Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE FAȚĂ
Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 1318 pentru PE FAȚĂ.
... Emil Gârleanu - Cocoşul Cocoșul de Emil Gârleanu În nucul stufos din marginea ogrăzii, găinile, cocoțate de cu seară pe crengi, dorm duse, cu capul sub aripi, împrăștiate, care mai sus, care mai jos, cum le-a fost mai pe plac și le-a venit mai la socoteală. La o parte, așa, să le poată vedea pe toate, sculat cu noaptea-n cap, stă cocoșul — pașa, cum îi zic toți ai casei, — rotofei, îmbrăcat în pene, cu creasta lăsată, ștrengărește ... un întins de apă care-și înalță o margine tot mai sus, prelingându-se pe cer, ca sorbită de-o putere a văzduhului. Pe urmă, oglinda aburită de până acum pare că răsfrânge un foc depărtat, se face lucie, poala cerului prinde ființă parcă, și lumina începe să se ... umbră casa de la cealaltă margine a ogrăzii. Aerul se înfioară; cocoșul răsuflă fericit, apoi își udă pliscul în mărgăritarul de rouă de pe frunza cea mai apropiată. Lumina încremenește o clipă. Cocoșul își caută cu ochii tovarășele, le zărește, și în gândul lui le judecă pe ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Personalitatea și morala în artă
... moralitatea artei. La această întrebare ni se dă următorul răspuns: ,,Orice emoțiune estetică, fie deșteptată prin sculptură, fie prin poezie, fie prin celelalte arte, face pe omul stăpânit de ea, pe câtă vreme este stăpânit, să se uite pe sine ca persoană și să se înalțe în lumea ficțiunii ideale". În această uitare de sine, care este pricinuită de orice operă adevărat artistică, stă ... a egoismului, unde atunci — cu toată învățătura de pe scenă — interesele ordinare câștigă preponderență. Căci numai o puternică emoțiune impersonală poate face pe om să se uite pe sine și să aibă, prin urmare, o stare sufletească inaccesibilă egoismului, care este rădăcina oricărui rău. Așadar, arta dramatică are să expună conflictele, fie tragice ... simțirile și acțiunile omenești, cu atâta obiectivitate curată, încât pe de o parte să ne poată emoționa prin o ficțiune a realității, iar pe de alta să ne înalțe într-o lume impersonală." [1] Am reprodus o pagină întreagă din articolul dlui Maiorescu, penrtru că ea caracterizează foarte bine ... poate fi o operă artistică în toată puterea cuvântului. Cum rămâne atunci cu teoria dlui Maiorescu în privința moralității în artă? Cum rămâne fraza: ,,...face pe ...
Ion Luca Caragiale - Kir Ianulea
... politica împărăției noastre cere ca să știm tot, fără greșală, nici îndoială... Mai întâi, era să vă poruncesc a supune la cazne fioroase pe toate femeile, doar de-om putea afla de la dânsele un crâmpei de adevăr; dar, pe urmă, m-am gândit că nici așa n-ajungem la mare ispravă; le cunoaștem și pe dumnealor cât de-ndărătnice și de-ncăpățânate sunt... Așadar și prin urmare, după multă chibzuință, am hotărât să trimit pe mititelul, pe Aghiuță... Ce? n-a venit Aghiuță?... Unde-i Aghiuță? Mititelul sta pitit tocma pântre diavolii mărunței de la urmă, și, pe când cuvânta Dardarot, el, trăgând cu urechea, își cântărea coada-n mâni. Cum și-a auzit numele, a lăsat coada și ... răspuns cu glasul leșinat: - Ridichi și fasole... - Atunci, nu prea e bine! a zis călugărul. Și a poruncit să-i frece pe pântece cu câlți aspri... Dar degeaba i-au frecat până le-au jupuit pielea; că, pe când răsărea luna, tata întâi și mama îndată după el, și-au dat otpustul ... Eu, copil, ce să fac?... Mă țineam plângând tot după căpitan ... ...
Alexandru Macedonski - Tinerețea
... Alexandru Macedonski - Tinereţea Tinerețea de Alexandru Macedonski Iubesc frumoasa Tinerețe, Cu anii săi de flori, Cu zâmbete pe a sa față, Cu ochi scânteietori; Îmi place fruntea-i coronată De poezii ș-amor, De dulci iluzii care iute Se nasc și iute mor. Cortegiul său e ... pân' la soare se înalță În zboru-i temerar! În totul e însuflețită De-al geniului foc, Și egoismul nu găsește În sufletul său loc! Pe-oriunde trece, răspândește, Ca foi de trandafiri, Cu mâinile-i îmbelșugate, Idei și dulci simțiri! Să-i zică orișicum, bătrânii Pătrunși de reci fiori, Ce ...
