Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru RECE
Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 664 pentru RECE.
Constantin Negruzzi - Melodii irlandeze
... II - Cânt ostășesc Aduceți-vă aminte de slava lui Brien-Viteazul, măcar că zilele eroului au trecut. Căzut în câmpiile Mononiei, adormit într-un mormânt rece, nu va mai reveni la Chincora! A apus acea stea a războaielor care atât de ades a inundat cu ...
Thomas Moore - Melodii irlandeze
... II - Cânt ostășesc Aduceți-vă aminte de slava lui Brien-Viteazul, măcar că zilele eroului au trecut. Căzut în câmpiile Mononiei, adormit într-un mormânt rece, nu va mai reveni la Chincora! A apus acea stea a războaielor care atât de ades a inundat cu ...
Nicolae Filimon - Ascanio și Eleonora
... i-am făcut, iată totul! Dar nu! Nu se poate! De ar fi fost numai recunoștința, ea mi-ar fi adresat un compliment galant dar rece și nu s-ar fi servit de unul din cele mai înfocate versuri ale ilustrului ghibelin. Ei bine, fie așa!… Dar ce aș fi ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Din memoriile Trubadurului
... scuturați trupul de trândăvia încropită a patului, să crăpați ochii voștri cârpiți de somn și, deșteptându-vă simțurile greoaie cu apă proaspătă și rece, să priviți fără a vă sătura ceea ce omul nu poate nici descrie, nici zugrăvi cu fețe mincinoase pe o pânză moartă. Arta ... târâtori și mândri, înșelători și sinceri, de tot felul, de toată mâna, se găsesc în acest paradis amăgitor. Turturica și privighetoarea, patimă caldă și artă rece, curată, pompoasă și divină; furnicile strâng, economisesc ca băcanii, bob cu bob, firimitură cu firimitură; greierii, lăutari făr' de talent, îngheață de frig și de ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Liniște
... vis care te zăpăcește, mă sculai de la masă, fără să-mi plătesc mâncarea, și mă repezii după acel domn ciudat, fantastic, al cărui glas rece, desprețuitor și totuși blând și bun îmi ațâțase atâta curiozitate, că nimeni și nimic nu m-ar mai fi stăpânit locului. Răsturnai scaunul, mă izbii ... minte: galben, cărunt, tăcut, desprețuitor, singur în mijlocul lumii ca într-un pustiu, și glasul lui, care mă tăiase adânc, ca o limbă de oțel rece, îl auzeam necontenit bănănăindu-mi în creier. În acest om simțeam o fatalitate care te amețește. O prăpastie adâncă care te țintuiește pe buzele ei ...
Mihai Eminescu - Avatarii faraonului Tl%C3%A0
... În apa roză văzu parcă un peÈ™tiÈ™or vioriu care semăna cu un tânăr frumos... în apa viorie văzu un om sinistru È™i rece, cu faÈ›a de bronz... — Peste cinci mii de ani, È™opti el surâzând... O, Rodope, Rodope! Deschise o uÈ™ă mare ... zise regele întunecos... mie nu mi-e a râde, demone... voi adevăr, nu batjocură... — Pulbere? răspunse un glas din oglindă cu o rece È™i cruntă expresie de ironie... pulbere?... te-nÈ™eli... ce eÈ™ti tu, rege TlĂ ? Un nume eÈ™ti... o umbră! Ce numeÈ™ti ...
... nu știi de rău, Nimenea nu-ți strică Cuibușorul tău. Pe crenguță crești, Soarele răsare, Și tu cu cântare Lumea veselești. Primăvara trece Vine toamna rece, Oamenii urăsc, Oamenii jălesc. Păsăruica dulce La loc cald se duce, Șade-n altă țară Pân' de primăvară. Asemenea cu păsărica, Și tânărul nu avea ...
... nu știi de rău, Nimenea nu-ți strică Cuibușorul tău. Pe crenguță crești, Soarele răsare, Și tu cu cântare Lumea veselești. Primăvara trece Vine toamna rece, Oamenii urăsc, Oamenii jălesc. Păsăruica dulce La loc cald se duce, Șade-n altă țară Pân' de primăvară. Asemenea cu păsărica, Și tânărul nu avea ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Milogul
... Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Milogul Milogul de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Vântul de toamnă, rece și umed, țiuie în rămășițele frunzelor risipite în crăcile copacilor din lunca Vitanului. În albia sa încovoiată, Dâmbovița își mână liniștit apa tulbure, galbenă și ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Susana
... umerii și buricul, că tot juvină și pacoste cade pe urechile noastre. — Dar se închină, răspunse una din femei, înghițind o năstrapă cu apă rece de la Susana. — Taci, cap de tivgă, grăi Tămădueanu. Apoi îmbătrânești de-a surda, muiere. Și ce-ai văzut, și ce-ai ... spate, și se opri o toană l-alde tata Doroftei. După ce-și potoliră foamea și-și înecară setea, unii cu vin, alții cu apă rece, bătrânele plecară capul pe perne, bărbații, flăcăii și fetele mari făcură roată împrejurul Tămădueanului, iar băieții o tuliră de-a lungul viei, strigând ...
Constantin Negruzzi - Oscar D'Alva
Constantin Negruzzi - Oscar D'Alva Oscar D'Alva (Poem de Lordul Byron) de George Gordon Byron traducere de Constantin Negruzzi (1841) Cerul e senin. Pe dânsul strălucește cu-ntristare Palida nopței candelă, răspândind lumina sa Peste a Lorii pustii țărmuri. Acolo cu îngâmfare Vechile turnuri de Alva oarecând se înalța, Și cu a lor ruginit creștet loc prin nouri își făcea; Iar azi al armelor zgomot în ele nu s-auzea. Câte ori a lunei raze au căzut cu mulțămire Pe coifurile argintoase bravilor nebiruiți, Când în serile senine înainta cu mărire Ieșind din castelul mândru d-arme grele coperiți! Câte ori a privit luna pe aceste stânci râpoase, De ale cărora poale undele se sfărâma, Rărind moartea cu a ei coasă rangurile numeroase Bravilor ce cu a lor sânge pământul înroura! Ochii lor perzând nădejdea de a mai videa vrodată Strălucita stea a zilei ce-n războaie-i lumina Se întorn cu întristare din câmpia sângerată Ca să vad-a lunei luce pân a nu se-ntuneca! Ei adeseori slăviră acea luce fericită Căci atuncea pentru dânșii era ...