Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru NU TE CRED

 Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 778 pentru NU TE CRED.

Ion Luca Caragiale - Pomada fermecată

... când, sub a ei lumină, Va trece-o lume nouă, o lume mai senină, Când răul va dispare, și-atâtea năzuinți Vor fi nu chinuri goale, ci pline biruinți!â€� Lume nouă... senină... răul... năzuinți... chinuri... biruinți... Așa e că am un ideal social? Apoi, dacă am un ideal ... talentat? și poate încet-încet, tot dând cu pomadă, s-ajung și genial. Nu-i decât idealul social în artă! Dar ceva mai mult, nici nu se poate să fie talent sau geniu fără să fi întrebuințat pomada mea. — Ba se poate, zici d-ta. — Ba nu se poate, răspund eu. — Dar Anacreon, dar Shakespeare, Machiavelli, Molière, Goethe? Doar pe vremea lor nu se pomenea de invenția aceasta recentă. — Așa? strig eu, fără să-mi pierz cumpătul. Ia stăi, să vezi! Și pun mâna în borcanul meu ... la apariția sa, să fie politicoasă și să știe face oarecari concesiuni vechilor credințe ruinate, pe cari vrea să le dărame. Așa, așa, tinere! încrede-te în rețeta mea — ea singură te poate scăpa de chelia interioară. Nu ...

 

George Bariț - Inimile mulțămitoare

... zece ori. IULIE: ție să-ți afli de vină pentru ce ai aruncat-o într-o parte, Acum e rândul Emiliei. Să fii încredințată că te va întrece. EMILIA: Nu cânta de biruință până nu ai biruit. Cel care se sumețește, tot târziu și rău plătește. (Aruncă.) Una ... două ... trei... patru ... cinci (Scapă.) CORNELIA: Cum ți se pare, frățiorule? Care ... ta faptă o voi da în cunoștința generalului, ca pieptul tău să fie împodobit cu medalia eroicească. Îngrijește pentru vindecarea ranei tale, iar pentru viitoriu nu te supăra nimic. Eu îți voi răsplăti scumpa ta slujbă.» CORNELIA: Și bunul nostru tată și-a împlinit făgăduința. DION[ISIE]: Dar, coconiță ... ați fi pus d[umnea]voastră rugăminte pentru mine, cine știe ce s-ar fi întâmplat!?... EMILIA: Taicăl nostru e bun, foarte bun. Dar nimic nu-i este mai nesu­ferit ca beția. Căci, cum zicea dumnealui, beatul nu e stăpân de sine, ade­seori lucrează ca un nebun și, tărbăcit de vin, face lucruri care, treaz fiind, niciodată nu le poate afla de bune. Așadar, nu e de mirare dacă ori de câte ori ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Epistola I

... popor, O nouă dregătorie a voit să-ți dăruiască, Căci știe că prin aceasta săracul se liniștește Și a văduvelor lacrimi nu vor cădea pe pământ, Știe că a judecății cumpănă nu se clătește Și nu-i lăsa să s-ascundă adevărul acel sfânt. Pentru cel iubit de slavă, a merge pe a ei cale Îndemn foarte ... și al meu în parte este, Căci șezând în capitală mai ades nădejduiesc A priimi de la tine mult dorita mie veste, Că te afle-n sănătate, știind cât te prețuiesc, De mă crezi că tot sunt vrednic de a ta prietenie; Pentiu că far de aceasta traiul meu e neplăcut. Pătimesc precum ...

 

Ion Creangă - Soacra cu trei nurori

... măsură și, cum vine seara, se culcă după obicei. Cele două nurori, văzând pe cea mai tânără codindu-se la treabă, îi zic: — Da' nu te tot codi, că mămuca ne vede. — Cum? Eu o văd că doarme. Ce fel de treabă e aceasta? Noi să lucrăm, și ea să ... întreba pe voi, să dați vina pe mine și să lăsați să vorbesc eu pentru toate. — Apoi dar... dăă!... fă cum știi; numai să nu ne bagi și pe noi în belea. — Hai, fetelor, tăceți, gura vă meargă; că nu-i bună pacea, și mi-e dragă gâlceava. Și iese cântând: Vai, săracul omul prost, Bun odor la cas-a fost! Nu trece nici un ceas la mijloc, ș-un cuptor de plăcinte, câțiva pui pârpâliți în frigare și prăjiți în unt, o străchinoaie de brânză cu ... După ce-au mâncat ș-au băut bine, le-au venit a cânta, ca rusului din gura gârliciului: Soacră, soacră, poamă acră, De te-ai coace cât te-ai coace, Dulce tot nu te-i mai face; De

