Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CU MINE

 Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 803 pentru CU MINE.

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul II

... că același țuruit a dat îndemn și ghes și-acum dă necontenit avânt prințului să-mi facă această divină lectură. Eu o ascult cu religiozitate, dar din când în când casc, sau îl întrerup cu vreo amintire, care n-are nici în clin, nici în mânecă nici cu sensul frazelor citite, nici cu reflecțiile sau informările complimentare pe care prințul mi le dă asupra lor; ba îl întrerup câteodată cu vreuna boacănă de tot, astfel că prințul Preda strânge plictisit din buze, și sunt sigur că-n momentele acelea mă tratează în mintea lui de ... rândurile ei de-acum înoată de fericire și-n beția izbânzii dobândite prin propria-i înfrângere. Ea se arată acum patetică și caldă, îl dorește cu toată ardoarea, i se constituie prizonieră și roabă, e îngrijată de fiecare pas al lui. Paginile lungi, îmbogățite înadins cu flori de spirit și poate și cu atitudini sufletești voite, gândite, cântărite din timp și aruncate apoi cu dezinvoltură, tactic, spre a le marca spontaneitatea, devin acum din ce în ce mai strânse, scurte șuierături de pasiune, răvașe de un rând ... se pune: de ce n-a divorțat, de ce n-a pus capăt acestei stări de nesiguranță, pe care o descrie

 

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I

... Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I Donna Alba de Gib Mihăescu (Volumul I) Volumul II →→ Am pornit cu stângul în lume, ca și în război. La demobilizare, acolo, în dosul magaziilor gării, pe câmpul presărat cu mese și cu soldați beți de fericirea vieții recâștigate, pe toți i-am auzit: "Băgați de seamă, când vă veți vedea cu libretul în mână, să porniți cu dreptul!" Dar eu știu că oricât m-am muncit cu gândul, acum un an, să mișc întâi dreptul, când s-o da semnalul de plecare, spre front, din obișnuință militărească - deși acum nu mai răcneau ... să le spun unora că tocmai o astfel de soartă e frumoasă, că e fără apărare și fără hotar, erau să mă înjunghie și pe mine. M-am întors atunci tot la Sadoveanu, la oamenii lui mai mult muți și care rezolvau totul cu o îmbiere spre oala cu vin; ăștia nu puneau mâna la cuțit pentru un gând bun ce le aduceai, ba, dimpotrivă, atunci vârau tesacul înapoi la brâu și deschideau ochii ... și mai cu seamă cu

 

George Topîrceanu - Nebunul

... George Topîrceanu - Nebunul Nebunul de George Topîrceanu Am îndrăgit, fără nădejde, Pe zâna moartă — Fericirea. Să nu vă bateți joc de mine, Sunt om — ca voi — în toată firea... Și-o văd, în fiecare noapte, Mireasa tânără cum vine; Ca o vedenie ușoară Încet s ... și negru poartă Uscate flori de lămâiță... — Ființă-aievea ori părere, Eu te iubesc de mult, zeiță! Dar ochii tăi, ascunși vederii Nu vor, cu dulcea lor otravă, Să-mi vindece durerea-nfiptă Adânc, în inima bolnavă. O, vino, vino mai aproape, Aruncă vălul de pe față! Să simt fiorul ... O văd cum trece înainte: O arătare luminoasă Pășind încet peste morminte. Și-n colț m-așteaptă lâng-o groapă: E amăgirea cea din urmă... Cu

 

Alexandru Vlahuță - Partea cea mai bună...

... cea mai bună... de Alexandru Vlahuță Sămănătorul, an I, nr 7, 13 ianuarie 1902 Stând la geam c-o floare-n mână, Cată-ntrebător spre mine: „Nu-i așa că-mi șade bine Și c-ai vrea să-ți fiu stăpână?â€� Eu pricep, îmi plec privirea Cu sfială prefăcută: „Cuvântarea ta cea mută Mă învață ce-i iubireaâ€� Ea la gură-și duce floarea, Și-nchizând din ochi, suspină: Doar o ...