Ion Luca Caragiale - Ultima oră
... s-a contrazis și l-au arestat. - Și acuma, unde e? - E închis la cazarma vânătorilor în deal. - Ei! dar italianul? - Care italian? - Italianul pe care l-a prins. - Nu, nene; nu-ți spui că e bulgar? - Bine, ăsta pe care l-a-nchis la cazarma vânătorilor, da, e bulgar; dar ăla pe care spuseși că l-a prins la Bușteni... nu era italian? - A! da! ala, da, ala era italian... - Ei! cu ala ... închis? Tot la cazarma vânătorilor? - Aș! asta e teribil... că le-a scăpat! - Cum se poate? - Da, le-a scăpat frumușel. Pe când voiau să-i ia dinamita și să-l lege, repede a dat brânci unuia dintre agenți, pe alt agent l-a răsturnat cu o lovitură de picior în pântece, pe urmă a scos un pumnal și un revolver și amenințându-i s-a făcut nevăzut... Se crede că s-a ... de ofițeri români și treisprezece soldați, făcând exerciții pe malurile Dunării, între Călărași și Giurgiu, au fost înconjurați de echipajul unei șalupe bulgare, care debarcase ...
... Vasile Alecsandri - Crai-nou Crai-nou de Vasile Alecsandri Pe când la cuibu-i pasărea zboară C-un țipăt jalnic ca un suspin Și, plecând capul sub aripioară, Pe creanga mică adoarme lin, Zamfira tristă din cort ieșise Și cu ochi umezi lung se uita La cornul lunii ce se ivise, Vărsând pe frunte-i lumina sa. De când în lume gingașa fată Zâmbea ca floarea de pe câmpii, Numai de soare fu sărutată Pe sânu-i fraged, pe-ai săi ochi vii. Părul său negru ca nori de ploaie De-a lung pe umeri neted cădea. Ades copila mândră, vioaie, De soare-n păru-i se ascundea. Iar când pe frunte-i ducea cofiță Cu apă rece de la izvor, Când era umedă-a sa guriță Și-i sălta floarea pe sânișor, Toți trecătorii simțeau deodată O sete mare în pieptul lor; Beau multă apă, cătând la fată, Și urmau drumul oftând de dor. Ea cânta ... ca ciocârlia Ce ciripește vesel în zori, Și suna gingaș atunci câmpia Ca de un freamăt de Zburători. Ades bătrânii, stând împreună Și ascultând-o pe
Ștefan Octavian Iosif - Pasteluri (Iosif)
... spartă, Fumează, cîntă, rîd femei... O droaie de copii în zdrențe Fac roată și se bat, și sar... Dulăi bătrîni, cu limba scoasă, Merg serioși pe lîngă car... Se depărtează caravana... De praf, abia o mai zăresc... Cîmpia ațipește iarăși, Doar greierii mai țîrîiesc... IV Printre mii de șatre albe Vezi ... în colț, e cîntec : Joacă un băiat c-o fată, Țupăind, bătînd din palme, Căci a lor e lumea toată !... V Coboară seara pe cîmpie... Pe drum pustiu, un car cu boi Se leagănă încet, departe... Cresc nori de pulbere-napoi. În car, îngînă cărăușul Un cîntec vechi și trist nespus ... cum se pierde-n umbra serii, Mă-ntreb pe gînduri adîncit : „Va răsări cîndva și steaua Acestui neam nenorocit ?...â€� VI Trece-n sus, pe plai în sus, Un voinic pe-un murg călare. Înapoi se uită dus Peste mîndrele hotare... Dus el cată spre Ardeal, Unde-o turlă-n fund străluce ; Murgul urcă greu la ... abia-l mai duce... Neguri de brădet se-ntind... Turla-n văi de mult e ștearsă. Dar voinicul pribegind Tot mai ține fața-ntoarsă... VII Pe ...