 

Vasile Alecsandri - Năluca

... verde alunică! Mircea suie pe potică Și-ntâlnește o fetică Ce purta cofiță-n mână Cu apă de la fântână: ,,Copiliță, stăi să beu, Răcori-te-ar Dumnezeu!" ,,Ba, bădiță, ba, nu vreu, Că mă tem de dragul meu, El mi-a zis să mă feresc De străini ce-i întâlnesc, Că de apă nu ... cu mâna mea, Descalecă și o bea, Bea-o toată dacă-i vrea, Da-ți fă cruce mai întăi Și suflă pe fața ei Să nu fie descântată De baba cea blestemată, Să nu aibă vreo nălucă, În pustiu ducă-s-ar, ducă! Mircea-n vale se ducea, Dar el cruce nu-și făcea, Peste apă nu sufla, Ci la ea năvală da. Înghițea, bietul, o dată Și-l lovea dorul de fată. Înghițea de două ori Și-l apucau reci fiori ... păstrat multe obiceiuri și crezuri din timpul păgânismului, pierzând simțul mitologic acelor datini. Așa el, fără a se gândi la libațiile vechilor romani, crede că e de augur bun a sufla în fața apei sau a vântului dintr-un vas și chiar a vărsa ...

 

Constantin Negruzzi - Alexandru Lăpușneanu

... amîndoi călări pe armasari turcești și înarmați din cap pănă în picioare. — Ce socoți, Bogdane, zise după puțină tăcere, izbîndi-vom oare? — Să nu te îndoiești, măria-ta, răspunse curtezanul, țara geme subt asuprirea Tomșei. Oastea toată se va supune cum i se va făgădui mai mare simbrie. Boierii, cîți ... toți rude și prieteni. Vor veni cu oști streine și vai de biata țară cînd vom avea războaie între noi și poate și măriei-tale nu-i va fi bine, pentru că domnul Tomșa… — Ticălos nu poate fi acel ce s-au învrednicit a se numi unsul lui Dumnezeu, zise Veveriță. — Au doar nu sînt și eu unsul lui Dumnezeu? au doar nu mi-ați jurat și mie credință, cînd eram numai stolnicul Petre? Nu m-ați ales voi? Cum au fost oblăduirea mea? Ce sînge am vărsat? Care s-au întors de la ușa mea, fără să cîștige dreptate ... în tine? Eu te iert însă, c-ai îndrăznit a crede că iar mă vei putea înșela, și îți făgăduiesc că sabia mea nu se va mînji în sîngele tău; ...

 

Ion Luca Caragiale - În curând

... nr. 35 din 6 Iunie 1893. Terra! Terra! Ca Phoenix, pasărea măiastră, Tu din cenușa-ți re-nviezi; Necontenit în zare-albastră, Tot mai strălucitor te vezi! O! Ideal! divină torță! Tu ne-ai condus prin întuneric; Un pas să facem n-aveam forță Făr-de reflectul tău feeric! Pierdeam al ... Ce, clar și sincer, îi promite A-i isbândi eternul vis, Sclipit-ai sfântă stea polară, Cu raze de speranță pline, Felibrilor ce te cântară, Rapsozilor-profeți... și-n fine... Dar pesimiștii vin să-mi zică; „Închipuire or miraj! Noi nu mai credem în nimică, Noi, am pierdut orice curaj! Tu Tramontana-ți strălucită Și-acel liman nu sunt, poete, Decât oaza-nchipuită De ochii îmbătați de sete.â€� Să vie! Pe felibru-ntrebe-l Când vom sosi limanul?... Când? Felibrul, sigur ca ...

 

Nicolae Gane - Două zile la Slănic

... când în când se oprea dinaintea oglinzii petrecându-și degetele prin părul cel bogat și vorbea omului din oglindă cam astfel: — Peruzescule, ești nostim! nu degeaba porți nume de piatră scumpă... Poet și romanțier!... cum șede omului mai bine... Ca mâni o s-ajungi ministru, parcă te văd; la Instrucțiune, nu-i așa?... ca să-mi proteguiești artele. Ș-atunci, he!... he... Ce roluri o să-mi joci!... În acel moment ochii lui căzură pe ziarul ... față îi puse mâna pe umăr; — Mă rog de iertare! zise domnul cel gros c-un glas care parcă-i ieșea din fundul pântecelui. Nu te mai osteni să cauți birjă. Am eu loc la mine în trăsură. Numai dinainte, dacă nu te superi, fiindcă dinapoi ședem noi doi, nevasta și cu mine. — Prea bine, răspunse Peruzescu, mulțămit de-a intra în tovărășie; însă cu ... c-un fel de mândrie de om ce nu înțelege să i se facă concesii de bani. — Da ce-are a face! Nu se-ncape plată, adause omul pântecos, doar te poftim în trăsura noastră, ...