 

Cincinat Pavelescu - Cele trei năluci

... Cincinat Pavelescu - Cele trei năluci Cele trei năluci de Cincinat Pavelescu Amurguri, toamne, patimi îngropate Pe gândul trist cu noaptea s-au lăsat Și-n haine lungi năluci într-aripate Trec prin oglinzi și-n geamuri parcă bat. Una ieșind din colțu-i de ... ei de umbră cuvânta:  Nu mă cunoști, sunt visul tău himeric! Ce, m-ai uitat? Am fost nădejdea ta! O alta blând s-apropie de mine Pe când coboară-n sufletu-mi căința. A fulgerat! În zări văd doar ruine...  Te recunosc, nălucă, ești credința! Și cea din urmă ...

 

Gheorghe Asachi - Învățătorul și urmașii săi

... urmaşii săi Învățătorul și urmașii săi de Gheorghe Asachi Alegorie Cătră-apostolii săi zis-au dinioară Domnul lor: Cel ce vra a fi cu mine de-astăzi fie-mi următori. Calea noastră va să fie Spre cerească-mpărăție... Un stol mare, strigând, vine: Unde-i merge, noi cu tine! Cu un zâmbet Domnul pasă Înainte prin pustiu, Călătorii se îndeasă Să s-adăpe la vreun riu. Vântul cald, focosul soare A lor frunte ... aicea vom mânea, Între dânșii toți șoptea. Însă Domnul urma-n cale Preste râpi și preste vale, Pe loc unde rareori A pășit cu călători. Următorii suspinau, De spini unii s-aninau, Zicând: Pasă cel ce-a vre Pe această cale gre! Altul șede peste-o piatră ... a luminat, Fața sa a înturnat. Din câți vrură a se-ntrece, Văzu numai doisprezece. Adevărul vouă zic, Zis-atunci cu duioșie, În astă călătorie Numărul nostru e mic. Mulți chemați, aleși puțini! Cel ce-n cale se-ngreuiază Pintre stânci și pintre spini Și cuvântu ...

 

Mihai Eminescu - Scrisoarea lui Eminescu către Maiorescu (februarie 1884)

... fi părăsit institutul, fie pentru a schimba mediul în care mă aflu, fie pentru a mă întoarce in țară. Cu toate acestea nu știu dacă, pentru un asemenea sfârșit, va fi cu putință a se realiza mijloacele necesare. Amintirea stării mele trecute e foarte slabă, încat pe mine înnsumi mă miră lungimea timpului, în decursul căruia nu mi-am putut da seama de nimic. Punând în socoteala acelei stări toate neajunsurile și supărările ... câteva șiruri, să mă lămuriți dacă am perspectiva de-a mă întoarce curând în țară. În așteptarea unui răspuns, rămân al D-voastre cu toată supunerea și stima, Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 de ...

 

George Coșbuc - Pe pământul turcului

... Pe pământul turcului de George Coșbuc Cluj, 1885 Nu era în sat nevastă, ca frumoasa Veronica: Tânără și vorbăreață, silitoare ca furnica, Din neam bun, cu zestre multă; tinerel bărbat avea Și cu el în armonie și-nțelegere trăia. Constantin era din fire blând și pacinic pe tot locul: Om cu gânduri; ura foarte strugurii, pipa și jocul, Dar era cap de ispravă, cântăreț și se credea Fericit, știind prea bine, că nevastă-sa-l iubea ... Străinul drumar bea, mâncă, însă e posomorât, Nu vorbește, deci nevasta l-a-ntrebat numaidecât: Ești bolnav doară, bădiță, ori ești supărat pe mine? Străinul suspină, geme: Supărat? De ce pe tine?... Draga mea, spune-mi cu dreptul, place-ți ție Constantin? Veronica râde dulce, bate-n pălmi și scuipă-n sân: Vai, mănânce-l vârcolacii și l-ar bate nouă stele ... înjură, că-i zama slatină toată! De fac foc, el toarnă apă preste el; de merg în sat, Mă pândește pe tot locul, nu vorbesc cu vrun bărbat. De-aduc apă, el o varsă ori o toarnă preste mine ...