Ion Creangă - Povestea lui Ionică cel prost
... sînt prost, dar, după cum văd eu acum, mai proști sînteți voi de o mie de ori decît mine. Degeaba vă mai țineți cu nasul pe sus și sînteți așa țîfnoși… Ce-mi dați voi, măi, și s-o ferchezuiesc eu pe Catrina de față cu bărbatu-său, chiar acum, dacă vreți? Atunci toți flăcăii, îndrăciți de ciudă, au sărit drept în picioare și s-au răpezit ca niște vulturi ... nădejdea… Vasile, cum aude asta, dă drumul în casă lui Ionică, închide iar ușa, împinge zăvorul la loc și apoi intră amîndoi în casă, bojbăind pe la ușori și împedecîndu-se de prag pe întunerec. — Da ce-i, măi Ionică, zise Vasile aprinzînd opaițul; au dat turcii în țară, de umbli sculînd oamenii de pe la case acum în puterea nopții? — Of! băică Vasile, of! ba mai rău decît turcii. Satul ș-a pus ... mă că-s băet strein și fără nici un sprijin, și vre numaidecît să mă dee la oaste. Vornicul, pasnicul și alți cîțiva oameni, cît pe ce erau să pue mîna pe ...
Titu Maiorescu - Poezii populare române
... foarte mult când ar crede că simțimântul naiv al poporului nu este compatibil cu ideile cele înalte. Lumea se poate aprofunda tot așa de bine pe calea inimei ca și pe calea reflecției, și din aceea că poporul își exprimă numai simțirile sale nu rezultă că i-ar lipsi meditațiunea și delicatețea în exprimarea ei. Îndrăznim ... Să-ți văd fața la lumină, C-a venit până la mine Miros dulce de la tine. Cât am pus în gândul meu Pe-o aripă să te ieu Și să mi te port prin soare Păn' te-i face roditoare Și de mine iubitoare. - Șoimuleț duios la grai ... al său trai. Tu ai aripi zburătoare Ca să te înalți la soare, Eu la umbră, la răcoare, Am menire-nfloritoare. Tu te leagăni sus pe vânt, Eu mă leagăn pe pământ. Du-te-n cale-ți, mergi cu bine, Făr-a te gândi la mine. Că e lumea-ncăpătoare Pentr-o pasăre ș ... lângă mine Și s-o apăr de orcine. Sau când spune în Doncilă (pag. 113): Rămâi, soro, sănătoasă, Ca o viorea frumoasă Într-un păhărel pe masă. Sau când compară cu vioiciune plastică (pag. 290): Voinicelul nearmat E ca știuca
Vasile Alecsandri - Vasile Porojan (Alecsandri)
... pierdut în Vasile Porojan pe cel de pe urmă martor al începutului vieții mele, rivalul meu în jocul de arșice și în azvârlitura de pietre pe deasupra bisericii Sfântului Ilie din Iași, vecină cu casa părintească. Valurile lumii și treptele sociale ne-au despărțit de mult unul de altul; eu înălțându ... aduc aminte că, lipsit de Porojan, îmi părea că eram o ființă fără umbră. Acea viață nouă de școlar închis în sala de studiu, ghemuit pe un pupitru și condamnat a învăța pe de rost verbe franceze, germane și grecești [1] ; obligația de a ne trezi dimineața în sunetul unui lighean de alamă lovit ca un ... la jocurile camarazilor mei când suna ora de recreație, însă cea mai scumpă petrecere a mea consista întru a mă sui pe capra unei trăsuri vechi și părăsită sub o șură deschisă din toate părțile. De-acolo priveam cu melancolie dealurile Socolei, mișcarea nourilor pe întinderea cerului, trecerea cârdurilor de cocoare prin aer, drumul vestit al Bordei ce ducea în Țara de Jos și mai ales orizontul albastru, orizontul necunoscut ... ...
... își desfășoară tentațiile, că rîde soarele și că sclipesc mătăsurile, că îmbălsămează florile și că surîd femeile. Cel ce strînge trebuie să aibă o cataractă pe ochi și cînd — Doamne, păzește ! — vine amorul, care și el e orb în felul lui, să încerce operația cataractei, atunci cu vuet zăvoarele ... că în jurul lui viața își desfășoară tentațiile, că rîde soarele și că sclipesc mătăsurile, că îmbălsămează florile și că surîd femeile, într-o zi, pe cînd se întorcea acasă obosit, întîlni la o răscruce de drum amorul, spre nefericirea moștenitorilor lui. Leiți îmbrăcați în aur, defilară din nou împărații și ... coroanele și buchetele nu lipsiră și, după ce ieșiră cioclii, moștenitorii intrară. Figuri de circonstanță apărură în salon, o concurență de regrete îndoliate se așezară față în față, batiste încadrate în negru adunară o lacrimă, priviri avide și cercetătoare se furișară către enigma de oțel, așteptînd gestul definitiv al magistratului care va face ... batjocoritoare se împrăștia în sfîrșit mulțumirea celui ce aștepta de atîta timp să se răzbune. Și ca prin farmec, mincinoasele măști căzură, arătînd adevăratele obrazuri, pe