pretext se arată apăsarea în lume, tot strâmbătate se cheamă; acei care ridică la sarcinile țării trebuie să aibă locul lor la bunuri și la folosuri - precum românii se despart în ...

 

Nicolae Filimon - Schiță biografică asupra maestrului Bellini și a operilor sale

... compuse tot pentru Teatrul de la Scala, pe libretul tras de poetul Felice Romani din faimosul romanț scris de Arlincourt. Această operă devenind populară în toată Italia, dete curagiu autorului a întreprinde o călătorie artistică în peninsulă. Ajungînd la Parma, scrise opera Zaira , care, deși conținea frumuseți de primul ... siliți a depune armele și a mărturisi eroarea în care căzuseră numai de gelozie. Anul 1831 fu cel mai fericit din toată viața acestui compozitor. Opera Norma , compusă pentru Teatrul de la Scala, acest cap d-operă de tot ce e mai sublim, mai grandios și mai ... celebritate, la care mulți din compozitori aspirară, dar prea puțini fură cari îl ajunseră. Astă sublimă operă abia se reprezintă și pe dată se electriză toată Europa și procură autorului ei cele mai splendite omage din partea tutulor. Dar patria știu a-i premia și mai bine meritele sale ... amicilor săi de adolescință, părăsi pămîntul nașterii sale și se duse la Veneția, unde îl așteptau cu nerăbdare ca să scrie o operă. Dar cu toată silința ce depuse, din multele intrigi ce se iviră la reprezintarea ei, căzu și fu aspru criticată de presa venițiană, însă splendidele succese ce avu ...

 

Miron Costin - Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace

... Aron-vodă, anume Ștefan Radul vornicul și RăzvanÅ­ hatmanul. Și cu știrea lor au trimis oști Bator și l-au luat pre Aron-vodă cu toată casa lui și l-au dus la sine la Belgrad, unde și s-au fîrșit și viiața. Iară în locul lui pusesă pre Ștefan Radul ... și a doa dzi după sositul lui Zamoyschii, octovrie 10 s-au vădzut și străjile tătărăști, octovrie 11 au sosit și singur hanul cu toată oastea. Zac. 9. N-au putut răbda lĂ©șii fără șanțuri, cît au vădzut atîta putere, ce ș-au întărit tabăra cu șanțuri pinpregiur și ... taberii așè departe, cît agiunge glonțul pușcei. Și într-acĂ©le băști au scos și Zamoyschii oastea leșască împrotiva grosimei cei tătărăști. Năvăliia tătarîi cu toată oastea asupra lĂ©șilor, ce lĂ©șii sta neclătiți și din băști da tunurile. Dosul iarăș să le ia, nu putea tătarîi de tabără și ...

 

Mihai Eminescu - A frumseții tale forme...

... A frumseţii tale forme... A frumseții tale forme... de Mihai Eminescu A frumseții tale forme ca un sculptor când le pipăi Toată viața mea trecută, toată ființa mea o clipă-i, Am uitat de toate, toate, și nimic nu-mi vine-n minte; Decât sufletu-mi s-amestec cu suflarea ta ... amorul tău nu-s eu ­ Și o clipă fără tine chiar de mine îmi e greu, Nu mă vreau pe mine însumi, nu vreau lume ­ toate-s pleavă, De nu ești, lumina lunei s-a-nnegrit și e bolnavă, Ești al vieți-mi, al vederii, al auzului ...

 

Mihai Eminescu - Mureșanu

... ne simțim stăpâni ­ O cupă cu otravă, un glonte, un pumnar Ne scapă deopotrivă de-al vieții lung amar. Nu cer de fericire în lume să am parte, Căci fericir-a lumii, închipuiri deșarte! Viața noastră însă, oricât de neagră fie, Ea împlinește oare în lume vo solie? E scop în viața noastră ­ vun scop al mântuirei? Ne-njunghiem ființa pe-altarul omenirei? A gândului lucire, a ... nopților domn! Ne dă prin a gândului ceață Viață. Vezi, Noi suntem tot tineri și trezi, Zidim într-o clipă din spume O lume. Lac, Pe care în cânt se desfac Cu dulci și armonice glasuri Talazuri. Știm, Pustiul sub ochi să-l lățim, Mai este vro mână măiastră ... ți și-l desfac. Lună! Soră! pe-a lui frunte Stai și farmăcă gândirea, Să trăiască-n vremi cărunte Și să-și uite toată firea. Du-l pe țărmul vechi al mării, Fă-l călugăr trist și slab, Îl închină lin uitării, Dă vieții alt prohab, Du-te! Du ... în geamuri Cu-a mea mână fermecată. Eu mă uit printre ferestre Cum încunjur oameni masa Și cu degete măiestre Eu li spariu ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul

... au loc Decât pe cei fățarnici să serve ca mijloc, În care interesul împarte pe dreptate Și meritul se-nclină la mediocritate. Născut aici în lume, o, zeu dezmoștenit, Ursita-ți e-mplinită de cum ai suferit. Ce îți rămâne încă să faci aici în lume? Să lași mărețe urme? Să lași un mândru nume? Să fie! Dar atuncea de ce tu întârzii Să faci o faptă mare, printr-însa să ... pierit, Să plângă pe mormântu-i destinul ne-mblânzit! Alți popoli, vai! urmară acelor mari popoare De uriași! Șiroaie de barbari trecătoare, Ce pier pe toată ziua și nu produc nimic. Ei nu v-admiră, ziduri; pe sufletul lor mic Aceste monuminte prea mari descuragează, Prin comparațiune, pe ei îi micșorează ... cruda așteptare ca să se umilească, La rândul ei, în urmă, mândria ta regească! De te plângi tu, oare, sărmane muritor, Când jugu umilește în lume p-un popor? Ursita ta în lume, formând a ta ființă, Lăsat-a pentru tine decât, vai umilință! Mai însemnați buchetul măreț, desfătător De templuri și palate rămase ... ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>