 

Dimitrie Anghel - Mama (Anghel)

... desigur. A rămas ceva departe, o fășie de viață, care a trebuit să te urmărească atunci cînd m-ai născut pe mine, de nu mai am eu astîmpăr și nu mă pot împiedica să visez. Fără de preget, gîndul meu arde și mă chinuiește; apropierile cele mai ... sete de iubire mă învinge. Fără de vreme tu ți-ai închis ochii, și eu ți-am văzut așa de puțin dragile lumini aplecate peste mine ; fără de vreme mînele tale au încremenit și eu le-am simțit așa de puțin mîngîierea. Gura ta a tăcut așa de curînd ... cine să se întoarcă, mînele mele spre cine să-și întindă deznădejdea. Și tu erai duioasă, mamă... Puținele cărți ce au rămas de la tine, cu pagini însemnate pe margini, spun că ți-era drag să visezi, povestesc că te-au încîntat și pe tine vorbele sonore și ritmata cîntare a ... mi-au spus întotdeauna mai mult decît semnul crucei. Albele moschee m-au fermecat și m-au atras la pragul lor ; tristele și neîngrăditele cimitire, cu norodul lor de pietre îngropate în pămînt, mi-au povestit mai multe decît lespezile noastre... Cu ...

 

Ion Luca Caragiale - Mamă...

... oi întoarce. Să te găsesc sănătoasă! Dar să știi că la-ntoarcere trebuie să găsesc și copil în casă; de unde nu, pâine și sare cu mine nu mai mănânci! Pe urmă a-ncălecat și a plecat cu oștile. A trecut de la astea o lună... au trecut trei... cinci... aproape nouă — suna a pace — și nici ... a bătut joc de mine, a fugit în lume și m-a lăsat să umblu așa, gonită de la părinți, cu pruncu-n brațe!... Nu mai mă țin picioarele de nemâncată... și pruncul nu vrea să știe — cere... Și n-am încai inimă să-mi ... ei... Dar eu?... eu unde sunt? Și repede s-a gătit și-nvăpăiată s-a dus la palat să dea ochi cu împăratul și cu-mpărăteasa, să-i întrebe: cum se poate, fără știrea și a ei, care l-a crescut pe băiat, să hotărască dânșii ... da! Doica, înfierbântată grozav, a țipat o dată, ah! și a leșinat. Sări, toți... 0 descheie la sân și dă-i ...

 

Daniil Scavinschi - Călătoria dumisale hatmanului Constantin Paladi în feredeile Borsecului

... La așa nenorocire fără mijloc de scăpare !â€� Acestea zicînd, un zgomot simt că-nainte-mi s-aude ; Stau deci pe loc plin de groază, cu care noaptea pătrunde ; Mă-mbărbătez pe-ntuneric, pe drum țintesc ochii bine, Dar ce văd ? Ah ! ceva negru, care pășește spre mine! Adio ! de acum lume ! Adio ! lună și soare ! Căci asta e o ursoaică, ce vine drept în picioare. Așa oftînd vreme lungă, văz c-aceea ... alții bine îl chizășluiră, Că cu bahica aghiasmă gîtleju-și aghesmuiră, Îi coboară jos și-ncepe singur toți caii să mîie Cu astfel de iscusință, cu astfel de vitejie, Chiar ca Ahil, care colbul îl amestecă cu norii Prin goana cea fioroasă ce-ngrozise privitorii, Cînd alunga-n fuga mare caii spumați de-nfocare În tîrîirea lui Ector la a Troii ... grabă cu toții iraăși ne-am apucat drumul. Și-ajungînd în șese ceasuri la apele minerale, Am scăpat de astă lungă ostenitoare cale. La Borsec, cu feredaie, cu mese, cu adunare Se uitase mai cu ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>