 

Ion Luca Caragiale - Luna de miere

... din somn, și cocoana: — Pardon! v-am făcut deranj... Dv. știți românește... — Nem tudom! zic eu... — Dv. ungur? — Ighen — Și nu-nțelegeți deloc... deloc?... — Nem tudom! — Bată-te Dumnezeu de boanghen! zice tânăra. Pe urmă, cu humor: — Mișule! Mișule! ci, haide odată! În același moment domnul care doarme începe să sforăie. Domnul ... apoi, de mai multe ori pe rând, scurt și des și tare... — Ați-nnebunit de tot! mormăie cocoana. — Ci, dormi odată, mamițo! — Nu e vorba de mine; mai e și om străin... Eu horcăi. — Dă-l dracului de boanghen! nu-l auzi cum mână porcii?... Mișule! dragă Mișule! Și iar sărutările... Apoi, din adâncul sufletului: — Off!... Mișule!... Mamițo!... mamițo! — Ei! ce e, soro ... mea și-i ofer galant țigarete cu carton. Ia una... — Mersi. — Keirem ... zic eu, și-i dau foc. — Care va să zică nu știți deloc, deloc românește? — Mit? întreb eu, ... românește... Eu dau din umeri cu vădit regret că nu o pot pricepe; totodată, Îi ofer, din ploscuța mea de drum, cognac. Cocoana primește bucuros, apoi: — Bravos cognac! așa zic și eu... Mersi!... Trebuie ...

 

Ion Luca Caragiale - Lună de miere

... din somn, și cocoana: — Pardon! v-am făcut deranj... Dv. știți românește... — Nem tudom ! zic eu... — Dv. ungur? — Ighen ... — Și nu-nțelegeți de loc... de loc?... — Nem tudom! — Bată-te Dumnezeu de boanghen! zice tânăra. Pe urmă cu humor: — Mișule! Mișule! ci, haide odată! În același moment domnul care doarme începe să sforăie. Domnul ... apoi, de mai multe ori pe rând, scurt și des și tare... — Ați-nnebunit de tot! mormăie cocoana. — Ci, dormi odată, mamițo! — Nu e vorba de mine; mai e și om străin... Eu horcăi. — Dă-l dracului de boanghen! nu-l auzi cum mână porcii?... Mișule! dragă Mișule! Și iar sărutările... Apoi, din adâncul sufletului: — Off!... Mișule!... Mamițo!... mamițo!... — Ei! ce e, soro ... scot tabacherea mea și-i ofer galant țigarete cu carbon. — Mersi. — Keirem ... zic eu, și-i dau foc. — Care va să zică nu știți de loc, de loc românește? — Mit? întreb eu. — ...românește... Eu dau din umeri cu vădit regret că nu ...

 

Ioan Slavici - Păcală în satul lui

... Dumnezeu pe unde. Iară Păcală li se plângea oamenilor că prea i s-a făcut răzleață ju- ninca și că are treabă și nu poate umbla după ea. Nu-i vorbă, oamenii s-ar fi plâns și ei, dar nu mai aveau cui să i se plângă când Păcală îi lua pe dinainte și li se plângea de te prindea mila de el. Când văzură dar că juninca lui Păcală în curând are să fie vacă, oamenii se puseră pe gânduri. Știau ei cum ... plăcintele abureau, rachiul era așezat pe masă, vinul stătea în apă rece, nu mai lipsea decât dumnealui vornicul. Numai vornicul lipsea, când deodată — să te miri, nu alta! — se întoarse bărbatul. I se frânsese, sărmanul de el, o osie în drum, și nu-i rămăsese decât să se întoarcă, să pună altă osie la car și să plece mâine din nou la pădure. Muierea bună și credincioasă își ... se mai încălzi în cuibul lui, mie mi-e foame; n-ai tu ceva de mâncare? De! ce să-i faci? omul flămânzește la drum. Nu ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>